ICCJ. Decizia nr. 1348/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1348/2010
Dosar nr. 3847/87/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 136 din 24 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.C. (fiul lui P. şi I., născut în mun. Turnu Măgurele, domiciliat în com. L., jud. Teleorman) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 (un) an închisoare, iar în baza art. 181 C. pen., la 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
De asemenea au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., pe o durată de doi ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 iulie 2009 la zi - 24 noiembrie 2009 şi a fost menţinută starea de arest preventiv.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti F. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5469,94 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare plus dobânda aferentă debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la achitarea efectivă.
De asemenea a fost admisă şi acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă A., inculpatul, fiind obligat la plata sumei de 1748,83 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare şi dobândă cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la achitarea integrală a debitului, precum şi acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul T.M., cu consecinţa obligării aceluiaşi inculpat la plata către aceasta a sumei de 155,09 RON, plus dobânda aferentă cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că părţile vătămate B.I., M.I. şi M.M. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
S-a dispus confiscarea corpurilor delicte - ciomag, sapă, lopată.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa fondului a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 192/P/2008 din 23 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.C., fiul lui P. şi I., născut în mun. Turnu Măgurele, domiciliat în com. L., jud. Teleorman, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 181 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului reţinându-se că în seara de 09 iulie 2008, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a agresat pe victimele B.S., B.I., M.S., M.I. şi M.M.
A concluzionat parchetul că având în vedere modul cum a acţionat inculpatul faţă de victima B.I., obiectul folosit - pumni, picioare, ciomag -, zonele anatomice vizate, leziunile cauzate, intensitatea şi persistenţa actelor de violenţă, exercitate asupra unei persoane în etate, este evident că inculpatul a urmărit cu intenţie indirectă să-i suprime viaţa, rezultat care însă nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.
De asemenea s-a considerat că întrucât partea vătămată M.I. a fost agresată în timp ce se afla în curtea sa, în sarcina inculpatului trebuie reţinute şi săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 181 C. pen.
Analizând întregul material probator aflat în dosar şi anume: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 09 iulie 2008, în jurul orelor 16,00, întrucât avea o defecţiune la autoturismul său, inculpatul i-a solicitat martorului B.S. să vină la locuinţa sa pentru a i-l repara, apoi împreună s-au deplasat la un bar din localitate, unde au consumat băuturi alcoolice.
Inculpatul s-a întors la locuinţa sa în jurul orelor 19,00 şi fiind în stare de ebrietate, nu şi-a amintit unde a pus actele autoturismului, motiv pentru care a plecat la domiciliul martorului B.S., considerând că acesta i le-a sustras.
Martorul i-a spus că nu i-a luat actele, moment în care inculpatul a început să exercite acte de violenţă cu un ciomag, pumnii şi picioarele, asupra acestuia.
La locuinţa martorului a sosit apoi mama acestuia, B.I., care a intervenit în apărarea fiului său, fapt ce l-a determinat pe inculpat să o agreseze şi pe ea, exercitând în mod repetat acte de violenţă cu pumnii şi picioarele şi un arac în diferite zone anatomice ale corpului.
În aceeaşi împrejurare, inculpatul a ridicat-o pe partea vătămată şi apoi a trântit-o cu putere de sol, împrejurare în care i-a cauzat diferite leziuni, iar apoi a apăsat-o cu piciorul pe gât.
Prin loviturile aplicate părţii vătămate, inculpatul i-a cauzat leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 - 100 zile îngrijiri medicale.
După ce a ajuns la domiciliul bunicii sale, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a aruncat cu diferite obiecte în toaleta din tablă a vecinului său, M.I., fiind observat de M.S., care i-a solicitat în mod paşnic să meargă să se odihnească şi să înceteze să arunce cu obiecte în curtea lor.
Întrucât nu a încetat, M.S. i-a spus soţului său să se deplaseze la poliţie, moment în care inculpatul a escaladat gardul din plasă de sârmă şi a pătruns, fără drept, în curtea vecinilor săi, unde a lovit-o pe martoră, cu un arac.
Fiind în apropiere, partea vătămată M.I. i-a solicitat inculpatului să înceteze actele de violenţă asupra soţiei sale şi în această împrejurare, C.C. a început să-l lovească pe M.I. cu pumnii, cu picioarele şi cu un obiect din lemn, încetând actele de violenţă doar atunci când M.S. a început să strige după ajutor.
