ICCJ. Decizia nr. 1506/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1506/2010
Dosar nr. 2053/121/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi (Dosar nr. 2/P/2008) s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.M. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de disp. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, în sarcina inculpatului că la data de 22 decembrie 2007 pe fondul consumului de alcool şi a unei stări conflictuale a aplicat tatălui său, parte vătămată M.V., lovituri cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, preponderent în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice ce i-au pus în primejdie viaţa.
Iniţial, prin sentinţa penală nr. 584 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.M. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. şi a fost condamnat inculpatul în această nouă încadrare la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 7 ani cu executare efectivă, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale. în temeiul disp. art. 71 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. în conformitate cu disp. art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa închisorii astfel aplicată, perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 04 ianuarie 2008la zi.
S-a constatat că partea vătămată Spitalul Clinic de Urgenţă S.A.A. Galaţi nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar în temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus în privinţa cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 584 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul M.M. sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei comise (impunându-se reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.), judecării cauzei cu lipsă de procedură cu partea civilă M.C., respectiv pentru reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 30/ A din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 584 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
S-au menţinut actele procedurale efectuate până la 19 decembrie 2008.
Prin sentinţa penală nr. 381 din 27 august 2009 a Tribunalului Galaţi, instanţa de judecată a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.M., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 183 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii aplicate.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului M.M., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 04 ianuarie 2008, lăzi.
S-a constat că partea vătămată Spitalul Clinic de Urgenţă S.A.A. Galaţi nu a formulat pretenţii civile în cauză şi că nu au fost formulate pretenţii civile de către numita M.C.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1800 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa după rejudecare, a reţinut în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 21 decembrie 2007 inculpatul M.M. s-a deplasat la domiciliul victimei M.V. unde, cu ajutorul acesteia şi al martorului B.G. au tăiat un porc. în jurul orelor 09.30 - 10.00, la locuinţa victimei au venit şi martorii C.A. şi C.N., pentru a ajuta la tăierea porcului.
În jurul orelor prânzului, inculpatul, tatăl său şi martorii au terminat de tranşat porcul, apoi s-au aşezat la masă. După ce au mâncat, martorii B.G. şi C.N. au ieşit în curte pentru a fuma, iar ceilalţi trei au rămas în cameră să strângă masa. La un moment dat, victima a răsturnat din greşeală ceaunul în care au topit grăsimea de la porc. Inculpatul fiind în stare de ebrietate, s-a enervat, a început să o înjure pe partea vătămată şi în acelaşi timp i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii. Apoi, inculpatul a luat de lângă sobă o bucată de lemn şi când tocmai se pregătea să o lovească pe partea vătămată cu aceasta, martora C.A., care a văzut ce s-a întâmplat, a intervenit între cei doi, apostrofându- pe inculpat pentru lovirea tatălui său. Inculpatul a continuat să se manifeste violent şi a împins-o pe martoră spre perete, peste victimă. în continuare, aducându-şi aminte că tatăl său a împrumutat bani unui vecin fără consimţământul său, inculpatul a început să-i adreseze din nou injurii şi i-a luat şi banii pe care partea vătămată îi ţinea sub saltea.
Ceilalţi doi martori fumând în curte, în faţa bucătăriei au auzit şi ei cum inculpatul a certat-o şi agresat-o pe partea vătămată. Drept urmare, când inculpatul a ieşit din încăpere, cei doi martori l-au apostrofat pentru ieşirea sa.
În după amiaza aceleiaşi zile inculpatul s-a deplasat cu bicicleta la domiciliul martorului C.N., iar de aici la martora C.A. unde a şi înnoptat, în ideea de a o ajuta şi el a doua zi la tăierea porcului. Atât la martorul C.N. cât şi la martora C.A., inculpatul a consumat în exces băuturi alcoolice, fapt ce a deranjat-o pe martoră şi i-a cerut să plece acasă. Inculpatul s-a conformat, însă s-a oprit la un bar din apropiere unde a consumat din nou băuturi alcoolice.
Ca de obicei, inculpatul a mers la domiciliul victimei M.V., unde a ajuns în jurul orelor 14.00 - 15.00. Văzând starea în care se afla inculpatul, victima a început să-l certe şi să-i reproşeze faptul că i-a luat banii. Fiind în stare avansată de ebrietate, inculpatul s-a enervat şi a început să-şi lovească tatăl cu pumnii şi picioarele în mod repetat, peste tot corpul şi în zona capului. Conflictul s-a desfăşurat mai întâi în curte şi apoi în camera părţii vătămate unde aceasta s-a refugiat.
