ICCJ. Decizia nr. 3470/2010. Infracțiuni informatice pe site-uri de comerţ electronic. Penal.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 3470/2010
Dosar nr. 22093/63/2007
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 348 din data de 10 septembrie 2008, Tribunalul Dolj, secţia penală, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului D.M.S. pentru săvârşirea inf. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/20003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza ar 49 din Legea nr. 161/2003 titlul III rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. c) C. pen.., a condamnat inculpatul D.C. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 49 din Legea nr. 161 /2003 titlul II rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul D.C. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen.., inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul U.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 titlul III rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul U.S. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul U.S. urmează să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul C.A.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 293 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul C.A.F. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.F.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.L.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul D.L.C. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.L.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b Cp pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 13 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 pct. 1 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.C. a sumei de 5.440 dolari SUA şi de la inculpaţii D.C., U.S., C.A.F. şi D.L.C. a sumei de 1.500 euro.
În baza art. 13 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 pct. 1 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul U.S. a unui hard disk marca M.D.M. şi unui laptop marca H., conţinând hard diskul H.T.S. capacitate 40 Gb şi un hard disk extern marca S. capacitate 80 Gb.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. cu aplic. art. 998 C. civ., s-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile M.L., A.L.B. şi S.S.O. şi au fost obligaţi inculpaţii D.C., U.S., D.L.C. şi C.F.A. la plata sumelor de 3.870 dolar SUA - către M.L., 2.400 euro - către A.L.B. şi la 1.800 euro - către S.S.O., reprezentând despăgubiri civile.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M.S., au rămas în sarcina acestuia, din care, suma de 225 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi achitată din fondurile speciale ale M.J.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii D.C., C.A.F. şi D.L.C. la plata a câte 550 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului, din care, câte 150 lei reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu, iar pe inculpatul U.S. la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt că, anterior lunii octombrie 2006, inculpaţii D.C., zis G. şi U.S., zis C. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii D.L.C. şi C.F.A., în scopul săvârşirii de înşelăciuni prin intermediul reţelei Internet oferind spre închiriere, în mod fictiv, pe site-uri de comerţ electronic, oficiale, sau create de aceştia, locaţii de lux sau imobile în Elveţia, staţiunea Aspen, insulele Maldive, Thailanda, etc.
Grupul infracţional organizat a fost sprijinit şi de inculpatul D.M.S. care i-a vândut învinuitului D.L.C., contra sumei de 600.000 lei, două cărţi de identitate pe numele N.P. şi R.R., folosite ulterior de membrii grupului la deschiderea de conturi bancare şi la efectuarea de transferuri financiare a sumelor expediate de persoanele vătămate, cetăţeni străini. Inculpatul D.M.S. (fost coleg de liceu cu învinuitul D.L.C.) a intrat în posesia cărţilor de identitate sus-menţionate prin calitatea sa de angajat la barul A., din municipiul Craiova, frecventat de martorul N.P., unul din titularii cărţii de identitate folosite de membrii grupului la deschiderea contului, unde pentru garanţia jocului de biliard se solicita jucătorului un act de identitate.
Inculpatul D.M.S. ţinea legătura telefonic, direct sau prin intermediar, cu inculpatul U.S., zis C. şi cu învinuitul D.L.C., dovadă fiind listingul convorbirilor telefonice dintre membrii grupului.
La data de 31 octombrie 2006, inculpaţii D.L.C. şi C.F.A. au fost prinşi în flagrant, după momentul retragerii sumei de 2.400 euro din contul deschis la R.B., în baza actului de identitate aparţinând lui N.P., fără ştiinţa acestuia, banii fiind expediaţi de persoana vătămată A.L.B. - cetăţean englez, care a şi depus plângere penală în acest sens.
În prezenţa martorilor asistenţi F.A.l. şi P.A. au fost găsite asupra inculpatului C.F.A. şi cartea de identitate pe numele N.P., un fragment de hârtie conţinând numărul de cont bancar cu denumirea şi adresa unei firme din Londra, un fragment de hârtie conţinând număr de cont bancar şi textul „Booking deposit verbier", foaie de vărsământ emisă de R.B., pe numele R.R., şi un formular emis de R.B., la data de 18 septembrie 2005, pentru deschidere de cont pe numele R.R.
Dindocumentele bancare existente în copie xerox la dosarul cauzei, precum şi din plângerea cetăţeanului englez A.L.B., a reieşit că suma de 2400 euro a fost expediată în contul învinuitului C.F.A., care a folosit identitatea N.P. pentru închirierea prin website a unei case de vacanţă, compusă din şase dormitoare, saună şi alte servicii, în staţiunea Verbier-Elveţia.
