ICCJ. Decizia nr. 1232/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1232/2010
Dosar nr.28696/3/2009
Şedinţa publică din 30 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1012/ F din 4 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul penal nr. 28696/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat inculpatul N.S. după cum urmează:
- în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare. în baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale;
- în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;
- în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În conformitate cu art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Conform art.350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 10 iunie 2009 la zi.
În conformitate cu art. 118 lit. f) C. pen. rap. la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a 8 comprimate de clorhidrat de methadona şi a 8 comprimate de dizepam, rămase după analiza probelor de laborator si depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din data de 30 iunie 2009.
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 70 lei, depusă la C.E.C. B., Sucursala S.V., cu recipisa de consemnare din data de 23 iunie 2009.
S-a dispus restituirea către inculpat a două telefoane mobile: marca N. cu cartela C. şi marca L. cu cartela V., ridicate de la acesta, şi depuse la Camera de corpuri delicte a Politiei Sector 4, dovada din 30 iunie 2009.
S-a constatat că în procesul analizelor de laborator a fost consumata cantitatea de 0,03 gr heroina-cofeina, paracetamol, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 iunie 2009. S-a mai constatat că, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 iunie 2009, au fost distruse, după extracţie, 3 seringi de 100 unităţi şi 2 seringi cu 30 unităţi de substanţă heroină.
De asemenea, s-a constatat că, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 iunie 2009, 3 comprimate ce conţineau substanţa activă levomepromazin au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 10 iunie 2009, în urma denunţului formulat de numitul I.A., inculpatul N.S. a fost surprins, în flagrant, în timp ce i-a vândut acestuia o doză de heroină, pentru suma de 35 lei, alcătuită din bancnote ale căror serii fuseseră înregistrate de organele de urmărire penală, şi care au fost găsite în portofelul inculpatului. De asemenea, în cursul percheziţiei efectuată în locuinţa inculpatului s-au găsit cinci seringi, 15 tablete de metadonă şi 15 tablete de diazepam, şi s-a stabilit că este consumator de droguri.
Sub aspectul individualizării pedepselor, instanţa de fond, aplicând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a apreciat atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului şi a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul N.S. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în ambele cazuri criticându-se modul de individualizare a pedepselor, în sensul că - în condiţiile în care pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc s-a reţinut circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. - pentru restul infracţiunilor s-a omis aplicarea acesteia.
Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că ambele apeluri sunt fondate pentru următoarele motive:
a) situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, corespunzător realităţii rezultate din probele administrate, respectiv declaraţia martorului denunţător, coroborată cu declaraţiile inculpatului, cu procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală în cursul realizării flagrantului (filele 29-34 d.u.p.) şi cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică (filele 53-68 d.u.p.);
b) raspunzător situaţiei de fapt, încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat este corectă;
c) referitor la individualizarea pedepselor, s-a constatat că instanţa de fond, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a reţinut, alături de pericolul social al infracţiunilor săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, şi circumstanţe personale ale inculpatului.
Astfel, cu privire la acest ultim aspect, instanţa de fond a luat în considerare, în mod corect conform opiniei instanţei de apel, atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului, reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
Instanţa de apel a constatat însă că în mod greşit s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. numai cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, omiţându-se aplicarea acestei circumstanţe atenuante şi cu privire la cele două infracţiuni prevăzute de art. 4 alin. (1) şi, respectiv, art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, deşi atitudinea procesuală a inculpatului care a atras beneficiul acestei cauze de diminuare a răspunderii penale se referă la întreaga activitate infracţională.
În raport cu cele arătate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul N.S. împotriva sentinţei penale nr. 1012 din 04 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând cauza sub aspectele menţionate, s-au dispus următoarele:
- a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.
- a fost redus cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 3 ani la 2 ani.
- în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost redusă pedeapsa la 1 (un) an închisoare;
- în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost redusă pedeapsa la 3 (trei) luni închisoare.
În conformitate cu art. 33 lit. a), b) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare şi de 3 luni închisoare, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul N.S. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. prin reducerea la o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
De asemenea, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului N.S. şi s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 10 iunie 2009 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, urmând a se avansa din fondul M.J.L.C.
Împotriva deciziei, inculpatul N.S. a declarat prezentul recurs.
Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- la judecata în fond a cauzei, inculpatul a invocat „dreptul la tăcere", arătând totuşi că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală (fil. 10, d.p.i);
- în apel, inculpatul a menţionat expres că invocă „dreptul la tăcere" şi că nu doreşte să mai dea declaraţii instanţei de apel (pag. 1 a deciziei atacate);
- în recurs, inculpatul a invocat „dreptul la tăcere", nefiind de acord să dea declaraţii instanţei (fil. 15, d.r.); recurentul-inculpat, personal, nu a adresat instanţei de recurs memorii ori alte cereri scrise.
Nici în apel, şi nici în recurs, nu au fost solicitate probe noi de către inculpat ori de către apărătorii acestuia.
La dosar nu au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum prevede art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., acestea - expuse oral, cu ocazia dezbaterilor - fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursul s-a întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen. - executarea pedepsei fără privare de libertate.
Recursul inculpatului N.S. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În condiţiile în care, pe de o parte, inculpatul a săvârşit un concurs de infracţiuni (prevăzut de art. 33 C. pen.), împrejurare de natură să justifice legal aplicarea unui tratament juridic mai aspru (prin aplicarea unui spor de pedeapsă conform art. 34 C. pen.), iar pe de altă parte, deşi a fost surprins imediat după săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri (prin vânzare), a manifestat o atitudine echivocă de recunoaştere şi regretare a faptelor săvârşite (astfel cum rezultă din declaraţiile inculpatului de la fil. 23 d.u.p. declaraţie dată la soluţionarea propunerii de arestare - în care susţine că deţinea drogurile doar pentru consum propriu; fil. 10 d.p.i. - în care susţine că nu a traficat droguri, ci doar a consumat; inculpatul, în apel şi în recurs invocând „dreptul la tăcere"), prima instanţă a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) din C. pen. - constând în aceea că „a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptelor comportarea acestuia sinceră în cursul procesului penal" - pag. 3 din sentinţă), circumstanţă atenuantă menţinută în apelul inculpatului de către instanţa de prim control judiciar (pag. 4 a deciziei - „atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului"), Înalta Curte constată că pedepsele stabilite au fost semnificativ reduse (5 ani închisoare, 1 an închisoare şi 3 luni închisoare) sub minimul special al pedepselor prevăzute de textul incriminator (10 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare), nefiind justificată o nouă reducere a acestora.
În raport cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului - de 5 ani închisoare, fără sporirea sau adăugarea unui spor pentru concursul de infracţiuni - dispoziţiile art. 81 şi art. 861 C. pen., invocate în recurs de către inculpat, nu sunt aplicabile (textele menţionate prevăzând, printre altele, condiţia pedepsei rezultante aplicată, în caz de concurs de infracţiuni, de cel mult 2 ani închisoare, respectiv, de cel mult 3 ani închisoare).
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva Deciziei penale nr. 21/ A din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 iunie 2009 la 30 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1201/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1243/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