Prin loviturile aplicate, inculpatul i-a cauzat părţii vătămate M.I., leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale.
Întrucât partea vătămată M.I. a fost transportat la spital, soţia sa a rămas singură şi pentru că îi era teamă de inculpat, i-a cerut fratelui său, M.M. să vină la domiciliul său.
Când M.M. a intrat în curtea rudelor sale, inculpatul s-a înarmat cu o piatră şi a proiectat-o peste gard în direcţia acestuia, cu intensitate sporită, lovindu-l în zona capului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile îngrijiri medicale.
Cu privire la încadrarea juridică, prima instanţă a hotărât că faptele inculpatului, aşa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., faptă comisă asupra părţii vătămate B.I. şi respectiv ale infracţiunilor de violare de domiciliu şi vătămare corporală prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 181 C. pen., fapte comise asupra părţii vătămate M.I.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.C., care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Instanţa de apel, în virtutea caracterului integral devolutiv al căii de atac cu care a fost sesizată, a analizat hotărârea sub toate aspectele, reţinând că încadrarea juridică dată faptei este corectă şi nu se impune schimbarea acesteia în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., astfel cum inculpatul şi-a formulat apărarea în faţa instanţei de fond.
Cu privire la pedeapsă s-a reţinut că este corect individualizată, atât ca modalitate de executare cât şi ca durată, dar s-a constatat că instanţa de fond nu a precizat care sunt circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului, făcând această corectură prin reţinerea art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Tot din oficiu s-a constatat nelegalitatea confiscării celor două lucruri (sapă şi lopată) care nu aparţin inculpatului, ci sunt proprietatea părţii vătămate care a şi solicitat restituirea lor.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 7 din 12 ianuarie 2010, a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, a dispus aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. proc. pen. cu privire la cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, menţinând pedepsele aplicate.
A înlăturat măsura confiscării unei sape şi a unei lopeţi şi a dispus, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. pen. restituirea acestora către partea vătămată M.I., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.C., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. şi, în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea art. 861 C. pen.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Primul motiv de recurs, invocat în principal de inculpat, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., prin care se solicită schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor în vătămare corporală gravă, nu este fondat.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, diferenţa dintre cele două infracţiuni este dată de elementul subiectiv: în cazul infracţiunii prevăzute de art. 182 C. pen. făptuitorul acţionează cu intenţia de a provoca victimei leziuni puternice, pe când în cazul tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale - decesul victimei, fie urmărindu-l (intenţie directă), fie acceptând posibilitatea producerii lui (intenţie indirectă).
Modul de acţiune, mijloacele folosite, zona anatomică vizată sunt concludente pentru stabilirea intenţiei făptuitorului.
În speţă, inculpatul a aplicat victimei lovituri cu pumnii, picioarele şi un arac, în diferite zone anatomice ale corpului, unele vitale, urmată de ridicarea şi trântirea părţii vătămate cu putere de sol şi de apăsarea acestuia cu piciorul pe grumaz.
Persistenţa şi intensitatea loviturilor aplicate, precum şi urmările care în mod rezonabil ar fi putut fi anticipate a se produce în contextul exercitării acestor violenţe asupra unei persoane în vârstă de 78 de ani, cu o constituţie şubredă, îndreptăţesc concluzia că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a ucide, prevăzând şi acceptând posibilitatea producerii unui rezultat letal.
În consecinţă, încadrarea juridică reţinută este corectă, fapta inculpatului constituind tentativă la infracţiunea de omor.
Nici motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondat.
Pedepsele aplicate inculpatului sunt în mod consistent coborâte sub minimul special prevăzut de lege, în contextul reţinerii în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c), iar solicitarea inculpatului de o reducere a acestora şi schimbare a modalităţii de executare prin aplicarea art. 861 C. pen. nu poate fi primită.
Determinarea întinderii pedepselor s-a făcut în mod adecvat, gravitatea şi numărul de infracţiuni comise nepermiţând o nouă reducere, dar nici acordarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul de avocat din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 17 iulie 2008, la 9 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2180/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3105/2010. Penal → |
|---|