Pe identitatea N.P., au mai fost expediate sume de bani de către cetăţenii străini S.S.O. -Danemarca (la 16 octombrie 2006 - 1000 euro şi la 31 octombrie 2006 - 800 euro), M.D. - Italia (la 30 octombrie 2006 - 300 euro şi la 31 octombrie 2006 - 500 euro), T.M. - Italia (la 10 octombrie 2006 - 700 euro.
Identitatea R.P. nu a fost folosită de membrii grupului infracţional care au deschis cont bancar la R.B., pe acest nume - dovadă fiind formularul de deschidere cont pe numele R.R. găsit asupra învinuitului C.F.A. - deoarece actul de identitate pe numele R.P. a fost găsit de unul din părinţii învinuitului D.L.C.
După prinderea în flagrant a membrilor grupului infracţional organizat - care acţionau ca „săgeţi" - şi anume inculpaţii D.L.C. şi C.F.A., iniţiatorii şi conducătorii grupului, respectiv inculpaţii D.C. zis G. şi U.S. zis C., au dirijat electronic părţile vătămate să expedieze banii pe identitatea T.B., pentru a nu mai fi identificată activitatea lor infracţională.
În urma percheziţiei informatice asupra unui hard disk marca M.D.M. aparţinând inculpatului U.S., predat de acesta organelor de poliţie la data de 01 noiembrie 2006, efectuată în baza autorizaţiei din 15 mai 2007 emisă de Tribunalul Dolj, au fost evidenţiate fragmente de corespondenţă electronică purtată de inculpatul U.S. cu cetăţeanul englez A.L.B., un fişier text denumit V., conţinând descrierea şi serviciile pe care le oferă cabana S. din localitatea Verbier, un folder conţinând fişiere reprezentând imagini ale unor încăperi denumite „living", „livingl", „bedroom", „bathroom" ataşat unui fişier text conţinând descrierea şi facilităţile pe care le oferă cabana, alte foldere reprezentând imagini interioare şi exterioare ale unor cabane din zone montane şi tropicale, conversaţia electronică în limba italiană purtată între cetăţeanul italian D.M. şi inculpat, cu identitatea N.A.M., referiri la identitatea N.P., fragmente de corespondenţă electronică purtată cu cetăţeanul S.O.S. pe teme amoroase, în care se fac referiri la un număr de control al transferului W.U. În urma percheziţiei în sistemul informatic - hard disk-ul marca M.D.M., aparţinând învinuitului U.S. - efectuată cu programul informativ en case, versiunea 5, a rezultat în mod cert că sistemul informatic a fost şi este folosit în comun de inculpaţii U.S. zis C. şi D.C. zis G., care şi-au extins sfera infracţională şi în domeniul anunţurilor matrimoniale, în scopul obţinerii de foloase materiale de la cetăţeni străini. în hard-disk-ul sistemului informatic au fost evidenţiate mii de accesări ale unor site-uri având ca profil închirieri de locaţii pentru agrement, fragmente de conversaţie electronică în limba italiană cu cetăţeanul D.M. - expeditorul sumelor menţionate mai sus, S.O.S., multiple referiri la datele de identificare ale cetăţeanului englez A.L.B., referiri la site-urile având ca obiect închirierea unor locaţii de lux, aspecte care demonstrează preocupările inculpaţilor U.S., zis C. şi D.C., zis G., iniţiatorii şi conducătorii grupului infracţional organizat, la care a aderat şi învinuitul D.L.C., de pregătire şi săvârşire şi a infracţiunilor de înşelăciune prin intermediul sistemelor informatice, în dauna unor cetăţeni străini.
Cetăţeanul danez S.O.S. - identificat în corespondenţa electronică găsită pe harddisk-ul sistemului informatic susmenţionat - a formulat plângere în cauză, arătând că a expediat în România aproximativ 3000 euro pe identitatea N.P., pentru iniţierea unor relaţii matrimoniale, din care o tranşă de 1000 euro a fost expediată pe identitatea N.P., Bucureşti.
De menţionat că în conversaţia electronică purtată de inculpaţii D.C. zis G. şi U.S. zis C., cu cetăţeanul D.M., s-a folosit de către utilizatori pentru primirea de bani prin W.U. identitatea N.A.M., adresă indicată şi pentru N.P. şi comună cu cea pe care cetăţeanul danez S.O.S. a expediat suma de 1000 euro.
Aspecte legate de cetăţenii A.L.B. şi S.O.S. au fost evidenţiate şi în telefonul marca N., aparţinând inculpatului D.C., pus la dispoziţie de acesta şi accesat în prezenţa şi cu acordul lui D.C., la rubrica Mesaje, în care s-au găsit memorate un număr de 87 (optzeci şi şapte) de mesaje recepţionate de la C., cu referire directă la cetăţenii străini susmenţionaţi.
