ICCJ. Decizia nr. 1605/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1605/2010

Dosar nr. 2476/1/2010

Şedinţa publică din 26 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1332 din 18 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnată printre alţii.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata S.M.L. - fiica lui N. şi E., născută în Bucureşti, domiciliată în Bucureşti, str. S.M.S., sector 3, fără antecedente penale, cetăţean român, necăsătorită cu doi copii minori, fără ocupaţie, studii 4 clase, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplic, art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 861 alin. (2) C. pen. şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, în ultima zi a fiecărei luni, la judecătorul desemnat cu supravegherea ei;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Potrivit art. 71 alin. (4) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, pedepsele accesorii se suspendă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei cu privire la disp. art. 864 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 10 iunie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei S.M.L. de sub puterea M.A.P. nr. 114/2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, dacă nu este arestată în altă cauză.

S-a reţinut, în esenţă, că inculpata S.M.L. zisă ";M.";, în cursul anului 2008, în repetate rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a deţinut în vederea vânzării, a vândut, a intermediat vânzarea şi a oferit diferite cantităţi de heroină mai multor persoane de pe raza municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov, împrejurări în care la datele de 07 martie 2008, 17 martie 2008, 24 martie 2008, 25 martie 2008, 16 aprilie 2008 şi 12 mai 2008 a vândut colaboratorilor ";D.G."; şi ";I.A."; cantitatea totală de 0,990 gr. heroină, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei instanţa a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a reţinut în ceea ce o priveşte pe inculpata S.M.L., faptul că nu are antecedente penale şi a avut o atitudine, persoană sinceră şi cooperantă astfel că a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante în sensul art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 861 alin. (2) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

Împotriva sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Bucureşti a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, motivul de apel invocat, care a vizat-o pe inculpata S.M.L. fiind greşita individualizare a pedepsei aplicate acestei inculpate.

Prin Decizia penală nr. 99/A din 14 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis apelul declarat de Parchet, a casat în parte sentinţa penală şi, în fond, rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat-o pe inculpata S.M.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 10 iunie 2008 la 18 noiembrie 2008.

Instanţa de apel având în vedere circumstanţele personale ale inculpatei, dar şi gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, respectiv numărul mare al actelor de executare, cantitatea şi natura drogului trafic, perseverenţa infracţională a inculpatei, a apreciat că se justifică reţinerea în favoarea inculpatei a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu circumstanţa reducerii pedepsei sub minimul special, dar cu exercitare în regim de detenţie.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul S.M.L. care a susţinut că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti nu i-a fost comunicată şi a criticat decizia pentru nelegalitate sub aspectul procedurii de citare, care în opinia sa, nu a fost legal îndeplinită judecata având loc în lipsa inculpatei şi fără citarea legală a acesteia.

Înalta Curte examinând recursul declarat de inculpata S.M.L. constată, că acesta este tardiv declarat urmând a-l respinge ca atare.

Potrivit art. 3853 C. proc. pen. cu referire la art. 365 alin. (1) C. proc. pen. ";partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare poate declara recurs şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile";.

Cum inculpata S.M.L. a lipsit la toate termenele de judecată cât şi la pronunţarea hotărâri şi a început executarea pedepsei la data de 11 mai 2009 declarând recurs abia la data de 17 martie 2010, este evident că recursul a fost declarat după scurgerea termenului de 10 zile prev. de lege, care, în cazul inculpatei a început să curgă de la 11 mai 2009.

Susţinerea inculpatei în sensul că a declarat recurs în temeiul legal, deoarece hotărârea atacată nu i-a fost legal comunicată, nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile art. 3853 cu referire la art. 365 alin. (1) C. proc. pen. privind recursul peste termen - aplicabile în speţă - nu se referă curgerea termenului de recurs în raport de data comunicării hotărârii textul de lege menţionat referindu-se exclusiv la data începerii executării pedepsei sau după caz, a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.

Aşa fiind, Curtea constată tardivitatea recursului declarat de inculpata S.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând a-l respinge ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpata S.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 14 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 26 aprilie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1605/2010. Penal