ICCJ. Decizia nr. 1243/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1243/2010
Dosar nr.1653/33/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 52 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de către petenţii K.P.L. şi P.E., prin mandatar B.V. împotriva rezoluţiei din data de 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 219/P/2009, care a fost desfiinţată şi s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru continuarea cercetărilor în vederea eventualei începeri a urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a reţinut că prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus petenţii K.P.L. si P.E., prin mandatar B.V. au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună desfiinţarea rezoluţiei din data de 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 219/P/2009, cu consecinţa reţinerii cauzei spre judecare de către instanţă.
În motivarea plângerii se arată că petentele se consideră înşelate de numiţii Ş.G. şi Ş.V., care au folosit procurile semnate de P.E. la vânzarea terenului proprietatea acesteia fără acordul petentelor şi fără să le plătească vreo sumă de bani.
În privinţa procurii care apare ca fiind autentificată la Biroul Notarului Public C. din Baia Mare, arată că acest lucru nu s-a întâmplat în realitate, deoarece P.E. nu a fost prezentă în faţa acestui notar.
Se mai precizează în plângere că fraţii Ş. au pregătit acţiunea de înşelătorie cu mult înainte de venirea lor în data de 08 februarie 2005 la locuinţa petentelor din Ungaria, depunând la Primăria Baia Sprie în numele lor, la data de 30 aprilie 2004, o cerere de restituire a terenurilor în baza legilor proprietăţii.
Intimaţii au fost legal citaţi, dar nu s-au prezentat în faţa instanţei.
Intimata C.C.R., prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii, invocând expertiza criminalistică din 15 iulie 2009 efectuată în cauză prin care s-a stabilit că semnătura şi menţiunea „sunt de acord cu vânzarea" din cuprinsul procurii autentice au fost executate de către titulara P.E. Ca urmare, intimata nu a făcut altceva decât să respecte voinţa părţilor din procură, fiind străină de înţelegerea părţilor, iar în procură petenta P.E. şi-a manifestat voinţa ca Ş.V.I. să vândă în numele ei şi pentru ea, cui va crede de cuviinţă, la preţul pe care îl va stabili cu cumpărătorii, întregul drept de proprietate al petentei asupra imobilului situat în Baia Sprie.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., curtea constată că plângerea este fondată şi urmează a o admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că prin rezoluţia din data de 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 219/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe notarul public C.C.R. şi pe numitul Ş.V.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., reţinându-se că petentele K.P.L. şi P.E. sunt moştenitoarele defunctului P.A.M. şi au obţinut pe baza legilor proprietăţii mai multe terenuri situate în intravilanul localităţii Baia Sprie, pentru obţinerea titlurilor de proprietate fiind contactate de numitul Ş.V.I., care le-a propus să le intermedieze în baza unei procuri obţinerea titlurilor de proprietate de la Comisiile de aplicare a legilor proprietăţii, împuternicindu-l pe acesta să le reprezinte interesele în faţa autorităţilor locale şi în faţa notarului dacă va fi cazul.
Acuzaţia adusă de petente numitului Ş.V.I. că, în complicitate cu notarul public C.C.R. ar fi încheiat în fals procura din 19 februarie 2007, prin care era împuternicit numitul Ş. să vândă un teren în numele şi în contul petentei P.E., cu toate că aceasta din urmă nu a fost niciodată prezentă în faţa notarului public menţionat, ea domiciliind în Ungaria, a fost contrazisă de raportul de expertiză criminalistică din 15 iulie 2009 al L.I.E.C. Cluj, care a concluzionat că actul „procură specială" din 17 februarie 2007 de către notarul public C.C.R. a fost semnat la „mandant" de către titulara P.E.
