ICCJ. Decizia nr. 798/2010. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 798/2010
Dosar nr. 14704/3/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 722 din 27 august 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.V. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. - ca pedeapsă complementară - pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc pentru consumul propriu, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive privative de libertate.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bucureşti la data de 14 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 430/D/P/2208 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:
- T.M.M. zis B. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de marc risc în formă continuată şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea an. 33 lit. a) C. pen.;
- D.I.G. zis M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- C.M.D. zis F., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- S.S.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- B.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în forma continuată şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- B.B. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 43/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi act de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată in stare de arest în altă cauză a inculpatului B.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinere de droguri de marc risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală sub nr. 544/3/2009, iar prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 06 aprilie 2009, în baza art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea de dosare distincte privind pe fiecare inculpat.
În consecinţă, cauza privind pe inculpatul B.V., trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, sub nr. 14704/2009.
S-a reţinut în esenţă, în sarcina inculpatului B.V. prin actul de sesizare a instanţei că în perioada 27 iunie 2008 - 04 iulie 2008, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale ar fi vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. cantitatea totală de 0,51 grame, substanţă care conţine heroină, astfel:
- la data de 27 iunie 2008 ar fi vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,16 grame substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei:
- la data de 01 iulie 2008 ar fi vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,19 grame, substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei;
- la data de 04 iulie 2008 ar fi vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,16 grame substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei, iar la data de 22 octombrie 2008, cu ocazia unei percheziţii domiciliare efectuate la adresa situată în sectorul 1, unde locuia inculpatul, s-au găsit 82 de comprimate sintalgon, o folie, două seringi şi două fiole, toate prezentând urme de heroină, fiind deţinute de inculpat, fără drept, pentru consum propriu.
Situaţia de fapt a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de verificare şi investigaţii, procese-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod I.M., procesele verbale de redare a declaraţiilor colaboratorilor cu nume de cod P.A., I.G. şi V.M., procese-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpat, mediile de stocare conţinând înregistrarea convorbirilor directe şi a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului B.V., coroborate cu depoziţiile martorului D.C.
În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpatului B.V., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar (fila 31 dosar instanţă), a colaboratorului sub acoperire cu nume de cod V.M. (fila 62 dosar instanţă), precum şi a investigatorului sub acoperire I.M. (fila 63 dosar instanţă).
De asemenea, la termenul de judecată din 27 august 2009 instanţa a renunţat la audierea martorului D.C., apreciind că probele deja administrate permit o soluţionare temeinică şi legală a cauzei pe fond.
I. În intervalul 27 iunie 2008 - 04 iulie 2008, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul B.V. a vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. cantitatea totală de 0,51 grame, substanţă care conţine heroină. Astfel, la data de 27 iunie 2008 inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,16 grame substanţă care conţine heroina, pentru suma de 100 lei, sumă provenind din fondurile M.I.R.A., la data de 07 ianuarie 2008 a vândut aceluiaşi colaboratorului două punguliţe ce cântăreau 0,16 grame, substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei, iar la data de 04 iulie 2008, a vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguţe ce cântăreau 0,16 gr. substanţă care conţine heroină, tot pentru suma de 100 lei.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită de următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de verificare si investigaţii, procese-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod I.M., procesele-verbale de redare a declaraţiilor colaboratorilor cu nume de cod P.A., I.G. şi V.M., procese-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpat, mediile de stocare conţinând înregistrarea convorbirilor directe şi a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului B.V.