La percheziţia domiciliară efectuată în ziua de 07 iunie 2007 în locuinţa folosită de inculpatul U.S., au fost găsite înscrisuri cu identitatea N.P. - identitate folosită de inculpaţii D.L.C. şi C.F.A., la deschiderea contului bancar şi retragerea sumelor de bani expediate de părţile vătămate în baza unui act de identitate în posesia căruia au intrat cu ajutorul inculpatului D.M.S. Cu ocazia aceleiaşi percheziţii au mai fost găsite la domiciliul inculpatului U.S. înscrisuri în limba engleză referitoare la oferte de închiriere a unor vile în Ibiza, cu suma de 3.400 euro ceea ce denotă în mod clar preocupările inculpaţilor.
În sistemele informatice percheziţionate s-au evidenţiat sute de fişiere text şi mii de fişiere imagine în care sunt descrise şi prezentate vile de lux în diverse regiuni exotice ale lumii, contracte de închiriere pentru apartamente în New York, Olanda, Spania, contracte de rezervare ale unor imobile şi modalităţi de plată pentru închirierea unui imobil.
La data de 02 august 2007, în baza autorizaţiei de percheziţie din 01 august 2007 a Tribunalului Dolj, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la un imobil din Constanţa, închiriat de numitul M.S.D., folosit şi de inculpatul D.C., imobil de unde au fost ridicate două laptopuri, marca F.S., despre care martorul S.B. a declarat că erau folosite împreună de către M.S.D. şi de inculpatul D.C.
Percheziţia informatică efectuată cu programul informatic E.C. în baza autorizaţiei din 03 august2007 a Tribunalului Dolj, asupra sistemelor informatice susmenţionate, a relevat date în format electronic referitoare la închirieri şi vânzări de autoturisme de lux, însă probatoriul administrat în cauză nu condus la concluzia că şi aceste sisteme informatice au fost folosite de inculpatul D.C. zis G., în calitate de membru al grupului infracţional organizat.
Activitatea inculpatului D.C. zis G. în cadrul grupului infracţional organizat, s-a constatat a fi altfel o continuare a activităţii infracţionale pe care acesta a desfăşurat-o începând cu luna martie 2005, când a oferit spre vânzare pe Internet, în calitate mincinoasă de reprezentant al firmei M.R. SA, din Craiova, treizeci de telefoane mobile pentru care partea vătămată-cetăţean englez M.L. a plătit suma totală de 3.870 dolar SUA, pentru care s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Starea de fapt expusa mai sus a fost probată cu: proces-verbal de prindere în flagrant din data de 31 octombrie 2006 însoţit de planşe fotografice; plângerile părţilor vătămate S.S.O. şi A.L.B.; plângerea părţii civile M.L.; documente bancare de deschidere cont (contract pentru serviciul R.D., titular R.R., cerere înscriere client - persoane fizice, pe numele R.R., cerere înscriere client - persoane fizice, pe numele N.P. şi extrasul de cont, foi de vărsământ, documente de transfer W.U., fişa specimen de semnături persoane fizice – R.R. şi N.P.); acte pe numele N.P.; procese-verbale de verificare a agendelor telefonice; procese-verbale de percheziţie domiciliară; procese-verbale de percheziţie în sisteme informatice însoţite de rapoarte de analiză E.C.; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpaţilor; declaraţiile inculpaţilor.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M.S., din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că acesta a sprijinit grupul infracţional organizat al celorlalţi inculpaţi.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, pentru fiecare dintre faptele reţinute în sarcina acestora, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă, prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social concret al faptelor dat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, persoana infractorilor, circumstanţele atenuante, elemente în raport de care s-a orientat la pedeapsa cu închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, iar ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., considerându-se că numai astfel se va contribui la atingerea scopului preventiv şi educativ conform art. 52 C. pen.
Ca pedeapsă accesorie, instanţa de fond a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., deoarece nu se justifică interzicerea tuturor drepturilor, în raport de infracţiunile săvârşite.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi inculpaţii D.C., D.L.C., U.S. şi C.A.
Aspectul de nelegalitate şi netemeinicie invocat de parchet, a privit greşita achitare a inculpatului D.M.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, câtă vreme probatoriul administrat a demonstrat că grupul infracţional organizat a fost sprijinit de acest inculpat care, contra sumei de 600.000 lei, a vândut coinculpatului D.L.C. două cărţi de identitate pe numele N.P. şi R.R., folosite ulterior de membrii grupului la deschiderea de conturi bancare şi la efectuarea de transferuri financiare a sumelor expediate de persoanele vătămate - cetăţeni străini.