Ca urmare, s-a apreciat că notarul public şi-a îndeplinit atribuţiile autentificând actul menţionat, iar făptuitorul Ş.V.I., prin vânzarea imobilului pentru care a fost mandatat prin procură specială de petenta P.E., şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de mandat aşa cum a fost împuternicit, motiv pentru care, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Instanţa, analizând actele dosarului de urmărire penală, constată că Parchetul nu a administrat suficiente probe pentru stabilirea adevărului.
Astfel, se constată că petentele nu au fost audiate nici înainte, nici după efectuarea expertizei criminalistice pentru a se afla punctul lor de vedere referitor la împrejurările în care a fost semnată procura şi la probele pe care înţeleg să le propună pentru a-şi dovedi susţinerile.
Petentele arată în plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj că nu contestă expertiza criminalistică a scrisului, admiţând astfel că este posibil ca procura să fi fost semnată de P.E., dar nu la cabinetul notarului public din Baia Mare, aşa cum se atestă în procură, ci în faţa unui domn R. care lucrează pentru notarul C.
Instanţa observă că procura specială prin care Ş.V. a fost împuternicit a vinde terenul înscris în C.F. Baia Sprie, constând din teren, a fost autentificată la data de 19 februarie 2007, notarul public făcând menţiune că documentul a fost semnat la sediul biroului său notarial din Baia Mare.
La numai trei zile de la semnarea acestei procuri, mandatarul Ş.V.I. a vândut soţiei sale terenul menţionat, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat la data de 22 februarie 2007, în faţa aceluiaşi notar public - fila 25.
Potrivit prevederilor art. 1308 C. civ. este interzis mandatarului a-şi adjudeca direct sau prin persoane interpuse averea pe care este însărcinat să o vândă.
Potrivit literaturii juridice de specialitate soţia intră în categoria persoanelor interpuse.
Art. 6 din Legea nr. 36/1995, modificată, prevede că „notarii publici au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.
În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui".
Legea civilă permite încheierea unui contract de către mandatar cu sine însuşi sau cu o altă persoană pe care tot el o reprezintă (dubla reprezentare), însă într-un astfel de caz, existând pericolul neglijării intereselor mandantului - în cazul contractului cu sine însuşi - sau a unuia dintre mandanţi - în cazul dublei reprezentări - este necesar ca părţile să încheie contractul în deplină cunoştinţă de cauză, convenind să dea mandatarului împuternicire expresă în acest sens - F.D. Tratat de Drept Civil, Contracte speciale, Editura A., Bucureşti 1996, p.276.
Tocmai pentru a preveni pericolul vătămării intereselor mandantului art. 67 din Regulamentul de punere în aplicarea a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale prevede că „în cazul în care se autentifică procuri pentru încheierea unor acte de vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul sau soţul acestuia are el însuşi calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public va pretinde părţilor să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv preţul."
În contractul de vânzare-cumpărare se face menţiune că mandatarul Ş.V.I. este căsătorit cu cumpărătoarea Ş.M.C., prin urmare însuşi mandatarul a dobândit astfel drept de proprietate asupra bunului înstrăinat, bun ce este supus comunităţii matrimoniale conform art. 30 C. fam. şi care urma a fi înscris în C.F. în favoarea ambilor soţi ca bun comun.
Reiese din prevederile legale de mai sus că notarul public, constatând incompatibilitatea persoanelor care se prezentau în faţa sa de a încheia actul solicitat, avea obligaţia de a refuza încheierea lui, cu atât mai mult cu cât dacă petenta P.E. ar fi fost prezentă în faţa sa luni, 19 februarie, iar intenţia ei era de a vinde mandatarului şi soţiei acestuia, se putea încheia la acea dată, în mod direct, contractul de vânzare-cumpărare între aceste părţi şi nu pe cale ocolită, la trei zile de la semnarea procurii, respectiv joi, 22 februarie 2007.
De asemenea, dacă notarul public ar fi constatat că voinţa petentei P.E. era de a vinde mandatarului terenul şi din motive obiective acest lucru nu s-a putut realiza în 19 februarie 2009, avea obligaţia potrivit Regulamentului din 05 iulie 1995 să menţioneze în procura specială încheiată la 19 februarie 2007 inclusiv preţul vânzării, lucru pe care nu l-a făcut.
