ICCJ. Decizia nr. 1279/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1279/2010
Dosar nr. 21050/3/2009
Şedinţa publică din 2 aprilie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă.
Analizând lucrările dosarului constă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1006 din 4 decembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 condamnarea inculpatului I.D.B., fiul lui Ş. şi D., la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenţie.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durata de 5 (cinci) ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, în regim de detenţie.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, şi anume 7 (şapte) ani închisoare, în regim de detenţie, şi 5 (cinci) ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la data de 22 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 74 lit. a), c), C. pen. - art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpata F.A.A., fiica lui I. şi P.F., la o pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenţie.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis aceleaşi inculpate exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive a acesteia de la data de 22 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 112 lit. f), art. 118 lit. e) cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 0,26 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol, care a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. în baza dovezii din 11 mai 2009, în vederea distrugerii.
În baza art. 112 lit. f), art. 118 lit. e) cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 10,17 grame heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol, care a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. în baza dovezii din 11 mai 2009, în vederea distrugerii.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul I.D.B. a sumei de 3.262 lei, depusă la C.E.C. B., conform chitanţei din 27 aprilie 2009.
A fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 2.00 RON cheltuieli judiciare, în cont, deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Onorariu apărător oficiu pentru inculpata F.A.A. a fost avansat din fondurile M.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de16 aprilie 2009, lucrători din cadrul I.G.P.R. - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 3 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că două persoane cunoscute sub apelativul de A. şi S. sunt implicate în comercializarea de droguri de mare risc către diverşi consumatori în zona D. Investigaţiile efectuate au stabilit că identitatea numitei A. este F.A.A. iar identitatea numitului S. este F.S.M. Ambele persoane figurează cu domiciliul pe strada C., sectorul 3.
Continuându-se activităţile de supraveghere a persoanelor denunţate, s-a constatat faptul că F.A.A. se deplasează frecvent la adresa situată în Bucureşti, sector 3.
Din datele obţinute de organele de poliţie, a rezultat că în acest imobil locuieşte fără forme legale I.D.B. zis C. precum şi faptul că acesta este vizitat zilnic de consumatori de droguri, care staţionează în imobil pentru perioade scurte de timp.
Coroborând informaţiile oferite de denunţători cu rezultatul activităţilor de supraveghere, s-a stabilit că există o legătură infracţională între F.A. şi I.D.B.
La data de 21 aprilie 2009, la solicitarea Biroului Teritorial Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a autorizat efectuarea unei percheziţii la adresa situată în Bucureşti, sectorul 3.
În vederea realizării acţiunii de prindere în flagrant, la data de 22 aprilie 2009 organele de poliţie au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce au format suma de 125 lei, în cuprinsul unui proces verbal.
Ulterior efectuării unei percheziţii corporale asupra martorului denunţător D.G., acestuia i s-a înmânat suma de 125 lei, destinată cumpărării a două doze de heroină de la inculpata F.A.A.
După efectuarea acestor activităţi în prezenţa martorului asistent S.M., organele de poliţie împreună cu denunţătorul s-au deplasat în zona B-dului C.R., în apropierea staţiei de metrou D. În această locaţie, organele de poliţie au constituit un dispozitiv de supraveghere a zonei, în timp ce martorul denunţător D.G. s-a îndreptat către părculeţul de lângă staţia de metrou D., locaţie în care a întâlnit-o pe inculpata F.A.A. După primirea de la martorul denunţător a sumei de 100 lei, reprezentând contravaloarea a două doze de heroină, inculpata F.A.A. s-a deplasat în curtea imobilului situat pe strada I.C., sectorul 3, locaţie în care l-a întâlnit pe inculpatul I.D.B., căruia i-a înmânat suma de 100 lei şi a primit în schimb de la acesta două doze de heroină.
Inculpata F.A.A. a revenit în părculeţul unde era aşteptată de martorul denunţător şi a înmânat acestuia două doze de heroină, întrucât anterior procurării celor două doze de heroină, inculpata F.A.A. a solicitat de la martorul denunţător plata unui comision ori o parte din heroina cumpărată, după primirea celor două doze de heroină martorul denunţător a înmânat inculpatei F.A.A. suma de 25 lei.
După finalizarea tranzacţiei ilicite, martorul denunţător a predat organelor de poliţie două punguţe sigilate la unul din capete prin ardere, conţinând o substanţă pulverulentă şi despre care a precizat că reprezintă două doze de heroină, pe care le-a cumpărat de la inculpata F.A.A. Obiectele predate de martorul denunţător au fost sigilate de organele de poliţie şi ulterior predate spre expertizare.
Asupra martorului denunţător s-a efectuat o nouă percheziţie corporală, în prezenţa martorului asistent S.M., ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deţine asupra sa sume de bani ori sume de bani interzise la deţinere.
În continuare organele de poliţie au procedat la imobilizarea inculpatei F.A.A., ocazie cu care i s-a cerut acesteia să predea organelor de poliţie sumele de bani ori substanţele interzise la deţinere pe care le are asupra sa. În aceste împrejurări, inculpata F.A.A. a predat organelor de poliţie suma de 25 lei, despre care a declarat verbal să îi aparţine şi a primit-o de la un băiat pe care îl cunoaşte sub apelativul de G.