Astfel, din procesul-verbal de redare integrală a declaraţiei date de colaboratorul cu nume de cod V.M. (filele 1-2 vol. V dup), instanţa de fond a reţinut că pe data de 27 iunie 2008, la sediul I.G.P.R. B.C.C.O.B., colaboratorul a fost percheziţionat de investigator, fără a se găsi asupra sa bani sau substanţe interzise de lege la deţinere. Ulterior, a mai arătat colaboratorul, i-a fost montată tehnica de înregistrare audio, urmând a face o cumpărare supravegheată de la V. În jurul orelor 14.00, a mai arătat colaboratorul cu nume de cod V.M., s-a deplasat cu investigatorul în apropierea Parcului C. unde l-a contactat telefonic pe B.V., stabilind să se întâlnească cu acesta la intersecţie. După discuţia telefonică, investigatorul i-a remis colaboratorului suma de 100 lei cu scopul de a cumpăra de la B.V. două doze de heroina, locul de întâlnire fiind stabilit de inculpat in apropierea locului unde acesta domiciliază. Inculpatul s-a prezentat la întâlnire, a mai arătat colaboratul cu nume de cod V.M., a luat suma de 100 lei. După care s-a îndepărtat şi a intrat în curtea locuinţei lui, revenind după câteva minute cu două doze de heroină asupra sa, pe care i le dea colaboratorului. După încheierea tranzacţiei, colaboratorul le-a dat investigator, căruia i-a predat cele două doze de heroină cumpărate cu 100 lei.
Situaţia de fapt menţionată în procesul-verbal de redare integrală a declaraţiei date de colaboratorul cu nume de cod V.M. este confirmată şi prin menţiunile procesului verbal întocmit la data de 27 iunie 2008, de redare integrală a procesului-verbal întocmit de investigatorul cu nume de cod I.M. Conform acestui proces verbal (fila 3 vol. V dup) rezultă că pe data de 27 iunie 2008 colaboratorul cu nume de cod V.M. s-a deplasat sub supravegherea strictă a investigatorului sub acoperire şi s-a întâlnit cu numitul V. (nota instanţei inculpatul B.V.), cu scopul de a cumpăra de la acesta două doze de heroină. În timpul discuţiei pe care colaboratorul a purtat-o cu inculpatul, investigatorul a observat cum colaboratorul i-a remis inculpatului suma de bani, iar acesta din urmă s-a deplasat apoi pe strada G.C., a intrat in curtea unei case şi s-a întors după 2-3 minute, înmânând ceva colaboratorului. După încheierea tranzacţiei, colaboratorul i-a remis investigatorului două punguţe de celofan de culoare albă, închise la un capăt prin ardere, care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej şi a declarat verbal că acestea reprezintă dozele de heroină pe care le-a cumpărat contra sumei de 100 Iei.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 1 iulie 2008 (filele 1-9 vol. V dup) rezulta că proba cu masa totală de 0,16 grame, înaintată în cauza privind pe V., conţine heroină şi cafeina. Conform concluziilor acestui raport rezultă că heroina (diacetilmorfina face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri).
Situaţia de fapt reţinută în baza proceselor verbale întocmite la dala de 27 iunie 2008 coincide cu situaţia de fapt reţinută în procesele-verbale întocmite la data de 01 iulie 2008 (filele 11-14 dup). Astfel, din procesul-verbal de redare integrală a declaraţiei date de colaboratorul V.M. (filele 11-12 vol. V dup) rezultă că pe data de 01 iulie 2008 colaboratorul s-a întâlnii cu inculpatul şi i-a dat acestuia suma de 100 lei, iar apoi, la aproximativ 5-10 minute inculpatul a revenii şi i-a remis colaboratorului două punguţe ce conţineauo substanţă ca un praf. De asemenea, şi din procesul-verbal de redare întocmit de investigator (filele 15-14 vol. V dup) rezultă că pe data de 01 iulie 2008 colaboratorul s-a deplasat la intersecţie şi s-a întâlnit cu inculpatul remiţându-i acestuia o sumă de bani. După aproximativ 5-10 minute inculpatul a fost văzut venind la rondul K., unde era aşteptat de colaborator. Aici, conform aceluiaşi proces-verbal, investigatorul a văzut cum inculpatul i-a remis ceva colaboratorului după care cei doi s-au despărţit.
După încheierea tranzacţiei, s-a mai arată în acelaşi proces-verbal, colaboratorul i-a remis investigatorului două punguţe din celofan de culoare albă, închise la un capăt prin ardere, care conţinea o substanţă pulverulentă de culoare bej, declarând verbal că acestea reprezintă dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la numitul V. contra sumei de 100 lei.