Toate acestea în condiţiile în care în contractul de vânzare cumpărare se menţionează că preţul vânzării de 41.236 lei a fost achitat de cumpărătoarea Ş.M.C. mandatarului, soţul său, anterior semnării contractului, existând deci posibilitatea ca banii să fie remişi petentei mandatare P.E. cu ocazia semnării procurii, în 19 februarie 2007, ceea ce de asemenea nu s-a realizat.
Pentru ca să fie autentificat contractul de vânzare-cumpărare la data de 22 februarie 2007 era necesar ca notarul să solicite extrasul C.F. Baia Mare pentru autentificare act de vânzare cumpărare cu cel puţin trei zile înainte de data la care era programată autentificarea actului.
Potrivit prevederilor Ordinului nr. 90 din 15 februarie 2007 al directorului General al Agenţiei Naţionale de cadastru şi Publicitate Imobiliară, extrasul C.F. nu se eliberează în aceeaşi zi, nici în cazul plăţii unei taxe de urgenţă.
Astfel, termenul pentru eliberarea extrasului C.F. pentru autentificare este de 2 zile, în regim normal şi de o zi, în regim de urgenţă, termene ce se calculează pe zile lucrătoare, neintrând în calcul ziua înregistrării cererii la Registrul General de Intrare al Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Contractul din 22 februarie 2009 a fost redactat de avocat şi doar autentificat de notar. Pentru redactare şi avocatul avea nevoie de extras C.F. cel puţin de informare, iar raportat la caracterul special al procurii notarul avea obligaţia de a cere şi pentru procură extras C.F. pentru autentificare.
Extrasul C.F. pentru informare se eliberează în termen de 3 zile de la înregistrarea cererii şi în termen de o zi în regim de urgenţă, conform Ordinului menţionat.
În cazul în care contractul a fost autentificat pe baza aceluiaşi extras C.F. ce a stat la baza autentificării procurii, intenţia de inducere în eroare a petentei de către Ş.V.I. şi ştiinţa notarului public despre aceasta sunt evidente.
Ca urmare Parchetul va solicita documente de la Biroul de Cadastru Baia Sprie privind data la care s-a solicitat de către notar extrasul C.F. Baia Sprie necesar autentificării procurii din 19 februarie 2007, dacă s-a solicitat un nou extras C.F. Baia Sprie pentru autentificarea contractului din 22 februarie 2009, dacă extrasele au fost eliberate în regim de urgenţă, dacă s-a plătit taxa de urgenţă, cine a plătit această taxă, va solicita copia C.F. Baia Sprie pentru a se verifica dacă terenul a fost întabulat pe soţii Ş. ca bun comun, dezmembrările ulterioare care s-au făcut din acest teren, având în vedere că la data de 28 martie 2007 soţii Ş. au parcelat terenul în 6 parcele ce au fost înstrăinate, se vor solicita C.F.-urile în care au fost transcrise cele 6 parcele şi contractele în baza cărora s-au făcut acele transferuri.
Va fi audiat avocatul B.Ş.R. cu privire la data redactării contractului de vânzare cumpărare autentificat în 22 februarie 2009, data la care s-a solicitat de către avocat extrasul C.F. de informare, cu probarea acesteia prin cererea înregistrată la Biroul de Cadastru.
Va administra probe privind data la care suma de bani rezultată din vânzarea terenului petentei la data de 22 februarie 2007 a intrat în posesia petentei P.E., fiind posibil ca suma de bani să fi fost remisă acesteia abia după data înstrăinării primei parcele de teren, cu toate că în contract s-a menţionat că preţul s-a achitat anterior semnării acestuia, acest aspect urmând a fi clarificat prin audierea petentei P.E. şi prin administrarea altor probe utile în acest sens, cum ar fi acte de transfer de bani.
