ICCJ. Decizia nr. 4456/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4456/2010
Dosar nr. 9956/1/2010
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei R.A., deţinută în Penitenciarul Gherla.
Pentru a dispune astfel, Curtea a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi în cursul judecării cauzei pe fond rezultă indicii şi chiar probe în sensul prevăzut de art. 143 C. proc. pen., din care reiese că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, acestea constând în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, raportul de expertiză medico-legală (necropsie) al victimei, raportul de expertiză biocriminalistică realizat de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpată, realizat în cursul judecăţii în primă instanţă, depoziţiile martorilor şi, nu în ultimul rând, declaraţiile inculpatei care a recunoscut fapta în materialitatea ei.
În privinţa condiţiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Curtea a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 15 la 25 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din faptul că inculpata a fost capabilă să suprime viaţa ultimului său copil.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive şi continuarea cercetărilor cu inculpata în stare de libertate, apreciind că în cauză nu au intervenit indicii noi care să justifice menţinerea stării de detenţie.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., instanţa menţine arestarea preventivă atunci când constată, cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei acestei măsuri preventive pe parcursul judecăţii, că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatei. Din actele dosarului rezultă că aceste condiţii, prevăzute de dispoziţia legală menţionată mai sus, sunt îndeplinite, astfel încât menţinerea măsurii arestării preventive prin încheierea recurată este legală şi temeinică.
Se reţine, astfel, că inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă, prin Sentinţa penală nr. 376 din 6 octombrie 2010 a Tribunalului Maramureş, la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen.
În prezent cauza se află în cursul judecării apelului declarat împotriva sentinţei de inculpată.
Se constată că din materialul dosarului rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpata a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată, care este sancţionată de lege cu pedeapsă mai mare de 4 ani şi că, în raport de fapta în materialitatea ei, se menţine pericolul social pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea acesteia în libertate. Se reţine, de asemenea, că justificat, instanţa a apreciat că aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatei. Împrejurarea că inculpata a recunoscut comiterea faptei şi a colaborat cu organele de anchetă nu este de natură a diminua pericolul pe care îl prezintă lăsarea acesteia în libertate.
Pentru cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.A. împotriva Încheierii din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 1723/100/2010.
Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4452/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1231/2010. Penal → |
|---|