De asemenea, din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 iulie 2008 (filele 21 -23 vol. V dup) rezultă că proba cu masa totală de 0,19 grame, înaintată în cauză conţine heroină în amestec cu cafeina şi griseofulvin. Heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul anexa nr. I din Legea nr. 142/2008 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Din analiza proceselor-verbale întocmite la data de 04 iulie 2008 (filele 25-28 vol. V dup) rezultă de asemenea că pe data de 04 iulie 2008 inculpatul B.V. i-a vândut colaboratorului nume de cod V.M. două punguţe ce conţineau o substanţă ca un praf. Conform procesului verbal de redare a procesului verbal întocmit de investigator rezultă că pe data de 04 iulie 2008, după încheierea tranzacţiei, colaboratorul a revenit la investigator şi i-a remis acestuia din urmă două punguliţe din celofan de culoare albă, închise la un capăt prin ardere, care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej şi a declarat verbal că acesta reprezintă gramul de heroină pe care l-a cumpărat de la numitul V. contra sumei de 100 lei. Din procesul verbal întocmit de investigator mai reiese că la data cumpărării, colaboratorul a fost echipat cu un dispozitiv de înregistrare audio-video, în baza autorizaţiei de interceptare şi înregistrare audio video din data 19 iunie 2008 emisă de Tribunalul Bucureşti.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 iulie 2008 (filele 38 vol. V dup) rezultă de asemenea că proba cu masa totală de 0,16 grame, înaintată în cauză privind pe numitul V. conţine heroină in amestec cu cafeina şi antipirină.
În cursul cercetării judecătoreşti, colaboratorul cu nume de cod V.M. si investigatorul cu nume de cod I.M. au arătat că îşi menţin poziţia procesuală adoptată în cursul urmăririi penale. Astfel, colaboratorul cu nume de cod V.M. a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faţa organului de urmărire penală şi consemnate în procesele verbale încheiate de procuror, menţionând că nu a consumat niciodată droguri împreună cu inculpatul. De asemenea investigatorul sub acoperire cu nume de cod I.M. a arătat că îşi menţine în totalitate cele declarate în faţa procurorului şi consemnate în procesele verbale întocmite de acesta. În egală măsură a mai susţinut că au fost efectuate percheziţii corporale colaboratorului atât înainte cât şi după încheierea tranzacţiei.
Prin urmare, probele administrate de la data începerii urmăririi penale şi până la finalizarea cercetării judecătoreşti demonstrează faptul că la data de 27 iunie 2008 inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,16 grame substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei, sumă provenind din fondurile M.I.R.A., la data 01 iulie 2008 a vândut aceluiaşi colaborator două punguliţe ce cântăreau 0,19 grame, substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei, iar la data de 04 iulie 2008, a vândut colaboratorului cu nume cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,16 grame substanţă care conţine heroină, tot pentru suma de 100 lei. În consecinţă instanţa nu a reţinut ca adevărate afirmaţiile inculpatului B.V. conform cărora nu ar fi vândut droguri altei persoane şi s-ar fi aflat în Parcul C. alături de colaboratorul sub acoperire deoarece cumpăra droguri de la traficanţi. Afirmaţiile inculpatului nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă administrat în cauză, ci dimpotrivă sunt infirmate de întregul probatoriu administrat până la acest moment procesual. Procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi de colaboratorul cu nume de cod V.M. raportat la imaginile stocate de instrumentele de înregistrare audio - video (filele 30-31 vol. V dup) demonstrează fără putinţă de tăgadă că inculpatul B.V. a vândut heroină colaboratorului sub acoperire cu nume cod V.M.
De asemenea, procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice întocmite la datele 01 august 2008 (filele 41-42 dup) si 28 august 2008 (filele 42-5 I dup) rezultă că inculpatul B.V. făcea parte dintr-o reţea mult mai amplă de persoane angrenate în acest gen de comerţ. Spre exemplu, o persoană de sex feminin îi transmite inculpatului într-o convorbire că o persoană va trece pe Ia el pentru a-i aduce o cutie de mentosane (proces verbal fila 42 dup), fiind cunoscut că în limbajul codat expresia mentosane se referă la substanţe la deţinere.
