ICCJ. Decizia nr. 1372/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1372/2010
Dosar nr. 477/42/2009
Şedinţa publică din 12 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Prin plângerea formulată de petiţionarii C.D.A.L. şi G.M.V. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public S.A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 248 C. pen. şi faţă de D.G.R. şi D.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii petiţionarii au susţinut că notarul public în complicitate cu ceilalţi doi făptuitori şi fără nici un act original a autentificat sub nr. x din 23 iunie 2009, cu nesocotirea normelor legale, contractul de vânzare-cumpărare a suprafeţei de teren de 41.100 m.p. situat în comuna R., aparţinând persoanelor vătămate către SC ";A.-R.I."; SRL R., la 10 luni de la data expirării mandatului.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin rezoluţia nr. 591/P/2008 din 30 aprilie 2004 a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 şi 248 C. pen. şi faţă de D.G.R. şi D.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu motivarea că faptele penale reclamate nu există.
Astfel, s-a reţinut că, autentificarea contractului de vânzare-cumpărare imobiliară s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legii, că el conţine toate elementele unui act juridic: consimţământ, obiect, cauză, formă, că procurile date de vânzători către doi făptuitori - D.G.R. şi apoi D.M.I., nu au fost revocate şi că vânzătorii şi-au primit preţul integral.
Prin rezoluţia nr. 631/4/2/2009 din 26 mai 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost respinsă plângerea petiţionarilor C.D.A.L. şi G.M.V., cu motivarea că, soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică şi că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.
Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată au formulat plângere petiţionarii, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost admisă prin Sentinţa penală nr. 171 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi prin desfiinţarea rezoluţiei atacate s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de notarul public S.A.C. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.
A fost menţinută soluţia faţă de făptuitorii D.G.R. şi D.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a considerat că notarul public ar fi comis infracţiunea de neglijenţă şi că se impune a se verifica în cadrul urmăririi penale de ce au fost ignorate procurile date celor doi intimaţi, de ce s-a considerat necesară întocmirea unui act adiţional la antecontractul de vânzare-cumpărare simultan cu actul de vânzare-cumpărare şi în afara procurii date lui D.I.M., de ce în momentul tranzacţiei nu au fost prezentate actele originale de proprietate, despre care petiţionarii au susţinut că erau în posesia lor; de ce s-a menţionat neadevărat în contract primirea preţului de 220.128 RON, echivalent al sumei de 60.000 euro deşi preţul a fost anterior plătit de D.G.R. De asemenea, s-a socotit necesar a se lămuri dacă acest făptuitor şi-ar fi primit preţul de la societatea cumpărătoare.
S-a apreciat că este necesară ascultarea notarului, audierea ca martori a numiţilor D.I.M. şi D.G.R. în legătură cu motivul pentru care au înţeles să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare cu depăşirea termenului de 4 septembrie 2007, cu împrejurările în care l-au cunoscut pe Y.S., reprezentantul firmei cumpărătoare, faţă de care parchetul nu s-a pronunţat prin rezoluţia atacată.
În legătură cu numiţii D.G.R. şi D.I.M. s-a apreciat de către instanţă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, nerezultând că acestea ar fi avut o înţelegere frauduloasă cu notarul public.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi intimatul S.A.C., care au susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, că notarul public a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23 iunie 2008 cu respectarea dispoziţiilor legii şi că, în cauză, nu s-a comis nici o infracţiune, inclusiv cea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinţei, respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Recursurile declarate sunt întemeiate.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate, se constată că numitul D.G.R. i-a cunoscut pe petiţionarii C.D.A.L. şi G.M.V., aceştia deţinând în comuna R., judeţul Dâmboviţa, un teren învecinat cu terenul proprietatea părinţilor sus-numitului.
În baza procurii date, numitul D.G.R. a vândut terenul proprietatea părinţilor săi către SC ";A.-R.I."; SRL R., iar această firmă s-a arătat interesată să cumpere şi suprafaţa deţinută de cei doi petiţionari.
Ca urmare, D.G.R. i-a contactat pe petiţionari şi i-a întrebat dacă vor să vândă, cei doi proprietari au confirmat.
După aceasta, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. y din 30 mai 2007 de Notarul public R.J. din Bucureşti, în baza căreia au prevăzut că vor vinde lui D.G.R. suprafaţa de 41100 m.p. cu suma totală de 60.000 euro.