Partea vătămată a încercat să se apere, însă, datorită intensităţii deosebite a loviturilor aplicate de inculpat şi a diferenţei de vârstă dintre cei doi, încercările ei au fost zadarnice.
Faptul că victima a încercat să scape de acţiunea agresivă a inculpatului, părăsind încăperea, rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului, fiind găsită căzută în faţa uşii, în comă.
În jurul orelor 16.00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul vecinului lor, martorul B.D., şi I-a rugat să vină la locuinţa părţii vătămate, pentru că aceasta ar fi căzută şi lovită şi să-l ajute să o ridice, el neputând face singur acest lucru deoarece tatăl său îl înjură şi-i reproşează că i-a furat banii.
Martorul a acceptat şi a constatat că partea vătămată era căzută pe spate, la aproximativ 50 cm faţă de uşa de acces în camera ei, cu capul îndreptat spre uşă, că era plină de sânge în zona feţei şi nu putea vorbi, ci doar gemea.
Inculpatul, în ideea de a înlătura orice asociere între el şi starea părţii vătămate a refuzat iniţial să-l ajute pe martorul B.D. să o ridice pe partea vătămată. Ulterior, au dus-o în camera în care locuia şi au aşezat-o pe pat.
Pe 23 decembrie 2007, a doua zi, în jurul orelor 08.00 inculpatul s-a deplasat la domiciliul unui alt vecin, martorul J.G. şi I-a rugat să o transporte pe partea vătămată la spital, cu maşina lui, deoarece aceasta s-ar fi îmbătat în seara zilei precedente, a căzut, s-a lovit şi e în comă alcoolică.
Acesta a chemat ambulanţa, care a transportat-o pe partea vătămată la Spitalul Clinic de Urgenţă S.A.A. Galaţi, unde a fost supusă imediat unei intervenţii chirurgicale.
Din raportul de constatare medicală a rezultat că M.V. a prezentat mai multe leziuni traumatice, respectiv multiple echimoze pe hemifaţa stângă, regiunea hipocondrului drept, faţă laterală a gambei, orbito-palpebral drept, regiunea nazală şi infraorbitar stâng suprasprâncenos stâng, traumatism toraco-abdominal cu fractura coastelor C6 - C8, arc postero-lateral drept, traumatism cranio-cerebral mediu, hematom intraparenchimatos parieto-temporo-occipital drept, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure.
S-a stabilit că leziunile pot data din ziua de 22 decembrie 2007 şi că necesită 70-80 zile pentru vindecare. Că, interesând creierul, învelişurile şi vasele acestuia, leziunile meningo-cerebrale i-au pus în primejdie viaţa şi că lipsa de substanţă osoasă prin eschilectomie de necesitate constituie infirmitate fizică permanentă.
Ulterior, prin raportul de constatare medico-legală (necropsie) s-a stabilit că moartea numitului M.V. s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unei bronhopneumonii instalate în evoluţia unui traumatism cranio - cerebral cu hematom intraparenchimatos temporo-occipital drept hemoragie meningee occipitală în resorbţie.
S-a stabilit că leziunile faciale şi echimozele descrise la nivelul hipocondrului drept şi gambei stângi au putut fi produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente iar fracturile costale bilaterale prin loviri cu şi de corpuri contondente.
În ceea ce priveşte leziunile cranio-cerebrale s-a concluzionat că au putut fi produse prin cădere de la acelaşi nivel, posibil cu impact frontal stâng.
Având în vedere neconcordanţa dintre cele două acte medicale cu privire la modul de producere a leziunilor s-a solicitat avizarea acestora de către Institutul de Medicină-Legală laşi.
Cu adresa din 09 septembrie 2008, s-a înaintat avizul comisiei care a arătat că este de acord cu ambele acte medico-legale cu precizarea că leziunile traumatice au putut fi produse cel mai probabil prin loviri active, neavând însă elemente absolute de a exclude mecanismul de lovire activă urmată de căderea victimei.
Aceste concluzii au fost însuşite şi de către Comisia Superioară de Medicină Legală de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti.
Împotriva hotărârii Tribunalului Galaţi, după casare cu trimitere, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi atât pentru nelegala schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 alin. (1) C. pen., cât şi pentru greşita individualizare a pedepsei.
Inculpatul M.M. a declarat apel, prin care a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 17/ A din 8 februarie 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 381 din 27 august 2009 a Tribunalului Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 2053/121/2009 privind pe inculpatul M.M. (fiul lui V. şi G.).
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 381 din 27 august 2009 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului M.M. de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.M.