Critica de netemeinicie invocată de parchet, în motivele scrise, constând în aceea că greşit au fost aplicate inculpaţilor D.C., U.S., C.A. şi D.L.C., pedepse mai mari pentru săvârşirea infracţiunii de asociere, constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, decât pedepsele aplicate aceloraşi inculpaţi pentru infracţiunile care a intrat în scopul grupului infracţional, fiind astfel încălcate art. 7 alin. (2) din lege, nu a mai fost susţinută de procurorul de şedinţă.
Inculpaţii, atât în motivele scrise, cât şi prin cele susţinute oral de apărătorii lor, au apreciat, într-o primă teză, că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât existenţa grupului infracţional, cum astfel acesta este definit de art. 2 lit. a) din legea nr. 39/2003, nu a fost demonstrată, că activităţile lor sunt, mai degrabă, independente, necoordonate, considerente pentru care a fost propusă o soluţie corespunzătoare de achitare, iar, într-o teză subsidiară, hotărârea primei instanţe a fost criticată pentru netemeinicie, atât pedepsele, cât şi modalităţile de executare, fiind apreciate ca greşit stabilite, pe de o parte, impunându-se reducerea acestora, cu suspendarea condiţionată a executării prevăzută de art. art. 81, 82 C. pen., pe de altă parte.
Inculpatul C.F.A., în calitate de autor, iar inculpatul D.L.C., în calitate de instigator, au mai solicitat instanţei să aprecieze că prin săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen., s-a adus o vătămare minimă valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, considerente pentru care, în aplicarea dispoz. art. 181 C. pen., s-ar justifica o soluţie de achitare, corelativ cu aplicarea unei amenzi administrative.
Prin Decizia penală nr. 205 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpaţii D.C., U.S., C.A.F. şi D.L.C.
S-a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale, şi rejudecând; I- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.a fost condamnat inculpatul D.M.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen.inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen.s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata prev. de art. 82 C. pen., cu aplic. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei principale.
II- S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor D.C. şi U.S., în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturându-se aplicarea art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.
S-a redus de la câte 4 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpaţilor, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.
S-au recontopit pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, astfel că, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., aceştia vor executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
III- S-au înlăturat pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe perioada prev. de art. 71 C. pen., aplicate faţă de inculpaţii C.A.F. şi D.L.C.
În baza art. 861 C. pen.s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor rezultante, de câte 2 ani închisoare, aplicate celor doi inculpaţi, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, cei doi condamnaţi trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, astfel:
- să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, cât şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, ori reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile.
S-a atras atenţia celor doi inculpaţi asupra dispoziţiilor prev. de art. 864 C. pen.
S-a aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Onorariul de avocat, în sumă de 400 lei, vizând apărarea din oficiu, în apel, a inculpatului D.L., până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondurile M.J.L.C., către Baroul de Avocaţi Dolj.
S-a reţinut din probatoriu, apreciat în ansamblul său, că inculpatul D.M.S. i-a vândut coinculpatului D.L.C., contra sumei de 600.000 lei, două cărţi de identitate, pe numele N.P. şi R.R., folosite ulterior de către ceilalţi inculpaţi, constituiţi în grup infracţional organizat, la deschiderea de conturi bancare şi la efectuarea de transferuri financiare a sumelor expediate de cetăţenii străini amintiţi în actul de sesizare, persoane vătămate.
Acelaşi probatoriu a stabilit că inculpatul D.M.S., fost coleg de liceul cu inculpatul D.L.C., a intrat în posesia cărţilor de identitate amintite, în virtutea calităţii sale de angajat al barului A. din mun. Craiova, frecventat de martorul N.P., unul dintre titularii cărţii de identitate folosite de membri grupului la deschiderea contului, unde pentru garanţia jocului de biliard se solicita jucătorului un act de identitate.
Prin urmare, atâta vreme cât acest inculpat a comercializat, în scopul obţinerii unui folos material, documente ce nu-i aparţineau, către ceilalţi membri ai grupului organizat, pe care îi şi cunoştea, vinovăţia sa la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, apare pe deplin dovedită, considerente pentru care inculpatul respectiv urmează a fi condamnat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, cât şi la alegerea modalităţii de individualizare a executării, Curtea de Apel a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar şi unele elemente ce privesc pe făptuitor, sincer în raport cu învinuirile aduse, cooperant pe perioada cercetării şi urmăririi penale, cât şi pe perioada judecăţii, cu o bună comportare anterioară, împrejurări cărora le va fi recunoscut un caracter atenuant, cu efectul prevăzut de art. 76 lit. b) C. pen., în planul stabilirii pedepsei.
Întrucât, s-a apreciat că scopurile pedepsei aplicate vor fi atinse şi ără executarea efectivă a acesteia, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen.