Se va verifica paşaportul petentei pentru a se stabili dacă aceasta a fost sau nu în România la data de 19 februarie 2007, împrejurarea dacă aceasta deţinea sau nu la data menţionată o carte de identitate europeană, pe baza căreia putea călători în spaţiul U.E., i se va cere petentei să indice martorii care pot atesta susţinerea ei că nu a fost în România în februarie 2007 şi vor fi audiaţi martorii indicaţi, va fi întrebată petenta dacă mandatul era unul gratuit sau mandatarul urma să primească o răsplată după îndeplinirea lui şi care este aceasta. Acest din urmă aspect va fi clarificat şi cu ocazia audierii făptuitorului Ş.V.I.
Va fi identificat numitul R. (sau R.) F.R. şi audiat referitor la locul semnării de către petenta P.E. a procurii autentificate în 19 februarie 2007.
Se vor administra probe privind realitatea plăţii preţului de 41.236 lei făcută de cumpărătoarea Ş.M.C. mandatarului Ş.V.I., prin verificarea contului bancar din care a fost ridicată suma menţionată, iar în cazul în care suma nu a fost depusă în vreun cont, prin verificarea veniturilor lui Ş.M. şi a posibilităţii reale a acesteia de a plăti soţului ei preţul menţionat, urmând a fi extinse cercetările şi împotriva acesteia în cazul în care va rezulta fictivitatea operaţiunilor.
Toate aceste probe sunt menite a contura buna sau reaua credinţă a făptuitorului Ş.V.I. în executarea contractului de mandat, precum şi eventuala contribuţie a notarului public la deposedarea petentei de terenul său, urmând a se stabili dacă nerespectarea prevederilor din Legea nr. 36/1995 şi din Regulamentul de aplicare a acestei legi de către notarul C. atrage răspunderea sa penală sau doar răspunderea disciplinară.
Graba cu care mandatarul Ş.V.I. a procedat la vânzarea terenului petentei P.E. către sine şi soţia sa furnizează indicii privind intenţia lui de inducere în eroare a petentei.
Chiar dacă legea civilă prevede posibilitatea încheierii contractului cu sine însuşi sau a dublei reprezentări, valabilitatea unui astfel de contract este supusă verificării bunei credinţe a mandatarului în îndeplinirea mandatului.
În cazul de faţă se pare că făptuitorul nu a făcut nici un demers pentru a căuta un terţ vânzător, nu a încunoştinţat petenta despre faptul că nu ar fi găsit alt cumpărător şi în aceste condiţii ea şi-ar fi exprimat acordul pentru a vinde mandatarului. De asemenea, cu ocazia încheierii procurii luni, 19 februarie 2007, se pare că nu a adus la cunoştinţa petentei P.E. că intenţionează să cumpere el însuşi terenul împreună cu soţia sa.
Pentru toate considerentele prezentate, Curtea urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. penală să admită plângerea formulată de către petenţii K.P.L. şi P.E., prin mandatar B.V., împotriva rezoluţiei din data de 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 219/P/2009, care va fi desfiinţată, iar cauza va fi trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru continuarea cercetărilor în vederea eventualei începeri a urmăririi penale, urmând a se strânge probele mai sus indicate fie în etapa actelor premergătoare, cu încheierea procesului verbal corespunzător conform art. 224 C. proc. pen., fie după începerea urmăririi penale, organul de anchetă având posibilitatea şi de a aduna o parte din date în etapa actelor premergătoare, urmând ca celelalte să fie efectuate după eventuala începere a urmăririi penale.
II. Împotriva acestei sentinţei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, criticând-o ca netemeinică, în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se casarea acesteia şi respingerea plângerii petentelor K.P.L. şi P.E.
