ICCJ. Decizia nr. 1249/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1249/2010
Dosar nr. 783/44/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 184/F din 16 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în Dosarul nr. 783/44/2008 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi împotriva rezoluţiei nr. 153/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de combatere a corupţiei.
A fost obligată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul teritorial Galaţi în data de 14 decembrie 2007, petiţionarul U.P. în calitate de reprezentant al SC P.F. SRL, a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor procurori S.A.R. şi D.V. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, administratorul judiciar M.C., D.M. - funcţionar în cadrul D.G.F.P. Galaţi şi lichidatorul judiciar Z.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 290 C. pen., art. 264 C. pen. şi fapte de corupţie.
Procedându-se la audierea petiţionarului de către organele de urmărire penală, acesta a arătat că în cursul anului 2005, a depus două plângeri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi pentru M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.
Dosarele la care petiţionarul a făcut referire au fost conexate sub nr. 5085/2004, fiind repartizate spre soluţionare magistratului procuror S.A.R. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Cu privire la faptele de corupţie, petiţionarul nu a putut indica în ce constau acestea, când au fost săvârşite, probele depuse neavând legătură la pretinsele infracţiuni.
În atare condiţii, constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii S.A.R., D.V., M.C., Z.C. şi D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, art. 256 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 alin. (1) C. pen.
A fost disjunsă cauza faţă de aceiaşi făptuitori pentru celelalte infracţiuni, dispunându-se trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 139/II-2/2008 din 20 martie 2008 dată de procurorul şef al Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Galaţi.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din actele premergătoare nu se desprinde săvârşirea vreunei fapte de corupţie.
Ca atare, plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a formulat recurs petiţionara SC P.F. SRL Galaţi prin administrator U.P., invocând ca şi motiv de critică, faptul că dosarul a fost soluţionat fără ca organele de urmărire penală să finalizeze cercetările cu privire la înscrisurile ce au fost depuse în Dosarul nr. 783/44/2008.
De asemenea, se invocă încălcarea dreptului la apărare, întrucât în data de 16 octombrie 2009, administratorul societăţii s-a aflat în imposibilitatea de prezentare în faţa instanţei, întrucât la aceeaşi dată, a fost prezent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Pentru verificarea aspectelor invocate de petiţionar, legea procesual penală permite ca, înainte de a dispune începerea urmăririi penale, să fie administrate acte premergătoare. Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu există indicii care să contureze săvârşirea de către făptuitori a vreunei infracţiuni de corupţie prevăzute în Legea nr. 78/2000.
De altfel, petiţionarul nu a putut indica nici în plângerea iniţială şi nici ulterior, când a fost audiat de către organele de urmărire penală, în ce constau faptele pretins a fi fost săvârşite.
Cât priveşte critica invocată în recurs, în sensul că instanţa de fond a soluţionat plângerea fără ca parchetul să finalizeze cercetările, se impune a se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., plângerea se verifică pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor noi prezentate de părţi.
Ca atare, în această procedură specială, administrarea de probe nu este permisă, părţile pot doar să depună înscrisurile pe care le apreciază ca fiind utile cauzei.
Nici critica invocată de petiţionar în sensul încălcării de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 6 C. proc. pen., nu este întemeiată, deoarece în raport de obiectul cauzei şi faţă de dispoziţiile art. 171 C. proc. pen., asistenţa juridică nu este obligatorie, petiţionarul având posibilitatea să-şi angajeze apărător şi să se prezinte la termenul fixat pentru judecarea cauzei.
Faptul că la termenul din 16 octombrie 2009 când au avut loc dezbaterile, petiţionarul nu a fost prezent, lipsa acestuia nu a împiedicat judecarea cauzei în condiţiile legii. Acesta nu a justificat lipsa şi nici nu a cerut amânarea cauzei.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi prin administrator U.P. împotriva Sentinţei penale nr. 184/F din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL prin administrator unic U.P., împotriva Sentinţei penale nr. 184/F din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3742/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1700/2010. Penal → |
|---|
