ICCJ. Decizia nr. 1603/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1603/2010
Dosar nr. 1163/104/2008
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 104 din 2 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia penală, în Dosarul nr. 1163/104/2008, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.M. la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, aceleaşi drepturi fiindu-i interzise şi în baza art. 71 alin. (2) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Conform art. 861 şi 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, iar în baza art. 863 alin. (1) şi respectiv alin. (3) lit. d) C. pen. s-au stabilit măsuri de supraveghere şi obligaţii inculpatului, fiindu-i puse în vedere dispoziţiile art. 864 C. pen.
În baza art. 350 C. pen. s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara şi s-a dedus conform art. 88 alin. (1) C. pen. din pedeapsă perioada arestării preventive.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina şi a daunelor morale către partea Civilă B.M., precum şi la cheltuieli judiciare.
În fapt s-a reţinut că în după amiaza zilei de 7 decembrie 2007, în timp ce partea vătămată B.M., în vârstă de 69 de ani, încărca nisip în căruţă, dintr-o groapă situată la marginea comunei I. din Judeţul Olt, inculpatul O.M. i-a atras atenţia că nu are consimţământul consăteanului D.M., căruia i-ar fi aparţinut groapa respectivă, astfel că între inculpat şi partea vătămată a izbucnit o discuţie contradictorie finalizată de victimă care i-a cerut inculpatului să-şi vadă de treabă, motivând că din acel loc se aprovizionează cu nisip toţi consătenii.
Ulterior, în timp ce revenea la domiciliu, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul B.F. după care şi-a continuat drumul şi ajungând în dreptul locuinţei inculpatului, acesta din urmă i-a barat deplasarea, i-a adus injurii părţii vătămate pe care a prins-o de haine şi a încercat să o trântească din căruţa în care se afla.
În aceste împrejurări victima a luat o lopată din căruţă, încercând să se apere, însă lopata i-a căzut din mână, astfel că inculpatul a prins-o din nou de haine şi a doborât-o, lovind apoi partea vătămată cu lopata în cap.
În timp ce se afla căzută la pământ victima s-a apărat de loviturile pe care inculpatul continua să i le aplice şi pentru scurt timp a reuşit să apuce lopata, însă inculpatul a lovit-o cu capul în gură, a apucat din nou lopata şi i-a aplicat victimei lovituri repetate cu unealta în zona hemitoracelui.
Aflată în primejdie victima a cerut ajutorul martorului B.F., care a intervenit, astfel că partea vătămată a fost transportată la domiciliul său apoi cu o ambulanţă la Spitalul Orăşenesc Corabia, iar ulterior a fost internat şi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina pentru tratament medical.
Potrivit certificatului medico-legal din 8 ianuarie 2008 victima a prezentat hemopneumotorax traumatic, fracturi arcuri costale posterioare VII, VIII şi IX pe partea stângă, leziuni produse prin lovire cu un corp dur care au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt care a criticat sentinţa sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului şi greşitei aplicări a art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi inculpatul O.M. care a susţinut că în mod nelegal şi neîntemeiat instanţa de fond a dispus condamnarea sa ca urmare a unei interpretări eronate a probelor administrate în cauză, solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 241 din 25 noiembrie 2009 a respins ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză.
Instanţa de apel a constatat că prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt conformă cu realitatea, din ansamblul probelor administrate rezultând fără dubiu că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu lopata în zona hemitoracelui stâng, iar, în timp ce victima se afla căzută, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri, stând deasupra victimei.
A reţinut instanţa de control că susţinerile inculpatului apelant referitor la căderea victimei din căruţă şi producerea leziunilor ca urmare a acestei căderi nu poate fi primită, deoarece varianta mecanismului pasiv de cădere şi lovire de o suprafaţă dură, neregulată, nu este susţinută de celelalte probe administrate în cauză şi mai mult decât atât nici partea vătămată şi nici inculpatul nu au susţinut această ipoteză.
Inculpatul a avansat această variantă doar ulterior efectuării raportului de nouă expertiză medico-legală care nu a exclus mecanismul pasiv de cădere şi lovire a victimei, dar a concluzionat că leziunile traumatice, cu cea mai mare probabilitate, au putut fi produse prin mecanism activ - lovire cu corp dur.
Cu privire la pedeapsa stabilită şi modalitatea de executare, instanţa de apel a apreciat că aceasta conduce la atingerea scopului prevăzut de lege, nejustificându-se o reindividualizare a sancţiunii penale.
Referitor la celelalte motive de apel invocate de parchet s-a constatat că, în ceea ce priveşte greşita reţinere a dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen. în loc de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care instanţa de fond a respectat limitele de pedeapsă prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen., s-a apreciat că nu se impune reformarea sentinţei sub acest aspect.
În fine, a fost considerată neîntemeiată şi critica parchetului referitoare la aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., motivându-se că Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal stabileşte în sarcina Serviciului de Probaţiune supravegherea modului în care persoana condamnată îndeplineşte măsurile sau execută obligaţiile impuse de instanţă, conform unui plan de supraveghere, prin întrevederi stabilite la sediul Serviciului de Probaţiune. Cum instanţa de fond a încredinţat supravegherea modului în care inculpatul respectă măsurile de supraveghere Serviciului de Probaţiune, respectând astfel dispoziţiile legale, critica Parchetului a fost apreciată ca nefondată şi respinsă ca atare.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie şi deşi în motivele scrise de recurs a invocat mai multe critici, ulterior şi-a restrâns motivele la un singur caz de casare, cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., înţelegând să critice hotărârile sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.
A susţinut parchetul, prin reprezentantul său, că în cauză nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi suspendarea exercitării pedepsei deoarece, în cazul inculpatului, scopul prevăzut de art. 52 nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a acestuia.
Înalta Curte examinând hotărârile pronunţate, respectiv actele şi lucrările din dosar în raport cu critica invocată, cât şi din oficiu în limitele impuse de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursul declarat este nefondat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare instanţa a avut în vedere toate condiţiile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) acordând eficienţa cuvenită tuturor criteriilor impuse de legiuitor.
Astfel pe lângă circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, respectiv o discuţie contradictorie între doi cetăţeni în vârstă, care a degenerat şi s-a amplificat prin contribuţia şi a părţii vătămate care a aruncat cu nisip în ochii inculpatului, instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel, vârsta înaintată a acestuia, faţă de care privarea de libertate pe o perioadă îndelungată i-ar putea agrava starea de sănătate şi comportamentul inculpatului anterior comiterii faptei, au fost în mod corect apreciate de instanţă ca elemente care justifică orientarea spre o pedeapsă situată sub minimul prevăzut de textul incriminator, a cărei executare în mod întemeiat a fost suspendată faţă de împrejurarea că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 861.
Aşa fiind, faţă de împrejurarea că nu există temeiuri care să impună o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului şi cum examinând cauza şi din oficiu în limitele arătate nu s-au constatat motive care să ducă la casarea hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 241 din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat O.M.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.M. în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 833/2010. Penal → |
|---|