Cât priveşte pe inculpaţii D.C. şi U.S., Curtea a apreciat că încadrarea juridică dată activităţii infracţionale a acestora este corectă, faptele primului inculpat, aşa cm acestea au fost reţinute de prima instanţă, întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor de constituire de grup organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune prin sisteme informatice în formă continuată, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instigare la fals privind identitatea, prevăzută de art. 25 rap. la art. 293 C. pen. şi înşelăciune prin sisteme informatice prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., pe când faptele secundului, întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) cpt. 18 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune prin sisteme informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Nu poate fi primită apărarea făcută de aceşti inculpaţi, în apelurile scrise, anume că activităţile lor nu ar fi fost coordonate, ci, mai degrabă independente, că grupul din care au făcut parte nu a avut continuitate şi nici structură determinată, asta deoarece probatoriul demonstrează existenţa grupului infracţional organizat, cât şi activităţile lor conjugate, coordonate, mai mult, cei doi inculpaţi, în cadrul grupului, având calitatea de lideri.
Însă, s-a apreciat că stabilind în limita a 4 ani închisoare, pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 lit. b) pct. 18 din aceeaşi lege, prima instanţă a făcut în cauză o greşită individualizare, astfel că, lărgind efectele circumstanţelor personale atenuante deja reţinute, prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., urmează ca pedeapsa pentru infracţiunea respectivă să fie redusă la 3 ani închisoare, faţă de ambii inculpaţi, sens în care au fost apreciate ca fondate apelurile inculpaţilor.
Au fost menţinute celelalte pedepse, apreciate ca judicios stabilite.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, Curtea a apreciat că, în considerarea rolului preponderent avut de cei doi inculpaţi în cadrul grupului infracţional organizat, scopurile pedepselor, instituite de art. 52 C. pen., nu pot fi atinse decât prin executarea acestora în regim de detenţie, în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen., rap. la art. 74 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen.
În privinţa inculpaţilor C.A.F. şi D.L.C., Curtea a apreciat că prima instanţă, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat, a reţinut o situaţie de fapt exactă, încadrând judicios activitatea infracţională a acestora, C.A.F., săvârşind infracţiunile prevăzută de art. 7 alin. (1) din legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., iar lui D.L.C., fiindu-i imputate justificat infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 18 din aceeaşi lege şi, instigare la fals privind identitatea, prevăzută de art. 25 rap. la art. 293 C. pen.
Sub aspectul întinderii lor, pedepsele aplicate acestor inculpaţi, au fost apreciate ca just individualizate în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Însă, în raport de împrejurarea că sunt infractori primari, având o bună conduită anterioară săvârşirii faptelor, cu atitudine de recunoaştere a învinuirilor, executarea pedepselor rezultante în regim de detenţie, este excesivă, de aceea, referitor la aceşti inculpaţi, s-a dispus înlăturarea aplicării dispoz. art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., iar în baza art. 861 C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor rezultante de câte 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen.
Pe durata acestui termen de încercare, inculpaţii se vor supune unor măsuri de supraveghere, cum astfel stabileşte art. 863.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, precum şi inculpaţii D.M.S., D.C. şi U.S.
Prin motivele scrise de recurs Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că la individualizarea pedepselor şi la stabilirea modalităţii de executare a acestora nu s-a ţinut seama de împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi de gradul de pericol social al acestora, impunându-se pentru o egalitate de tratament juridic aplicarea faţă de cei patru inculpaţi a unor pedepse în regim de privare de liberatate.
Cu ocazia dezbaterilor, s-a susţinut un motiv de recurs suplimentar, referitor la greşita condamnare a inculpaţilor C. şi D. pentru infracţiunea prev.de art. 293 C. pen.,în condiţiile în care prezentarea sub o identitate falsă s-a făcut în faţa unor u ităţi bancare.
Inculpatul D.M.S. a invocat cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar cu referire la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.; se susţine că inculpatul nu a avut nicio legătură cu grupul infracţional, cunoscându-l doar pe D.L. şi că, deşi a vândut nişte cărţi de identitate, nu a ştiut ce se intenţiona să se facă cu acestea.
Inculpatul D.C. a invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 21 şi 14 C. proc. pen. solicitând în principal casarea cu trimitere la instanţa de fond, în condiţiile în care nici la judecarea fondului şi nici a apelului nu a fost citată partea vătămată S.S.O. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, a cărei executare să fie suspendată condiţionat.
Inculpatul U.S. a invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 21, 9, 10, 17, 18 şi 14 C. proc. pen. În ce priveşte primul caz de casare, susţinut oral, s-a arătat că judecata a avut loc fără legala citare a părţii vătămate. Referitor la cel de-al doliea caz, s-a arătat că instanţa de apel a menţinut hotărârea de condamnare, fără a motiva respingerea criticilor ample formulate atât în scris, cât şi oral de către inculpat.
