ICCJ. Decizia nr. 1461/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1461/2010
Dosar nr. 1758/122/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 457 din 4 noiembrie 2009, Tribunalul Giurgiu a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.I. - fiul lui D. şi A., în prezent deţinut în Penitenciarul Giurgiu.
A obligat recurentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Legea penală nr. 19 din 18 februarie 2002 Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul D.I. a formulat cerere de revizuire invocând dispoziţiile art. 394 lit. a) C. pen., conform cu care au fost audiaţi 12 martori.
Prin Sentinţa penală nr. 31/2004 a Tribunalului Giurgiu definitivă prin Decizia penală nr. 2921/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnat.
La data de 27 aprilie 2009, condamnatul a formulat o nouă cerere de revizuire invocând din nou dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. arătând că a luat cunoştinţă că există prob noi depunând la dosar un articol de ziar intitulat ";Un mort şi doi răniţi la Disco Cluj din Valea Dragului";.
În acest articol erau menţionate numele unor persoane şi anume C.P. şi S.L.L., condamnatul solicitând audierea acestora, însă instanţa de fond a respins cererea faţă de împrejurarea că aceştia au fost audiaţi în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, motive pentru care a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul D.I. solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 10/A din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 457 din 4 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, cauze generale, şi a obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 RON, din care 200 RON onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiţiei, apreciind că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică neputând fi identificate împrejurări care să facă posibilă desfiinţarea sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs condamnatul D.I. solicitând a se avea în vedere că există împrejurări ce nu au fost avute în vedere de instanţă la soluţionarea cauzei.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurentul revizuent este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect, dispunând respingerea ca nefondată a cererii de revizuire faţă de împrejurarea că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 394 lit. a) C. pen.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire se impune a fi descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionare.
Ori articolul din presă invocat de recurentul revizuent în susţinerea cererii sale nu are caracterul de noutate cerut de lege, în condiţiile în care persoanele despre care se face vorbire în acel articol au fost audiate atât în faţa organelor de urmărire penală iar o parte dintre ele chiar şi în faţa instanţei.
În raport de această situaţie, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de revizuire invocat de recurentul revizuent reglementat de dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. aşa încât recursul declarat de acesta apare ca nefondat urmând a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.I. împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 474/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 478/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
