ICCJ. Decizia nr. 1787/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1787/2010
Dosar nr. 2302/54/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 182 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea penală formulată de petenta R.N., împotriva ordonanţein nr. 138/ P din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia nr. 1365/11/2 din 20 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul G.I. - magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Caracal, Judeţul Olt.
Din actele şi lucrările cauzei s-au reţinut următoarele de prima instanţă:
Prin Ordonanţa nr. 138/ P din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 şi art. 45 alin. (1) pct. 12 raportat la art. 209 alin. (4) şi art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul G.I.- preşedinte al Judecătoriei Caracal - pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 C. proc. pen. şi totodată, disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal pentru continuarea urmăririi penale faţă de grefierul D.C. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că prin plângerea formulată din 12 ianuarie 2009, petenta R.N. a solicitat tragerea la răspunderea penală a magistratului şi grefierului pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 C. proc. pen. constând în aceea că, la 21 ianuarie 2008, completul de judecată format din persoanele menţionate anterior, a audiat martorul în dosarul nr. 4035/207/2007, respectiv, pe B.A., propus de petenta, însă ulterior, declaraţia acestuia a dispărut de la dosar.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta la procurorul ierarhic superior, care, prin rezoluţia de la 20 iulie 2009, aflată la Dosarul nr. 1365/11/2/2009, a dispus în temeiul art. 278 C. proc. pen., respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., în continuare, petenta s-a adresat primei instanţe, susţinând, în esenţă, că nu s-au avut în vedere de către organele de urmărire penală depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, care au susţinut cele invocate de acesta în plângerea iniţială, respectiv, faptul că martorul B.A. a fost audiat de Judecătoria Caracal, dar, depoziţia a dispărut de la dosar.
Analizând actele şi lucrările cauzei, prima instanţă a respins în conformitate cu art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentei cu motivarea că, în realitate pretinsa declaraţie nu a existat, deoarece, instanţa a admis excepţia invocată privind incidenţa dispoziţiilor art. 189 C. proc. civ.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta.
Deşi legal citată, petenta nu s-a prezentat pentru susţinerea motivelor de recurs, iar prin cererea de declarare a recursului a arătat că nu a fost soluţionată corect nici cauza aflată la procuror şi nici cea de la Judecătoria Caracal.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru cele ce urmează că - recursul declarat de petenta este nefondat.
Astfel nemulţumirea petentei referitor la soluţionarea unei cauze civile nu poate nici măcar presupune existenţa unor indicii de comitere a unei fapte penale, de natura celei reclamate, care să facă incidenţa în cauză o răspundere penală în sarcina magistratului care a soluţionat cauza civilă de pe rolul Judecătoriei Caracal.
Afirmaţia are în vedere temeiul răspunderii penale pe care îl constituie, întotdeauna o faptă comisă cu vinovăţie, iar nemulţumirea unei persoane cât priveşte pronunţarea unei soluţii într-o cauză penală sau civilă poate face obiect al controlului judiciar în cadrul căilor de atac ordinare declanşate.
Împrejurarea invocată de petenta privind dispariţia declaraţiei martorului B.A. s-a constatat a fi nefondată în raport de notele de şedinţă ale grefierei D.C., potrivit cărora, av. B.D. s-a opus audierii acestui martor conform art. 189 C. proc. pen. În pag. 2 a aceloraşi note, grefiera de şedinţă a consemnat că instanţa a admis excepţia invocată constatând incidenţa dispoziţiilor art. 189 alin. (1) C. proc. civ.
Consemnările amintite se coroborează cu declaraţiile grefierei D.C. şi ale avocatei B.D., declaraţii potrivit cărora, în urma admiterii excepţiei martorul nu a mai fost audiat.
Desigur, în raport de probele şi actele efectuate, nu s-a putut confirma săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 272 C. pen., după cum nici a altei fapte penale, de către magistratul reclamat, situaţie în care, hotărârea care a menţinut soluţia de neînceperea urmăririi penale dispuse de procurorul de caz, faţă de intimat este legală şi temeinică.
Pentru aceleaşi considerente, nu se constată motive de casare a hotărârii recurate şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de petentă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara R.N. împotriva Sentinţei penale nr. 182 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta petiţionară la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1372/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1374/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