De asemenea, cu referire la cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., s-a criticat nepronunţarea asupra unei probe administrate, cu relevanţă în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, respectiv referatul de evaluare.
În ce priveşte încadrarea juridică, s-a susţinut că fapta inculpatului constituie infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare nefiind făcută cu prilejul încheierii ori executării unui contract şi nici prin vreuna dintre modalităţile prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003.
În ce priveşte infracţiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a solicitat achitarea cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât activitatea inculpaţilor a fost una ocazională,iar nu efectuată în cadrul unui grup infracţional structurat, oragnizat şi caracterizat de o anumită continuitate.
În fine, în ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinându-se că, deşi au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare, acestora nu li s-a dat suficientă eficienţă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
1. În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 21, Curtea constată mai întâi că potrivit art. 38510 alin. (2) şi (2)1 C. proc. pen. recursul trebuie motivat în scris chiar prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat depus cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, sub sancţiunea neluării în considerare decât a cazurilor de casare care pot fi avute în vedere din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Or, analizând acest din urmă text de lege, rezultă că motivul de recurs prev. de art. 3859 pct. 21 nu se ia în considerare din oficiu în nici o situaţie.
În speţă, Curtea constată că niciunul dintre recurenţii care au invocat acest motiv de recurs (inculpaţii D.C. şi U.S.) nu s-au conformat dispoziţiilor imperative prev.de art. 38510, invocând cazul de casare sus-menţionat la 24 iunie 2010 (inc. U.), respectiv 16 septembrie 2010 (inc. D.), în condiţiile în care primul termen de judecată în faţa instanţei de recurs a avut loc la 4 martie 2010, termen pentru care aceşti inculpaţi au fost legal citaţi.
Prin urmare, nefiind invocat în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, acest caz de casare nu va fi analizat de către instanţa de recurs.
2. Aceeaşi este situaţia şi în ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. invocat de către inculpatul U.S. prin motivele scrise de recurs la data de 15 aprilie 2010, după primul termen de judecată ce a avut loc la data de 4 martie 2010.
3. În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., invocat de către acelaşi inculpat, cu referire la nepronunţarea asupra referatului de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune, Curtea constată că analizarea acestui mijloc de probă s-a făcut atât de către instanţa de fond, cât şi de către cea de apel în contextul mai larg al individualizării pedepselor, dându-i se în mod evident efecte, câtă vreme inculpatului i-au fost aplicate pedepse sub minimul special, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev.de art. 74 lit. a) C. pen.
În aceste condiţii, inexistenţa unei referiri exprese la acest înscris, fiind o chestiune care ţine de modul (mai puţin riguros) în care instanţele au înţeles să-şi motiveze hotărârile adoptate, nu poate atrage casarea hotărârilor în temeiul cazului de casare invocat.
4. În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. invocat de către Parchet cu ocazia dezbaterilor, Curtea constată că acesta face parte dintre cele care pot fi luate în considerare din oficiu, în condiţiile prev. de art. 38510 alin. (2)1 rap. la art. 3859 alin. (3) teza a ll-a, căci prin ipoteză (greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 293 C. pen.) ar fi influenţat asupra hotărârilor pronunţate în cauză în defavoarea inculpaţilor C. şi D.L.C.
În esenţă, ceea ce li s-a imputat celor doi inculpaţi prin actul de sesizare este utilizarea actului de identitate aparţinând unei alte persoane (N.P.) la deschiderea unui cont bancar la R.B. şi mai apoi la retragerea sumelor de bani trimise de părţile vătămate.
Potrivit art. 293 C. pen. constituie infracţiunea de fals privind identitatea prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau a menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul.
Potrivit art. 145 C. pen., prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Curtea reţine că băncile sunt nişte instituţii financiare care au ca obiect principal de activitate atragerea de depozite şi acordarea de credite, desfăşurând astfel o activitate economică de interes public.în considerarea acestui fapt, ele sunt supuse unui regim de relementare, autorizare si supraveghere pmdenţiala, exercitat de B.N.R., în calitate de autoritate administrativa de specialitate, în condiţiile OUG nr. 99/2006.
Astfel, banca, ca şi instituţie de credit, reprezintă o entitate care desfăşoară cu titlu profesional o activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordare de credite în nume propriu.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că banca reprezintă o instituţie de interes public, în sensul avut în vedere de art. 145 C. pen., iar prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, în relaţie cu banca,pentru a induce sau a menţine în eroare această instituţie constituie infracţiunea de fals privind identitatea, dacă fapta a fost comisă în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul.