La data de 30 mai 2007 când a fost încheiat antecontractul arătat, promitenţii vânzători au primit suma de 10.000 euro avans de la promitentul cumpărător şi în aceeaşi zi l-au împuternicit prin procură pe numitul D.G.R. să se ocupe de întocmirea documentaţiei cadastrale în vederea înstrăinării.
Deoarece, cu toate diligenţele, cel împuternicit nu a putut obţine documentaţia de la primărie, până la termenul de 16 iulie 2007 prevăzut în antecontract, părţile au întocmit un act adiţional prin care au căzut de acord, au convenit prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare până la 4 septembrie 2007. Cu acelaşi prilej, numitul D.G.R. a achitat şi restul sumei convenite în antecontractul de vânzare-cumpărare, respectiv suma de 50.000 euro, achitându-se celor doi promitenţi vânzători care locuiau în Italia, preţul integral al vânzării.
Ulterior, constatând că D.G.R., în baza procurii nu putea vinde acel teren, petiţionarii C.D.A.L. şi G.M.V. au autentificat o altă procură pentru D.I.M., în baza căreia acesta putea vinde terenul.
Totodată, prin actul adiţional din 23 iunie 2008 s-a prelungit până la 30 iunie 2008 termenul de încheiere a contractului autentic de vânzare-cumpărare a terenului.
Ca urmare, operaţiunea de vânzare-cumpărare a fost adusă la îndeplinire prin întocmirea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. z din 23 iunie 2008 de către Notarul Public S.A.C. din cadrul Biroului Notarilor Publicei Asociate ";S.E. şi S.A.C."; din oraşul F.
Acest contract a fost legal întocmit, având toate elementele esenţiale ale unei convenţii respectate: consimţământ, obiect, cauză şi formă, cerinţe înscrise în dispoziţiile art. 948 şi urm. C. civ.
Referitor la procurile date succesiv persoanelor menţionate, se constată că acestea au fost autentificate cu respectarea art. 8 pct. 6 din Legea nr. 36/1995, ele nu au fost date în termen şi niciuna dintre ele nu a fost revocată sau retractată, aşa cum rezultă din relaţiile comunicate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România - Registrul Naţional de evidenţă a Revocării Procurilor.
Aşa fiind, procura autentificată sub nr. s din 18 iulie 2007 atestă că cei doi petiţionari proprietari l-au împuternicit pe D.I.M. să vândă terenul, lucru pe care acesta l-a făcut cu respectarea art. 1539 C. civ.
Privitor la preţul convenit se constată că a fost primit de vânzători, cum de altfel aceştia au menţionat în cuprinsul plângerii şi cum rezultă din actul adiţional autentificat sub nr. w din 18 iunie 2007.
Din actele premergătoare efectuate, se constată că actul autentic de vânzare-cumpărare din 23 iunie 2008 a fost întocmit de notarul public cu respectarea cerinţelor Legii nr. 36/1995 şi ale C. civ., şi că nu există date sau indicii, în sensul comiterii infracţiunilor reclamate de abuz în serviciu ori a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, pentru care să fie necesară începerea urmăririi penale împotriva notarului public, aşa cum s-a hotărât de prima instanţă.
Ca urmare, Curtea nu socoteşte necesară lămurirea unor aspecte din cele menţionate în considerentele hotărârii atacate, acestea nefiind de natură a contura în vreun fel infracţiunea de neglijenţă în serviciu sau presupune încălcarea din culpă de către funcţionarul public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acestora sau prin neîndeplinirea defectuoasă, dacă s-a cauzat o pagubă sau o vătămare a intereselor legale a unei persoane.
În consecinţă, constatând întemeiate criticile din recursurile declarate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d), cu referire la art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a admite aceste recursuri, a casa hotărârea atacată şi, rejudecând, a respinge plângerea formulată de petiţionari şi a menţine rezoluţia atacată.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petiţionarilor la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de soluţionarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de intimatul S.A.C. împotriva Sentinţei penale nr. 171 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează hotărârea atacată şi rejudecând, respinge ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii C.D.A.L. şi G.M.V. împotriva rezoluţiei nr. 591/P/2008 din 30 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pe care o menţine.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat ocazionată de soluţionarea fondului cauzei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4037/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1787/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
