ICCJ. Decizia nr. 4334/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4334/2010
Dosar nr. 454/42/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 93 din 7 iulie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionară S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M., împotriva Rezoluţiei din 24 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Rezoluţia din 12 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rezoluţia din 24 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii P.A. şi M.A., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), de avocatul Ş.O. din cadrul Baroului Prahova şi E.V., jandarm, pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, împrejurare ce rezultă din actele premergătoare efectuate, nemulţumirile invocate în legătură cu soluţiile date în cele două cauze de către magistraţi nu relevă faptul că aceştia au omis să-şi îndeplinească un act sau au îndeplinit, în mod defectuos, îndatoririle de serviciu, în timp ce avocatul Ş.O. a fost prezent în sala de şedinţă la luarea cauzelor, iar jandarmul E.V. i-a solicitat să părăsească sala de şedinţă, ca urmare a măsurilor dispuse de instanţă.
Petiţionară S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M., a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, criticând rezoluţia de neîncepere a urmăririi, plângere ce a fost respinsă prin Rezoluţia din 12 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Ulterior, numitul D.M. s-a adresat instanţei care a respins plângerea, întrucât acesta nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris care să facă dovada de reprezentant al S.A. Inoteşti, în condiţiile în care în prezent se derulează procedura de insolvenţă a societăţii, fiind numit administrator judiciar C.C. IPURL, conform Sentinţei nr. 1410 din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind în imposibilitate să demonstreze interesul legitim ce i-a fost vătămat prin soluţiile adoptate de procurori.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul, criticând-o sub aspect de nelegalitate, întrucât plângerea pe care a formulat-o nu este inadmisibilă.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (3) - (4) şi ale art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere ce se rezolvă de procurorul ierarhic superior, iar după respingerea acesteia se pot adresa cu plângere judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Conform dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că rezoluţiile şi ordonanţele de netrimitere în judecată sunt supuse cenzurii instanţei de judecată doar la cererea persoanei vătămate şi a celor ale căror interese legitime au fost vătămate.
În speţă, numitul D.M. nu a făcut dovada calităţii de reprezentant legal al petiţionarei S.A. Inoteşti, şi nici nu a indicat vătămarea ce i-a fost adusă intereselor sale legitime prin soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date de procuror.
Mai mult, prin Sentinţa nr. 1410 din 5 octombrie 2009, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului S.A. Inoteşti, numind ca administrator judiciar pe C.C. IPURL, petiţionara fiind citată în cauză, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs şi prin administrator judiciar, care aşa cum rezultă din înscrisul depus la dosar nu înţelege să însuşească cererile şi acţiunile făcute de preşedintele societăţii, căruia nu i s-a ridicat încă dreptul de administrare al acesteia.
Ca atare, în lipsa înscrisurilor care să facă dovada calităţii de reprezentant legal al petiţionarei S.A. Inoteşti, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de numitul D.M.
Pentru considerentele dezvoltate, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionara la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-petiţionară S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M., împotriva Sentinţei penale nr. 93 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta-petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4332/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1573/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