În baza art. 383 alin. (1) şi art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului M.M.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 04 ianuarie 2008 la zi, respectiv, 08 februarie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Hotărârea Curţii de Apel Galaţi a fost atacată atât de parchet cât şi de inculpatul M.M.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., M.P. solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., după aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
La rândul său, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi, în rejudecare, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recursul parchetului este fondat şi va fi admis pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la recursul parchetului:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 2/P/2008 din 29 ianuarie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. referitor la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
După sesizarea instanţei de judecată prin actul de inculpare, a intervenit decesul victimei M.V., raportul de constatare medico-legală privind autopsia victimei, decedată în noaptea de 30/31 ianuarie 2008, fiind înaintat Tribunalului Galaţi de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Instanţele au considerat că încadrarea juridică a faptei nu este cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., ci, aceea prevăzută de art. 183 alin. (1) C. pen.
În motivarea soluţiei au avut în vedere nefolosirea unui instrument apt să producă rezultatul letal, loviturile deşi variate ca intensitate, nu au vizat un organ vital, iar intervalul de timp scurs de la exercitarea acţiunii violente şi data decesului (peste o lună) reprezintă de asemenea, un argument în reţinerea faptei ca lovituri cauzatoare de moarte.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., dar după sesizarea instanţei a survenit decesul victimei (30/31 ianuarie 2008).
Instanţele au reţinut infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., bazându-se în principal, pe interpretarea actelor medico-legale.
În Decizia recurată se menţionbează: "întrucât nu se poate stabili cu certitudine care a fost mecanismul de producere a leziunilor cranio-cerebrale care au condus la decesul victimei, nefiind exclusă posibilitatea producerii acestora prin cădere, în mod corect instanţa de judecată a dat eficienţă principiului in dubio pro reo.
Înalta Curte constată că instanţele de judecată de la fond şi apel au făcut o incorectă interpretare a mecanismului de producere a leziunilor letale în raport de conţinutul actelor medico-legale.
Succesiunea acestora este următoarea:
a) Primul raport de constatare medico-legală întocmit în faza de urmărire penală a reţinut că numitul M.V. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii.
S-a mai constatat că interesând creierul şi învelişurile şi vasele acestuia, leziunile meningo-cerebrale i-au pus în primejdie viaţa, salvarea numitului M.V. datorându-se tratamentului medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util. De asemenea lipsa de substanţă osoasă prin eschilectomie de necesitate a constituit infirmitate fizică permanentă (fila 29 dosar urmărire penală).
b) În condiţiile în care a intervenit decesul victimei M.V., la data de 30/31 ianuarie 2008, s-a efectuat raportul de necropsie, din concluziile căruia a rezultat ca moartea numitului M.V. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio - respiratorii acute consecutiv unei bronhopneumonii instalate în evoluţia unui traumatism cranio-cerebral cu hematom intraparenchimatos temporo-occipital drept, cu cicatrice cranio-meningo-cerebrală, dilacerată în resorbţie. Între traumatismul cranio-cerebral şi deces există legătură directă mediată de cauzalitate.
S-a stabilit că leziunile faciale şi echimozele descrise la nivelul hipocondrului drept şi gambei stângi au putut fi produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, fracturile costale bilaterale au putut fi produse prin loviri cu şi de corpuri contondente, iar leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin cădere de la acelaşi nivel, posibil cu impact frontal stâng.
Instanţele de fond şi de apel au apreciat că există contradicţii în ce priveşte modul de producere a leziunilor cranio-cerebrale, în sensul că primul raport de constatare medico-legală a concluzionat că leziunile traumatice, inclusiv leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, iar raportul de necropsie a stabilit că leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin cădere de la acelaşi nivel, posibil cu impact frontal stâng.
S-a solicitat avizarea acestora de către Institutul Medico-legal laşi.
c) Cu adresa din 09 septembrie 2008 s-a înaintat avizul comisiei care a precizat că este de acord cu ambele acte medico-legale, cu precizarea că moartea numitului M.V. a fost violentă şi s-a datorat leziunilor grave cranio-cerebrale, complicate în evoluţie ca fenomen însoţitor cu o bronhopneumonie.
Leziunile traumatice au putut fi produse cel mai probabil prin loviri active, neavând însă elemente absolute de a exclude mecanismul de lovire activă, urmată de căderea victimei, iar între leziunile traumatice şi deces a existat legătură de cauzalitate directă (fila 130 dosar fond).
