ICCJ. Decizia nr. 1465/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1465/2010
Dosar nr. 8632/1/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 31 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.E.S. împotriva Deciziei penale nr. 3451 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocând cazurile de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine că prin Decizia penală nr. 3451 din data de 27 octombrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul declarat de petiţionara D.E.S. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 76 din 20 mai 2009 în baza disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara D.E.S. prin procurator C.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale dată la 28 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 1258/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pe care a menţinut-o.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petiţionara D.E.S. că prin Decizia penală nr. 3451 din 27 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul formulat de petiţionară.
Pentru a decide astfel s-a reţinut că nemulţumirile petentei s-au născut în legătură cu o suprafaţă de teren pentru care a cerut restituirea în baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.
Înalta Curte reţine că în baza unor date sau indicii concrete de săvârşirea infracţiunilor reclamate rezoluţia de neîncepere a urmării penale este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat contestaţie în anulare invocând cazurile prev. de art. 386 lit. c) şi e) C. pen.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare în conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu instanţa verifică dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele invocate sunt din cele prev. de art. 386 şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun cereri şi invers dovezi care sunt la dosar.
Înalta Curte reţine că cererea este formulată, în termen însă motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile prev. de art. 386 C. proc. pen.
Contestatoare invocă cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen. care se referă la situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prev. de art. 10 alin. (1) lit. g) - i) C. pen. fără a aduce însă argumente în sprijinul acestui motiv.
De asemenea se invocă şi cazul de contestaţie în anulare prev. la lit. e) conform căruia la judecata recursului inculpatul prezent nu a fost ascultat deşi ascultarea acestuia este obligatorie potrivit disp. art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare este necesar să avem un inculpat în cauză, ori în cauza dedusă judecăţii sau efectuat doar acte premergătoare care nu au identificat aspecte de natură penală dispunându-se neînceperea urmării penale faţă de intimat.
De asemenea, acest caz de contestaţie în anulare prevăd expres situaţiile în care este necesară audierea inculpatului situaţie ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecăţii.
În raport de considerentele invocate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.E.S. împotriva Deciziei penale nr. 3451 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 478/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 498/2010. Penal → |
|---|