Procedându-se la verificarea seriilor bancnotelor, predate de inculpata F.A.A., s-a constatat că acestea corespundeau cu seriile a cinci bancnote de câte 5 lei, consemnate anterior de organele de poliţie în cuprinsul unui proces verbal.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută a fost dovedită prin denunţuri, procese-verbale de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrantă, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiaţi inculpaţii I.D.B. şi F.A.A. au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cu privire la inculpatul I.D.B. instanţa de fond a avut în vedere că la percheziţia domiciliară, organele de poliţie au observat că B.E.C., concubina inculpatului ţinea în mână un portofel pe care a încercat să-l arunce. La verificarea acestui portofel s-au găsit în interior 59 punguţe ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie despre care inculpatul I.D.B. a declarat verbal că este heroină şi este destinată consumului propriu.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 aprilie 2009, cele 59 punguţe conţin cantitatea de 10,26 g heroină în amestec cu cafeină şi paracetamol.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii I.D.B. şi F.A.A., solicitând reducerea pedepselor aplicate întrucât au dat dovadă de sinceritate, au regretat faptele comise, inculpatul I.D.B. arătând că a făcut un denunţ întemeiat pe dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, are un loc de muncă stabil, este implicat într-un program organizat privind combaterea consumului de droguri.
Prin Decizia penală nr. 3/ A din 8 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de inculpaţii I.D.B. şi F.A.A.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 1006 din 4 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi au fost reduse pedepsele aplicate inculpaţilor de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. c) (teza a II-a) şi lit. b) C. pen.
S-a înlăturat măsura confiscării sumei de 3262 lei de la inculpatul I.D.B. şi a dispus restituirea acesteia.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus prevenţia inculpaţilor de la 22 aprilie 2009 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 400 lei s-a suportat din fondul M.J., pentru inculpata F.A.A.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că faţă de circumstanţele reale şi p personale ale comiterii faptelor se impune aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic.
De asemenea reţine instanţa de apel că se impune restituirea către inculpatul I.D.B. a sumei de 3262 lei întrucât din actele dosarului nu se poate reţine că această sumă provine din comiterea infracţiunii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii I.D.B. şi F.A.A.
Parchetul critică Decizia recurată pentru nelegalitate sub aspectul modalităţii de reducere a pedepsei aplicată inculpatului I.D.B. în sensul că în mod greşit a fost redusă pedeapsa rezultantă, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 34 C. pen.
Parchetul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În recursurile inculpaţilor este criticată Decizia penală atacată pentru netemeinicie, apreciind că pedepsele aplicate sunt prea mari solicitând reducerea acestora.
În recursurile inculpaţilor este invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate urmând a fi admise ca atare pentru considerentele ce urmează.
Cu privire la recursul declarat de parchet, Înalta Curte opinează că este fondat, tehnica juridică hotărâtă de instanţa de apel cu privire la reducerea pedepsei aplicată inculpatului I.D.B. fiind nelegală.
Inculpatul I.D.B. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiind condamnat de instanţa de fond la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 3 din 8 ianuarie 2010, admiţând apelul inculpatului I.D.B. a redus pedeapsa rezultantă de la 7 ani la 5 ani închisoare, pronunţând în acest mod o hotărâre nelegală.
În condiţiile în care instanţa de apel a apreciat că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, trebuia să descontopească pedeapsa rezultantă, să repună pedepsele în individualitatea lor şi apoi să reducă pedepsele aplicate pentru faptele concurente şi ulterior să procedeze la contopirea lor, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., nefiind permisă reducerea pedepsei rezultante.
Şi recursurile declarate de cei doi inculpaţi sunt fondate.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei F.A.A., Înalta Curte opinează că nu a fost dozată corect în raport de modalitatea de comitere a faptei şi circumstanţele personale ale inculpatei.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că se impune a se acorda o eficienţă mai largă circumstanţelor reţinute în favoarea inculpatei, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic fiind în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei consacrat de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Şi în cazul inculpatului I.D.B., Înalta Curte opinează ca pedeapsa aplicată pentru comiterea faptei prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu a fost corect individualizată.
Faţă de împrejurarea că inculpatul I.D.B. a comis un singur act material de trafic de droguri, cantitatea mică de droguri traficată, Înalta Curte opinează că se impune a se menţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante numai cu privire la această faptă urmând a face aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 lit. b) C. pen.
Procedând în acest mod Înalta Curte opinează că, executarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanţele inferioare, este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului şi la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Întrucât Înalta Curte a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) în raport de infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din lege, a dispus prin încheierea din 6 aprilie 2010 înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul minutei din 2 aprilie 2010 în sensul arătat, încheiere ce face parte integrantă din Decizia cu acelaşi număr.
Aplicând inculpaţilor pedepse într-un cuantum mai mic, Înalta Curte are în vedere faptul că scopul procesului penal nu este acela de a aplica pedepse mari, împovărătoare ci aplicarea unei pedepsei care să corespundă atât circumstanţelor comiterii faptei cât şi atitudinii manifestate de inculpat, în raport de capacitatea acestuia de a conştientiza că săvârşirea de fapte penale nu reprezintă un mod de viaţă.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei Înalta Curte opinează că a fost corect individualizată, natura faptelor săvârşite impunând executarea pedepselor în regim de detenţie, nefiind posibilă adoptarea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţi, va casa parţial Decizia penală atacată şi, rejudecând în fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului I.D.B. după cum urmează:
- 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi le repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul I.D.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei F.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen. de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2009 la 2 aprilie 2010, pentru ambii inculpaţi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpata F.A.A., în sumă de 200 lei, va fi plătit din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii I.D.B. şi F.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 3/ A din 8 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează parţial Decizia penală atacată şi rejudecând în fond:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului I.D.B. după cum urmează:
- 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul I.D.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei F.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen. de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2009 la 2 aprilie 2010, pentru ambii inculpaţi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpata F.A.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3428/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1420/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