La data de 25 septembrie 2008 instanţa de judecată a dispus verificarea şi avizarea actelor medico-legale de către Institutul Medico-Legal M.M. Bucureşti (încheiere fila 133).
d) Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală M.M. Bucureşti a comunicat avizul prin care a aprobat partea descriptivă a celor două acte medico legale efectuate de Serviciul Medico-Legal Galaţi şi şi-a însuşit concluziile exprimate de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală laşi, cu precizarea că între cele două acte medicale efectuate de Secţia Judeţeană de Medicină Legală Galaţi nu sunt contradicţii, deoarece acestea nu sunt superpozabile. (primul act fiind o constatare medico-legală cât timp pacientul era în viaţă, iar cel de-al doilea act fiind raportul de autopsie, după deces) fila 169 dosar fond.
Din analiza conţinutului şi concluziilor actelor medico-legale rezultă că nu există contradicţii cu privire la mecanismul tanato-generator.
Atât rapoartele medico-legale cât şi avizele obţinute fac vorbire de lovituri active, urmare de căderea victimei, stabilind o certă legătură de cauzalitate, directă sau imediată, între lovituri şi deces.
Aceste mijloace de probă ştiinţifice trebuie însă coroborate cu actele criminalistice efectuate în cauză, dar şi cu probele testimoniale.
Astfel, din procesul - verbal de cercetare la faţa locului rezultă că în locul unde a fost găsit M.V. petele de sânge erau împrăştiate pe o rază de 100 de cm, erau dispuse în mod dinamic, ceea ce exclude versiunea inculpatului, conform căreia victima căzuse singură. In interiorul primei camere situate după corpul principal de clădire s-a constatat că erau dezordonate covoarele. Pe peretele din imediata vecinătate a uşii, pe partea dreaptă, la aproximativ 5 cm de podea, se observă o pată de 12x5 cm, pe o hârtie ce se afla pe podea a fost observată altă pată brun - roşcată, iar pe peretele situat pe latura de est, la 30 cm de podea, se putea observa o pată de 40x10 cm brun roşcată.
Au fost ridicate substanţe brun roşcate din curtea casei (colet 1, 2, 3, 4), de pe hârtia decorativă de pe peretele de vest al primei camere, între sobă şi pat (colet 5), de pe peretele din vest, zona colţului de sud-vest, deasupra patului (colet 6), de pe peretele exterior al magaziei, la înălţimea de 95 cm faţă de sol (colet 7), de pe o hârtie ridicată prin decupare de pe pardoseala din colţul de sud - est al camerei (colet 10) (proces-verbal filele 3-5 dosar urmărire penală).
Din raportul de constatare tehnico - ştiinţific biocriminalistic rezultă că sângele s-a dovedit a fi uman, aparţinea grupei sanguine 01, aceasta fiind grupa sanguină a victimei (raport file 34-41 dosar urmărire penală, foaie de observaţie file 31 - 32).
Rezultă aşadar intensitatea şi caracterul repetat al loviturilor aplicate victimei, în zone vitale, (cap şi torace), cu pumnii şi picioarele, pe fondul unei slabe reacţii de apărare a victimei în vârstă de 73 de ani (inculpatul prezentând câteva zone excoriate pe creasta nazală, pe buza superioară şi infraorbitar stâng, ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale). Inculpatul a lovit victima şi în curte şi în cameră, în timp ce aceasta încerca să scape de loviturile acestuia.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că victima a suferit mai multe leziuni în zona capului: fractura oaselor proprii nazale şi echimoze faciale multiple. De asemenea s-a constat fractura coastelor C6 - C8 (raport fila 29 dosar urmărire penală).
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a continuat să lovească victima şi după ce aceasta şi-a pierdut cunoştinţa ca urmare a loviturilor iniţiale şi a căzut.
Astfel, cu ocazia necropsiei din 31 ianuarie 2008 s-a stabilit că loviturile au putut fi aplicate de către autor din faţă asupra victimei aflate în ortostatism, cât şi din ambele părţi laterale, asupra victimei aflate în poziţia culcată, (raport fila 18 dosar fond).
Faptul că victima a încercat să scape de acţiunea agresivă a inculpatului, părăsind încăperea în care se afla rezultă din faptul că a fost găsită căzută în faţa uşii.
Astfel, din declaraţia martorului B.D. rezultă că victima era căzută pe spate la aproximativ 50 cm faţă de uşa de acces în camera sa, cu capul îndreptat spre uşă, că era plină de sânge în zona feţei şi nu putea vorbi, ci doar gemea, fiind în stare de comă. Acelaşi martor a mai declarat că, deşi inculpatul îl chemase să-l ajute să-şi ridice tatăl, despre care i-a spus că era căzut şi lovit, când au ajuns la locuinţa victimei, acesta a refuzat să pună mâna pe tatăl său, cerându-i să-l ridice el. Doar la insistenţele martorului, inculpatul a acceptat şi împreună l-au ridicat şi l-au dus în cameră pe pat. (declaraţie martor file 53 - 55 dosar urmărire penală, fila 45 dosar fond).