În consecinţă, câtă vreme din probatoriile administrate în cauză, inclusiv declaraţiile inculpaţilor D.L. şi C.A., rezultă că aceştia au deschis conturi bancare şi mai apoi ridicat sume de bani din acestea, prin folosirea unor acte de identitate aparţinând altor persoane, cumpărate anterior de la un coinculpat, faptele acestor doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea prev.de art. 293 C. pen., astfel încât nu este incident cazul de casare sus-menţionat.
5. În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., inculpatul U.S. a susţinut că fapta sa, de a induce în eroare părţile vătămate şi de a încasa sume de bani de la acestea, cu titlu de avans pentru închirierea anumitor locaţii de vacanţă constituie doar infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1) C. pen., astfel încât în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 rap. la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Art. 49 din Legea nr. 161/2003 incriminează fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material, pentru sine sau pentru altul.
Curtea reţine că specifiul activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpat constă în aceea că inculpatul a indus în eroare părţile vătămate prin intermediul sistemelor informatice, respectiv prin utilizarea calculatorului în reţeaua internet, purtând o corespondenţă electronică cu victimele la care a ataşat diferite fişiere conţinând descrierea locaţiilor oferite spre închiriere, inclusiv imagini ale acestora.
O asemenea acţiune se circumscrie atât infracţiunii de înşelăciune (căci suntem în prezenţa unei induceri în eroare a părţilor vătămate, prin oferirea fictivă a unor locaţii de lux spre închiriere), cât şi infracţiunii din Legea nr. 161/2003 (întrucât inducerea în eroare s-a realizat prin intermediul sistemelor informatice şi a presupus crearea şi utilizarea de către inculpat a unor fişiere cu texte şi imagini).
În acelaşi timp, inducerea în eroare s-a realizat în condiţiile unor convenţii ce se încheiau între inculpat şi victime, în sensul că acestora li se puneau la dispoziţie spre închiriere diferite imobile, pentru care achitau diverse sume de bani.
Prin urmare, Curtea constată că în speţă nu suntem în prezenţa unei simple induceri în eroare cu consecinţe patrimoniale negative pentru părţile vătămate, ci de o activitate infracţională mai elaborată, ce a presupus în acest scop o utilizare a sistemelor informatice, situaţie în care încadrarea juridică s-a făcut prin raportarea legii speciale la infracţiunea de înşelăciune, în varianta agravată prev.de alin. (3) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
6. În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. invocat de către inculpaţii D. şi U., Curtea reţine că pentru a fi în prezenţa acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.
Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.
În speţă, ceea ce inculpaţii D. şi U. contestă este greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, fie sub aspectul laturii obiective (în cazul inculpatului U.), fie a celei subiective (în cazul inculpatului D.).
Or, o asemenea critică nu se circumscrie cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 18, ci a celui prev.de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
În ce priveşte infracţiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta incriminează iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprjinirea sub orice formă a unui astfel de grup.
Din analiza disp.art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, rezultă că grupul infracţional la care se referă art. 7 presupune existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit. Pentru reţinerea acestei infracţiuni nu este necesar ca toţi membrii grupului să se cunoască între ei, ci doar să se stabilească voinţa cu care fiecare dintre aceştia au acţionat, aceea de a se integra unui grup constituit în vederea săvârşirii infracţiunilor grave menţionate de lege.
În speţă, din probele administrate în cauză rezultă că anterior lunii octombrie 2006, inculpaţii D.C. şi U.S. au iniţiat şi condus un grup infracţional organizat, specializat în comiterea de fraude prin intermediul sistemelor informatice, la care au aderat inculpaţii D.L. şi C.A. şi care a fost sprijinit de inculpatul D.M.
Astfel, inculpaţii D.C. şi U.S. au desfăşurat activităţi concrete de utilizare a calculatorului în reţeaua internet, după care sumele de bani trimise în avans de părţile civile erau ridicate de la R.B. de către inculpaţii D.L. şi C.A.
În privinţa inculpatului D., acesta a sprijinit grupul infracţional, procurând în mod repetat acte de identitate aparţinând altor persoane, ce au fost utilizate pentru deschiderea de conturi bancare în care victimele inducerilor în eroare transferau diverse sume de bani.
Împrejurarea susţinută de inculpat, că nu se cunoştea decât cu unul dintre coinculpaţi, nu este de natură a-l absolvi de vinovăţie, cu atât mai mult cu cât actele aflate la dosar (listing-urile convorbirilor telefonice) contrazic afirmaţiile inculpatului D., devreme ce ele probează faptul că acesta a purtat mai multe asemenea convorbiri chiar şi cu unul dintre iniţiatorii şi conducătorii grupului, respectiv cu inculpatul U.