Cu ocazia dezbaterilor orale ale recursului de faţă, reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., menţionând că susţine în parte motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în sensul că acesta este fondat şi trebuie admis întrucât rezoluţia procurorului a fost desfiinţată în totalitate, apreciind astfel că această rezoluţie nu trebuia desfiinţată în ceea ce priveşte soluţia de neurmărire pentru infracţiunile de fals. A mai menţionat că, în ceea ce o priveşte pe recurenta intimată C.C.R., aceasta nu a respectat prevederile art. 67 din Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici, impunându-se începerea urmăririi penale faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru a se efectua cercetări în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de notarul public şi cu infracţiunea de înşelăciune săvârşită de intimatul Ş.V.I.
Împotriva aceleiaşi sentinţe penale a declarat recurs intimata C.C.R., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând, în principal, respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulată de cele două petiţionare, prin mandatar, şi, în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a plângerii. A mai arătat că procura depusă de mandatar se referea doar la petiţionara P.E., nefiind semnată şi de petiţionara K.P.L. şi că plângerea este inadmisibilă şi în ceea ce priveşte plângerea formulată de mandatar în numele petiţionarei P.E.
A mai subliniat faptul că ar fi trebuit ca mandatarul să fi deţinut o procură expresă în care să se fi menţionat că are dreptul de a promova o plângere, în lipsa unei asemenea procuri, acesta neavând abilitatea legală de a formula plângere în faţa Curţii de Apel Cluj.
În subsidiar, apărătorul recurentei intimate a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, apreciind că instanţa de fond s-a substituit instanţei civile. A mai arătat că nu se impune trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări în legătură cu săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi că, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune în convenţii, săvârşirea acesteia de către notarul public era imposibilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică iterate prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de cele invocate în recursul intimatei C.C.R., pe al acesteia şi din oficiu, sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere că ambele recursuri sunt fondate şi urmează a fi admise ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., dată fiind incidenţa în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Aceasta întrucât prima instanţă a comis o gravă eroare de fapt prin soluţia pronunţată şi care este contrară celor statuate prin raportul de expertiză criminalistică din 15 iulie 2009 efectuat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, care concluzionează că actul „procură specială" din 19 februarie 2007 de notarul public C.C.R. a fost semnat la rubrica „mandat" de către titulara P.E. (filele 50-56 dosar urmărire penală).
Datorat caracterului de probă ştiinţifică a expertizei criminalistice mai sus-descrisă, rezultă fără echivoc că, cele statuate prin acest raport de expertiză grafologică nu pot fi înlăturate prin declaraţiile unei persoane, din care rezultă că petiţionara P.E. nu s-a aflat în faţa notarului public C.C.R. când a semnat procura din 19 februarie 2007 şi a semnat olograf „sunt de acord cu vânzarea".
Pe de altă parte, se reţine că, într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 1308 C. civ., este interzis mandatarului de a-şi adjudeca direct sau prin persoane interpuse averea pe care este însărcinat să o vândă, dar legea civilă permite în acelaşi timp încheierea unui contract de către mandatar cu sine însuşi sau cu o altă persoană pe care tot el o reprezintă (dubla reprezentare). Petentele au la îndemână calea unei acţiuni civile prin care pot cere constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de Ş.V.I. cu soţia sa M.C. şi rectificarea cărţii funciare.
Aşa fiind, admiţându-se ambele recursuri declarate în cauza de faţă, se va casa sentinţa recurată şi cu ocazia rejudecării urmează a se respinge plângerea formulată de petiţionarii K.P.L. şi P.E., prin mandatar B.V., împotriva rezoluţiei nr. 219/P/2009 din 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a se menţine rezoluţia atacată.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de intimata C.C.R. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Respinge plângerea formulată de petiţionarii K.P.L. şi P.E., prin mandatar B.V., împotriva rezoluţiei nr. 219/P/2009 din 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Menţine rezoluţia atacată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1232/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3426/2010. Penal. Abuzul de încredere (art.... → |
|---|