Chiar şi după plecarea martorului B.D. deşi victima era în stare de inconştienţă, inculpatul a adoptat un comportament agresiv, ţipând şi înjurându-şi tatăl. Martora M.D., rudă şi vecină cu cei doi, a declarat că în jurul orelor 19.00, a trecut prin faţa porţii şi l-a auzit pe inculpat ţipând şi înjurându-şi tatăl, dar că fiindu-i teamă de inculpat, cunoscându-l ca fiind violent, nu s-a dus în curte să vadă ce se întâmplă (declaraţie martoră fila 50 - 51 dosar urmărire penală, fila 72 dosar fond).
În procesul - verbal întocmit în data de 31 decembrie 2007 de către organele de poliţie au fost consemnate precizările verbale făcute de M.V., anume ca „fiul său l-a lovit cu pumnii şi picioarele" (proces verbal fila 27 dosar urmărire penală).
Toate aceste probe demonstrează că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa tatălui său, aplicându-i multiple şi intense lovituri care au cauzat politraumatismul descris în actele medico-legale şi care au determinat producerea rezultatului letal. în aceste condiţii el a prevăzut şi acceptat acest rezultat - chiar dacă nu l-a dorit - astfel că fapta sa reprezinmtă infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen. şi nu cea prevăzută de art. 183 C. pen.
Pentru aceste motive, recursul parchetului urmează a fi admis, casate în parte Decizia şi sentinţa şi schimbată încadrarea juridică în infracţiunea de omor calificat, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare pentru această faptă.
Cu privire la recursul inculpatului:
Aşa cum s-a arătat, el solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, menţinerea sentinţei penale nr. 381 din 27 august 2008 a Tribunalului Galaţi.
Cazurile de casare invocate sunt prevederile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
În esenţă, inculpatul susţine că în după-amiaza zilei de 22 decembrie 2007 a mers la locuinţa tatălui său, găsindu-l pe acesta căzut în curte, zgâriat pe faţă şi plin de sânge, iar cu ajutorul martorului B.D. l-a ridicat şi l-a aşezat pe pat, unde l-a lăsat până a doua zi când a fost sunată salvarea.
Pretinde că nu are nicio legătură cu leziunile produse.
În apărare invocă depoziţiile martorilor B.D., J.G., A.V., T.T. dar şi concluziile actelor medico-legale care fac vorbire de leziunile letale care au fost produse prin cădere de la acelaşi nivel.
Apărarea inculpatului este nereală şi contradictorie.
Astfel, procesul-verbal de cercetare a locului faptei relevă dinamicitatea dispunerii petelor de sânge în locul unde a fost găsită victima, pete care se întindeau pe o rază de 100 cm.
Acelaşi act menţionează astfel de pete atât în curte cât şi în cameră, în acest din urmă loc, obiectele fiind deranjate, ceea ce demonstrează că acolo a avut loc o înfruntare fizică.
Martorul B.D. a declarat că a găsit victima la circa o jumătate de metru faţă de uşa de acces în camera sa, plină de sânge în zona feţei, prezentând stare comatoasă.
O altă martoră, M.D. a relatat că, în aceeaşi zi, în jurul orelor 19,00, l-a auzit pe inculpat ţipând şi înjurându-şi tatăl.
Procesul-verbal încheiat de organele de poliţie la Spitalul Judeţean Galaţi, secţia neurochirurgie, consemnează că victima a precizat că fiul său l-a lovit cu pumnii şi picioarele (fila 27 d.u.p.).
Deşi invocă prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen., ca temei al achitării, inculpatul nu face nicio referire la o altă persoană ca posibil autor al faptei, dar în acelaşi timp, încearcă argumentarea unei căderi accidentale a tatălui său, explicând în acest fel decesul acestuia.
Pentru aceste motive, această apărare - confuză şi contradictorie - a inculpatului a fost înlăturată, astfel că primul motiv de recurs nu poate fi primit.
Reţinând infracţiunea de omor calificat - prin admiterea recursului parchetului - cu aplicarea unei pedepse corespunzătoarte în raport de noua încadrare juridică şi cel de-al doilea motiv de recurs al inculpatului, va fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 17/ A din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul M.M.
Casează în parte Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 381 din 27 august 2009 a Tribunalului Galaţi şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. în cea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpatul M.M. la 15 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 ianuarie 2008 la 20 aprilie 2010.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3127/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1556/2010. Penal → |
|---|