În drept, fapta inculpatului B.V., constând în aceea că în perioada 27 iunie 2008 - 04 iulie 2008, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. cantitatea totală de 0,51 grame, substanţă care conţine heroină, astfel:
- la data de 27 iunie 2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,16 grame substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei;
- la data de 01 iulie 2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,19 grame, substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei;
- la data de 04 iulie 2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod V.M. două punguliţe ce cântăreau 0,16 grame substanţă care conţine heroină, pentru suma de 100 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
II. La data de 22 octombrie 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa situată în sectorul 1, unde locuia inculpatul, s-au găsit 82 de comprimate sintalgon, o folie, două seringi şi două fiole, toate prezentând urme de heroină, fiind deţinute de inculpat, fără drept, pentru consum propriu.
Situaţia de fapt este reţinută de instanţă pe baza procesului verbal de percheziţie domiciliară (filele 65-66 dup) întocmit în prezenţa martorului asistent D.C. şi pe baza declaraţiilor date de inculpat.
Astfel, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală Ia data de 20 octombrie 2008 a fost autorizată efectuarea percheziţiei domiciliare Ia adresa din Bucureşti, sectorul 1, unde locuia inculpatul.
Conform procesului verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 22 octombrie 2008, în camera din dreapta faţă de uşa de acces în imobil, în buzunarul unui sacou aflat în şifonier s-a găsit suma de 1000 lei, sumă cu privire la care inculpatul a declarat că îi aparţine şi este destinată plăţii ratelor Ia casă şi provine din diferite afaceri. în camera din stânga faţă de uşa de acces, folosită de inculpat, pe noptiera de lângă pat s-a găsit o folie de staniol rulată, sub forma unui tub, ce prezintă urme de substanţă maronie Ia interior, cu privire la care inculpatul a declarat că îi aparţine şi a folosit-o pentru a consuma heroină. De asemenea, în sertarul noptierei au fost găsite 4 folii conţinând în total 82 de comprimate sintalgon, cu privire la care inculpatul a arătat că îi aparţin, prezentând în acest sens două prescripţii medicale.
De asemenea, conform aceluiaşi proces verbal, într-o cutie din plastic, aflată pe pervazul ferestrei s-au găsit două seringi hipodermice, cu urme de substanţă lichidă la interior, precum şi două fiole sparte ce prezintă urme de substanţă maronie la interior şi unne de ardere la exterior. Cu privire la aceste bunuri inculpatul a declarat că nu cunoaşte nimic, el fiind în imposibilitate de a se injecta.
Cu ocazia aceleiaşi percheziţii domiciliare a fost găsit un telefon mobil marca N. ce conţine cartela sim C. aparţinând numitului B.V.
Menţiunile procesului-verbal de percheziţie domiciliară sunt confirmate de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 octombrie 2008 (filele 72-75 vol. V dup). Conform concluziilor acestui raport, cele 82 de comprimate conţin ca substanţă activă methadonă, iar probele 2, 3 şi 4 (două seringi hipodermice, de 100 de unităţi cu urme de materie, 2 fiole din sticlă transparentă în care se observă urme materie şi o folie argintie în care se observă urme materie) s-a pus în evidenţă heroina.
Audiat în faţa instanţei de judecată la termenul din 28 aprilie 2009, inculpatul a arătat că este consumator de heroină, iar comprimatele de metadonă găsite în casă au rămas din cele 240 primite pe bază de reţetă.
În drept, fapta inculpatului B.V., constând în aceea că la data de 22 octombrie 2008 a deţinut 82 de comprimate de sintalgon, o folie, două seringi şi două fiole, toate prezentând urme de heroină, fiind deţinute fără drepl, pentru consum propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev, de art. 4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000.
Vinovăţia inculpatului B.V., în contextul celor două fapte expuse la pct. 1 şi 2 din considerentele ce preced, îmbrăcând forma intenţiei directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de verificare şi investigaţii, procese-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod I.M., procesele verbale de redare a declaraţiilor colaboratorilor cu nume de cod P.A., I.G. şi V.M., procese-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpat, mediile de stocare conţinând înregistrarea convorbirilor directe şi a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului B.V., coroborate cu procesul-verbal de percheziţie domiciliară. Astfel, modul în care inculpatul a acţionat, fiind iniţial contactat telefonic de colaboratorul sub acoperire şi mergând apoi la întâlnire, luând suma de bani şi revenind apoi cu marfa vândută demonstrează că inculpatul B.V. a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea Iui chiar prin săvârşirea faptei.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.