În ce priveşte faptul material al vânzării celor două acte de identitate către inculpatul D.L., nu există nici un motiv pentru a înlătura declaraţiile acestuia din urmă, în condiţiile în care cel puţin unul dintre titularii actelor de identitate comercializate (N.P.) a confirmat faptul că a frecventat barul unde inculpatul D. fusese angajat, în care pentru garanţia jocului de biliard se solicita un act de identitate.
Caracterul repetat al actelor de vânzare, împrejurarea că de fiecare dată acestea au fost înstrăinate către aceeaşi persoană, ca şi obiectul comercializat (un act de identitate, ce nu putea fi folosit legal de către o altă persoană), sunt elemente care conduc la concluzia că, măcar cu intenţie indirectă, inculpatul D. a sprijinit prin conduita sa grupul infracţional organizat.
În privinţa inculpatului U., acesta a contestat existenţa acestui grup, invocând drept argument faptul că au existat "doar trei părţi vătămate".
Dincolo de cele expuse anterior cu privire la modul în care a fost structurat grupul infracţional, este de observat că legea nu cere, ca şi condiţie pentru existenţa grupului, să se fi săvârşit efectiv şi vreuna dintre infracţiunile pentru care grupul se constituise.
Astfel, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, dacă faptele de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, au fost urmate de săvârşirea infracţiunii grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
Prin urmare, este fără relevanţădacăgrupul infracţional a şi comis infracţiunile pentru care membrii săi s-au asociat şi, cu atât mai puţin, numărul infracţiunilor eventual săvârşite.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că faptele comise de cei doi recurenţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care au şi fost condamnaţi, astfel încât criticile acestora nu sunt întemeiate.
În ce priveşte solicitarea inculpatului Dică, formulată în subsidiar, de aplicare a art. 181 C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este nefondată, ţinând seama de criteriile enumerate în alin. (2) al acestui text de lege.
Circumstanţele personale invocate de către inculpat în susţinerea acestei solicitări au fost deja valorificate de către instanţa de apel atunci când a aplicat inculpatului o pedeapsă fără executare efectivă, nefiind suficiente prin ele însele pentru a conduce la concluzia că faptele sale sunt lipsite de importanţă.
Dimpotrivă, contribuţia inculpatului la grupul infracţional organizat, constând în procurarea unor acte de identitate ale altor persoane (de natură a asigura clandestinitatea activităţii acestuia),ca şi urmarea finală produsă (păgubirea victimelor de sume importante de bani), reprezintă elemente care susţin gradul de pericol social pe care l-a prezentat în concret activitatea desfăşurată de inculpat.
7. În fine, în ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat în recursurile Parchetului şi ale inculpaţilor U. şi D.C., Curtea constată că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor D.C., U.S., D.L.C. şi C.A.F. atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, astfel încât toate criticile formulate sunt nefondate.
Astfel, s-au dat efecte corespunzătoare atât circumstanţelor personale ale inculpaţilor, prin coborârea pedepselor sub minimul special, cât şi contribuţiei concrete la săvârşirea infracţiunilor, inculpaţii U. şi D.C. fiind cei care au iniţiat şi condus grupul infracţional organizat, specializat în comiterea de fraude prin intermediul sistemelor informatice, la care au aderat inculpaţii D.L. şi C.A.
Pe de altă parte, nu se poate face abstracţie de atitudinea oscilantă şi parţial nesinceră de care au dat dovadă inculpaţii U. şi D.C., încercând să împiedice aflarea adevărului. Neasumarea şi neconştienizarea gravităţii faptelor comise, în condiţiile existenţei unor probe de vinovăţie, conduc la concluzia că pentru aceşti inculpaţi scopul educativ al pedepselor nu poate fi atins decât prin executarea lor efectivă, în regim de detenţie.
În raport de toate circumstanţele reale şi personale rezultate din actele şi lucrările dosarului, pedepsele aplicate celor 4 inculpaţi sunt de natură a asigura atât reeducarea lor, cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, astfel încât şi sub acest aspect recursurile sunt nefondate.
8. În consecinţă, pentru motivele expuse anterior, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză, obligându-i pe recurenţii inculpaţi D.M.S., D.C. şi U.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, de recurentul inculpat D.M.S. şi recurenţii intimaţi inculpaţi D.C. şi U.S.
Împotriva Deciziei penale nr. 205 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimaţii inculpaţi D.L.C. şi C.A.F.
Obligă recurenţii inculpaţi D.M.S., D.C. şi U.S. la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţi inculpaţi D.L.C. şi C.A.F., în sumă de câte 100 lei, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 122/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1225/2010. Penal → |
|---|
