ICCJ. Decizia nr. 79/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 79/2010
Dosar nr. 8996/1/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă.
În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus următoarele.
I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, şi inculpaţii G.M., R.F. şi M.M.F. împotriva deciziei penale nr. 291/A din 05 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în totalitate Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 673 din 5 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, numai cu privire la omisiunea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpaţii G.M., R.F. şi M.M.F.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M. în pedepsele componente.
Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 12 ani la 7 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, de la 3 ani la 2 ani închisoare.
Menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele principale, urmând ca inculpatul G.M. să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.
2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F. în pedepsele componente.
Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 12 ani la 9 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., de la 10 ani la 7 ani închisoare.
Menţine cele 2 pedepse complementare ale interzicerii exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele principale şi complementare, urmând ca inculpatul R.F. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.
Menţine revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1849 din 25 octombrie 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1157 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a lI-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
3.Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.M.F. în pedepsele componente.
Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 13 ani la 9 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. de la 8 ani la 6 ani închisoare.
Menţine cele 2 pedepse complementare ale interzicerii exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele principale şi complementare, urmând ca inculpatul M.M.F. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
Menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6311 din 31 octombrie 2006 a ICCJ şi de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 452 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1467 din 16 martie 2007 a ICCJ, pedepse pe care le contopeşte între ele, urmând ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie cumulată cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei primei instanţe.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
II. la act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.M.A. împotriva aceleaşi decizii penale şi îl obligă pe acesta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
III. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.G.L., E.M.V., L.F., P.E., E.N., P.I., D.E., S.M.E., D.G.N., C.E., L.M., I.I.N., M.T. şi M.(G.)G.D.
Compută prevenţia de la 2 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru inculpaţii B.G.L., E.N. şi S.M.E.; de la 4 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru inculpaţii I.I.N. şi E.M.V.
Compută prevenţia de la 2 februarie 2001 la 24 aprilie 2001 şi de la 2 iulie 2007 la 3 noiembrie 2009 pentru inculpatul R.F.
Constată că intimatul - inculpat I.M. a fost arestat în prezenta cauză în perioada 2 iulie 2007 - 6 decembrie 2008.
Obligă recurenţii-inculpaţi B.G.L., E.M.V., L.F., P.E., E.N., D.E., S.M.E., L.M., I.I.N. şi M.T. la plata către stat a câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenţii-inculpaţi P.I., D.G.N., C.E., M.(G.)G.D. la plata către stat a câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii - inculpaţi B.C.A., I.M., C.(P.)R.M., I.M. şi A.C., în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi G.M., R.F. şi M.M.F. şi pentru intimaţii - inculpaţi R.A., C.A.O., V.V.A., M.A.J. şi L.M.P., în sumă de câte100 lei, reprezentând onorariul parţial până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, contestatorii E.M.V. şi I.I.N. au formulat contestaţii în anulare. In motivarea contestaţiilor în anulare, contestatorii au susţinut că, datorită faptului că dosarul are 12 volume, instanţa nu a putut verifica materialul probator cu privire la fiecare inculpat, astfel că s-au produs nereguli şi erori judiciare.
Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiilor în anulare constată că aceasta sunt inadmisibile, pentru considerentele următoare:
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa de această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1) cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
În prezenta cauză, contestatorii nu au invocat niciunul din cazurile de contestaţie prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel că nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii E.M.V. şi I.I.N. împotriva deciziei penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii E.M.V. şi I.I.N. împotriva deciziei penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1553/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