Instanţa a reţine că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care chiar dacă nu atrag starea de recidivă, sunt de natură a demonstra existenţa atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere este faptul că din fişa de cazier judiciar (fila 80 vol. V dup) rezultă că acelaşi inculpat a mai fost condamnat în anul 2001 pentru deţinere ilegală de droguri, aspect care denotă şi existenţa unei specializări în comiterea de infracţiuni relative la regimul substanţelor stupefiante.
În egală măsură instanţa a mai reţinut că inculpatul este cunoscut drept o persoană care se ocupa cu comerţul substanţelor interzise la deţinere anterior depistării sale, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultând că inculpatul ar fi fost contactat de mai multe persoane unii furnizori de marfă, alţii beneficiari, aspect care demonstrează existenţa unui grad de pericol social concret ridicat pentru ordinea publică.
Faţă de toate considerentele expuse mai sus, instanţa a apreciat că numai aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie este de natură a contribui la realizarea scopului educativ, coercitiv şi preventiv al procesului penal.
Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pe inculpatul B.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) teză finală al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C.pen s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen s-a dispus contopirea celor două pedepse principale menţionate şi s-a aplicat inculpatului în final pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final o pedeapsă rezultantă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Conform art. 88 C.pen s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 22 octombrie 2008 Ia zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.V., apreciind că temeiurile care au justificat privarea de libertate a inculpatului în cursul urmăririi penale subzistă şi Ja acest moment, probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti demonstrând în mod indubitabil săvârşirea de către inculpat a celor două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Conform art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a celor 72 de comprimate conţinând substanţă activă clorhidrat de metadonă, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, conform dovezii din 17 noiembrie 2008.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 Iei, obţinută din vânzarea cantităţii totale de 0,51 grame substanţă, conţinând heroină.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. instanţa a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil marca N., a cartelei sim C. depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O., conform dovezii din 09 decembrie 2008, precum şi a sumei de 1000 Iei, consemnată la C.E.C.B. conform recipisei de consemnare din data de 09 decembrie 2008, apreciind că probele administrate în cauză nu demonstrează folosirea telefonului mobil în activitatea de comercializare a drogurilor către colaboratorul sub acoperire, în condiţiile în care inculpatul este cercetat pentru cele trei acte materiale (27 iunie 2008, 01 iulie 2008 şi 04 iulie 2008) constând în vânzarea unei substanţe conţinând heroină. Simpla găsire a sumei de 1000 Iei în buzunarul unui sacou, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, nu demonstrează faptul că suma de 1000 lei ar fi fost obţinută prin activitatea specifică infracţiunii de trafic de droguri, în lipsa unor probe concludente caracterul licit al dobândirii fiind prezumat.
Măsura dispusă s-a comunicat I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, care va proceda conform art. 444 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, inculpatul B.V. a declarat apel, critica referindu-se la individualizarea pedepsei (apreciată ca excesiv de severă).
Prin Decizia penală nr. 213/ A din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menţinut starea de arest a acestuia şi a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive privative de libertate la zi.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticii vizând individualizarea pedepsei, Curtea constată că soluţia instanţei de fond, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatului (de 12 ani pentru trafic de droguri de mare risc şi 3 ani pentru deţinere de droguri) pentru infracţiuni, este justificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, circumstanţele personale, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, precum şi atitudinea anterior comiterii faptelor. În mod corect nu s-au reţinut în favoarea inculpatului existenta circumstanţelor atenuante, în raport de săvârşirea faptei din prezenta cauza în formă continuată, precum şi faţă de atitudinea oscilantă de nerecunoaştere a faptei.
Pedepsele astfel stabilite au fost just individualizate, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune redozarea, în sensul micşorării lor.
