ICCJ. Decizia nr. 1456/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1456/2010
Dosar nr. 1379/122/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Prin Sentinţa penală nr. 523 din 11 decembrie 2009, Tribunalul Giurgiu a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. zis C., la 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat; În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol; în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) de ani închisoare; a menţinut liberarea condiţionată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 191 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicat acestuia prin Sentinţa penală nr. 876 din 15 mai 2007 a Judecătoriei Giurgiu; a menţinut starea de arest a inculpatului; a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 12 aprilie 2009 la zi; a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), e) C. pen.; a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză; a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 11 aprilie 2009 inculpatul B.N. după ce consumase alcool, ştiind că vecina sa S.A. este singură acasă, a mers la aceasta cu intenţia de a întreţine raporturi sexuale.
Inculpatul frecventa des familia victimei, cu care se afla în relaţii de rudenie mai îndepărtate.
Victima era în vârstă, se deplasa greu, era aproape oarbă şi avea nevoie de ajutor.
După ce au stat puţin de vorbă, bătrâna l-a rugat pe inculpat să o ajute să meargă afară pentru necesităţi fiziologice.
Inculpatul a ajutat-o să iasă din camera în care victima locuia, apoi a condus-o într-o altă încăpere, a îmbrâncit-o, a trântit-o la pământ, a lovit-o cu pumnii în zona feţei şi a corpului apoi a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta.
Realizând pericolul faptei comise, de teamă că ar putea fi denunţat, inculpatul a strâns victima cu mâinile de gât apoi a ştrangulat-o cu baticul de pe cap până când a decedat, după care i-a acoperit corpul cu plapuma şi a părăsit locuinţa.
După comiterea faptelor inculpatul a mers la martora I.G. căreia i-a spus că merge la poliţie să anunţe că a găsit o babă moartă în casă, care s-a spânzurat, apoi la preotul satului, căruia i-a spus că a murit D. lui S., a cerut sfeşnicul şi steagul şi a întrebat dacă trage clopotul.
După ce a dus la locuinţa victimei cele două obiecte, sfeşnicul şi steagul, a mers în locul unde se jucau nepoţii acesteia, E.M.-I. şi S.I.C., Ie-a spus că bătrâna a murit, i-a condus acasă, Ie-a spus să o caute, indicându-le şi camera în care fusese violată şi ucisă.
Apoi inculpatul s-a deplasat cu minorii la rude pentru a anunţa evenimentul şi a înştiinţa pe tatăl lor care se afla în municipiul Giurgiu.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu declaraţia părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, declaraţiile martorilor, raport medico-legal de ortopedie, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul B.N. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, poziţie pe care a menţinut-o şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, fapte pe care le descrie ca fiind comise datorită consumului de băuturi alcoolice.
Inculpatul B.N. a avut aceeaşi poziţie sinceră şi în faza de cercetare judecătorească, recunoscând faptele comise, manifestându-şi, de asemenea, regretul pentru comiterea acestor fapte.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul B.N., criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este prea aspră, solicitând reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 26 din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N., împotriva Sentinţei penale nr. 523 din data de 11 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Giurgiu; a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia acestuia de la 12 aprilie 2009, la zi; a obligat apelantul-inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON - onorariul avocatului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizat, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.N., solicitând reducerea pedepsei aplicate faţă de poziţia de recunoaştere şi de regret manifestată pe parcursul procesului penal.
În recursul său, inculpatul B.N. invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei de fapt, în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului, sub aspectul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanţa de fond a făcut o analiză judicioasă şi completă a întregului material probator administrat în cauză, stabilind în mod corect să inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi viol prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că a fost corect individualizată în raport de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol deosebit de ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitate şi împrejurările comiterii faptelor respectiv, inculpatul fiind în stare de ebrietate, a profitat de neputinţa victimei de a se apăra datorită bolii şi a vârstei înaintate pe care a abuzat-o sexual după care a ucis-o prin ştrangulare.
Faptul că inculpatul a avut o poziţie sinceră de recunoaştere şi regret al faptelor comise nu poate avea un caracter determinant în aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, poziţia manifestată de inculpat fiind doar o dovadă a faptului că acesta a realizat gravitatea faptelor comise şi a acceptat rezultatul faptelor sale.
Nu în ultimul rând,. Înalta Curte reţine că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, el săvârşind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind condamnarea de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 876 din 15 mai 2007 a Judecătoriei Giurgiu, împrejurare ce denotă o înclinaţie a inculpatului spre comiterea de fapte penale.
Pedeapsa aplicată inculpatului, în cuantumul stabilit de instanţa de fond, este în măsură să asigure scopul educativ şi preventiv al pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen., neexistând împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Înalta Curte apreciază că, în caută nu există alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu, să facă posibilă reformarea deciziei recurate, motiv pentru care urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 aprilie 2009 la 12 aprilie 2010.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 26 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 aprilie 2009 la 12 aprilie 2010.
Obligă reurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, C. proc. civ. are suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 470/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 474/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
