ICCJ. Decizia nr. 457/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 457/2010
Dosar nr. 2727/89/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2727/89/2009, în baza art. 389 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în ceea ce priveşte contestaţia în anulare formulată de contestatoarea condamnată O.C.
S-a reţinut că la data de 24 august 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 2727/89/2009, contestaţia în anulare formulată de condamnata O.C. împotriva sentinţei penale nr. 377 din 5 septembrie 2007 dată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr. 62/89/2007. În cererea formulată, condamnata a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare, că hotărârea de condamnare pronunţată de Tribunalul Vaslui prin care i-a fost aplicată o pedeapsă de 11 ani închisoare nu este legală, întrucât, atunci când a fost pronunţată hotărârea de condamnare, mai era judecată într-un dosar pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, iar această hotărâre nu era definitivă. A mai susţinut că nu a fost legal citată şi că la dosar a fost depusă o cerere prin care solicita acordarea unui termen pentru a-şi angaja apărător, cerere pe care nu a scris-o ea, apreciindu-se de către instanţă că a ştiut de faptul că are un dosar în curs de judecată, dar nu s-a prezentat în instanţă.
Tribunalul Vaslui a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 377 din 5 septembrie 2007 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă la data de 19 februarie 2008, prin Decizia penală nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, O.C. a fost condamnată la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata O.C., acesta fiind respins, ca tardiv prin Decizia penală nr. 3288 din 17 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Examinându-se din oficiu competenţa, tribunalul a constatat că a fost investit cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie.
Astfel, cum potrivit disp. art. 389 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru cazurile prev. de art. 386 lit. a), c) şi e) C. proc. pen., se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere şi cum în cauză hotărârea de recurs fusese pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Vaslui a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare în favoarea acestei instanţe.
În consecinţă, contestaţia în anulare formulată de condamnata O.C. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin Decizia penală nr. 3288 din 17 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 62/89/2007, a fost respins, ca tardiv introdus, recursul declarat de inculpata O.C. împotriva deciziei penale nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, recurenta fiind obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
La data de 19 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 2727/89/2009 contestaţia în anulare formulată de contestatoarea condamnată O.C. împotriva deciziei penale nr. 3288 din 17 octombrie 2008 pronunţată de această instanţă în dosarul nr. 62/89/2007.
Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată, Curtea constată că este inadmisibilă.
Potrivit disp. art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) şi e) din acelaşi cod poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
În speţă, contestatoarea a fost încarcerată la data de 27 august 2008, fiind deţinută în Penitenciarul Târgşor, aşa cum rezultă din adresa nr. 19808/DSDRP din 4 februarie 2010 emisă de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Direcţia Siguranţă Deţinuţi şi Regim Penitenciar, aflată la dosarul cauzei, iar contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia penală, la data de 24 august 2009, depăşindu-se termenul de 10 zile prevăzut de lege.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 388 alin. (1) şi art. 391 alin. (1) C. proc. pen., constatând că cererea de contestaţie în anulare nu a fost făcută în termenul legal de 10 zile de la începerea executării, Curtea urmează a respinge a inadmisibilă contestaţia în anulare.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea O.C. împotriva deciziei penale nr. 3288 din 17 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul 62/89/2007.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1451/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1452/2010. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
