ICCJ. Decizia nr. 833/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 833/2010
Dosar nr. 4887/121/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 420 din 07 octombrie 2009, Tribunalul Galaţi a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.S., deţinut în Penitenciarul Brăila, împotriva sentinţei penale nr. 75/2008 a Tribunalului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 4887/121/2008, condamnatul V.S. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 75/2008 a Tribunalului Galaţi.
In motivarea cererii, revizuentul V.S. a arătat că doreşte rejudecarea cauzei penale în care a fost condamnat pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, întrucât cel care este vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni este partea vătămată I.I.. In acest sens, condamnatul a arătat că partea vătămată se face vinovată de „instigare la infracţiune", întrucât aceasta l-a înjurat, l-a scuipat si l-a lovit cu palmele, determinându-l să comită fapta respectivă.
Examinând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 75/2008 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 6052/121/2007, inculpatul V.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de disp. art. 20 cu ref. la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 73 lit. b) C. pen. cu ref. la art. 76 lit. a) C. pen.
Sentinţa penală nr. 75/2008 a Tribunalului Galaţi a rămas definitivă prin nerecurare, la data de 26 mai 2008, apelul inculpatului fiind respins ca nefondat prin Decizia penală 78 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
În fapt, s-a reţinut că la data de 06 august 2008, pe fondul unui conflict spontan şi a provocării venite din partea părţii vătămate I.I., în loc public, inculpatul V.S. a lovit-o pe aceasta cu un briceag în zona torace-abdomen, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Situaţia de fapt reţinută de către instanţa de judecată a avut în vedere întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, respectiv declaraţiile martorilor oculari, ale martorilor indirecţi, declaraţiile părţii vătămate, precum şi concluziile raportului de constatare medico-legală.
Întrucât leziunea provocată părţii vătămate s-a constatat a fi consecinţa unei fapte de violenţă săvârşită cu intenţie, instanţa de fond a reţinut încadrarea juridică de tentativă la infracţiunea de omor calificat, şi nu aceea de vătămare corporală din culpă. S-a precizat că această solicitare de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii a fost formulată de către revizuient şi prin calea de atac a apelului, fiind avută în vedere de către instanţa de control judiciar şi apreciată în mod corespunzător, prin raportare la mijloacele de probă administrate în cauză, fiind respinsă ca neîntemeiată.
Analizând motivele invocate de condamnat prin cererea de revizuire, prima instanţă a reţinut că acestea nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de lege.
Totodată, prima instanţă a considerat că o nouă apreciere a materialului probator ori schimbarea încadrării juridice [în lipsa vreunui caz din cele prev. de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.] nu este posibilă în calea de atac extraordinară a revizuirii, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea cauzei în fond, precum şi a instanţelor învestite cu soluţionarea căilor ordinare de atac (apel, recurs), căi pe care revizuientul Ie-a epuizat (apelul i-a fost respins ca nefondat iar recursul ca fiind tardiv).
Faţă de cele arătate, având în vedere şi Decizia nr. LX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prima instanţă a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul V.S.
Împotriva sentinţei penale nr. 420 din 07 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 4887/121/2009, a declarat apel revizuentul V.S., criticând-o ca nelegală, deoarece, în opinia sa, motivele pe care Ie-a invocat justifică admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea pe fond a cauzei.
Apelul a fost considerat nefondat şi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii numai dacă există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., respectiv atunci când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Analizând conţinutul prevederilor mai sus menţionate a rezultat caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
În speţă, motivele invocate de condamnatul V.S., în cererea de revizuire (în sensul că ar fi fost „instigat" de partea vătămată să săvârşească infracţiunea pentru care a fost condamnat şi că fapta comisă de el a primit o încadrare juridică greşită) nu se referă la împrejurări necunoscute de instanţe la soluţionata cauzei, ci sunt aspecte care au fost invocate de revizuent şi în apelul declarat împotriva hotărârii de condamnare.
Întrucât aceste motive nu se regăsesc în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege, în mod corect prima instanţă, având în vedere şi Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.S.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel, iar din înscrisurile depuse la dosar la termenul de astăzi a rezultat invocarea şi a unui motiv nou ce s-ar putea încadra în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 394 lit. d) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, solicitările condamnatului de a se proceda la reaprecierea materialului probator administrat în cauză cât şi a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta, considerând că cel care este vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni este partea vătămată I.I. şi că fapta comisă de el a primit o încadrare juridică greşită nu pot fi primite.
În acest sens, condamnatul a arătat că partea vătămată se face vinovată de „instigare la infracţiune", întrucât aceasta l-a înjurat, l-a scuipat si l-a lovit cu palmele, determinându-l să comită fapta respectivă nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece, pe de o parte, aspectele invocate ce ţin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. iar, pe de altă parte, motivele invocate ce s-ar putea încadra în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., nu pot fi analizate în cadrul acestei cereri întrucât nu au fost invocate în cererea iniţială de revizuire.
Cu privire la aceste noi aspecte invocate, recurentul revizuent condamnat având deschisă calea unei noi cereri de revizuire.
Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul revizuientului condamnat.
În baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat V.S. împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1603/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1605/2010. Penal → |
|---|