Sunt temeiuri care să justifice cuantumul pedepsei aplicate perseverenţa infracţională a inculpatului, respectiv forma continuată, concursul de infracţiuni. Instanţa nu poate da o mai mare relevanţă recunoaşterii parţiale a comiterii faptei, în raport de împrejurările şi modul cum a fost săvârşita infracţiunea, fiind surprins cu drogurile asupra sa. Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a aplicat pedepse just individualizate, conform cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Astfel, critica inculpatului, în sensul acordării eficienţei a dispoziţiilor art. 74 C. pen., 76 C. pen. nu va fi reţinută, deoarece circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind recunoaşterea faptei, vârsta, au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Curtea consideră că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptelor comise, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, ţinându-se cont şi de regimul sancţionator corespunzător concursului între cauzele de agravare şi atenuare prevăzut la art. 80 C. pen. Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Se constată că instanţa de fond, la stabilirea pedepsei de 12 ani respectiv de trei ani închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând semnificaţia cuvenită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestând o atitudine oscilantă faţă de fapta comisă, dar şi naturii drogurilor traficate, heroină.
Împotriva deciziei, inculpatul B.V. a declarat prezentul recurs.
Prealabil examinării recursului, Înalta Curte apreciază întemeiată susţinerea inculpatului (fii. 29), astfel cum s-a consemnat în încheierea anterioară (fii. 31) şi în partea introductivă a prezentei decizii, în sensul că a fost în eroare asupra hotărârii judecătoreşti ce i-a fost comunicată la locul de deţinere (încheierea de menţinere a stării de arest sau Decizia instanţei de apel), astfel încât va examina pe fond recursul său.
În recurs, potrivit memoriului depus la dosar (fii. 33-34) şi celor susţinute în cursul dezbaterilor, inculpatul - fără a contesta săvârşirea faptei şi vinovăţia - a solicitat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei, inclusiv prin reţinerea unor circumstanţe atenuante (deoarece este bolnav - fii. 35 şi are 2 copii în întreţinere).
Recursul inculpatului B.V. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Condiţiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite deoarece:
a) pedepsele stabilite de prima instanţă pentru cele 2 infracţiuni săvârşite de inculpat sunt situate între limitele prevăzute de lege.
Infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 ani şi, respectiv, cu închisoare de la 2 la 5 ani, acestuia aplicându-i-se de către prima instanţă pedepsele de 12 ani şi, respectiv, de 3 ani închisoare;
b) pedepsele au fost corect individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Recurentul-inculpat a săvârşit cele 2 infracţiuni în condiţiile în care, pe de o parte, anterior a mai fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni, inclusiv a infracţiunii de deţinere de droguri, prevăzută de Legea nr. 143/2000 (cazier, fii. 80 d.u.p.), iar pe de altă parte, actuala infracţiune de trafic de droguri (art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000) a fost săvârşită în condiţiile formei continuate prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Ambele împrejurări - existenţa antecedentelor penale, inclusiv săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, şi forma continuată a infracţiunii, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - justificau legal aplicarea unor pedepse mai severe.
Chiar în aceste împrejurări, prima instanţă a aplicat inculpatului pedepse orientate semnificativ către minimul special prevăzut de textul incriminator al faptelor săvârşite.
Aceste aspecte privind individualizarea pedepsei au fost menţionate în sentinţă (pag. 7) şi în decizie (pag. 14-15), argumentele instanţelor fiind legale şi temeinice.
Neîntemeiată este şi critica apărării referitoare la nereţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Recunoaşterea faptei de către inculpat - atitudine care, indiscutabil, poate avea şi chiar a avut o anumită relevanţă juridică în stabilirea pedepselor - nu constituie împrejurarea la care se referă art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen., textul legal referindu-se la situaţia în care sinceritatea făptuitorului are o influenţă importantă, determinantă, în stabilirea faptei şi împrejurărilor în care aceasta a fost săvârşită ori în descoperirea participanţilor.
Înalta Curte constată, după cum s-a arătat anterior, că recunoaşterea faptelor de către inculpat, precum şi celelalte date personale ale acestuia (vârsta, starea de sănătate, situaţia familială etc), au fost avute în vedere de ambele instanţe ca şi criterii de individualizare a pedepsei, în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - sentinţă (pag. 7) şi decizie (pag. 14-15).
De asemenea, pentru motivele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că în mod corect ambele instanţe au constatat că nu există împrejurări care să justifice, în mod legal, reţinerea lor ca circumstanţe atenuante.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 213/ A din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 octombrie 2008 la 2 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 martie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 3417/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 865/2010. Penal. Ucidere din culpă (art.178... → |
---|