ICCJ. Decizia nr. 1661/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1661/2010
Dosar nr. 1101/57/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondatã plângerea formulatã de petenta SC T.F. SRL Deva împotriva rezoluţiei din 9 iulie 2009 dispusã în Dosarul nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia, menţinută prin rezoluţia din 5 august 2009 dispusã în Dosarul nr. 665/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia.
A obligat petenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Constatã cã, prin plângerea formulatã de petenta SC T.F. SRL Deva s-a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 9 iulie 2009 dispusã în Dosarul nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia şi a rezoluţiei din 5 august 2009 dispusã în Dosarul nr. 665/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivarea plângerii petenta a arãtat urmãtoarele:
În ceea ce îl priveşte pe intimatul F.C.:
- a declarat cã împreunã cu topograful D.R. (în baza documentelor legale pe care le deţinea) a întocmit o schiţã de amplasament a corpului de proprietate în limitele recunoscute de el ale parcelei (având front la stradã de 34 m, lungime de 122 m, suprafaţa totalã de cca. 4515 m.p. - în concordanţã cu suprafaţa si vecinãtãţile din titlul de proprietate) schiţa care a fost marcatã cu culoarea galbenã pe planul de amplasament aflat in evidenţele S.C.C.A. Deva (plan depus în dosar la fila 148); S-a precizat că în conformitate cu această schiţă parcela ar avea front la strada de 50 m şi lungimea de 90 m; astfel încât planul de amplasament nu ar mai respecta nici titlurile de proprietate, nici vecinătăţile;
- a recunoscut că după intabulare a vândut (ca fiind adevăratul proprietar) parcela având amplasamentul schimbat în fals intimatului T.P. prin contract autentificat; contract care a devenit nul de drept prin dovedirea falsurilor sesizate instanţelor;
- a declarat în fals – prin contractul de vânzare cumpărare autentificat că terenul care se înstrăinează este proprietatea lui, că nu a fost scos din circuitul civil, că este liber de sarcini şi servituţi; că terenul respectiv a rămas de la dobândire în proprietatea sa;
- a ascuns cu intenţie instituţiilor abilitate faptul că parcela pe care urmează să o vândă (planul de amplasament – marcat în verde - care are front la stradă de 50 m şi include în parte proprietatea sa, inclusiv clădirea) este ridicată o hală industrială;
- a vândut o parcelă (cu front la stradă mai mare, ce cuprinde o construcţie ridicată, în scopul obţinerii unui preţ mărit), parcela pe care nu era proprietar, dar pe care a reuşit să-şi intabuleze dreptul de proprietate prin săvârşirea infracţiunilor susmenţionate.
În ceea ce-l priveşte pe intimatul D.R.:
- a declarat că împreună cu proprietarul F.C. (în baza documentelor legale pe care le deţinea proprietarul) a întocmit o schiţă de amplasament a corpului de proprietate în limitele indicate de proprietar ale parcelei (având front la stradă de 34 m, lungimea de 122 m, suprafaţa totală de cca. 4515 m.p. - în concordanţă cu suprafaţa şi vecinătăţile din titlu de proprietate ); schiţa care a fost marcată cu culoarea galbenă pe planul aflat în evidenţele S.C.C.A. Deva ( plan depus în dosar la fila 148);
- a declarat în fals că s-a prezentat la S.C.C.A. Deva pentru avizarea schiţei întocmite în teren (schiţa care reprezenta situaţia reală a parcelei ) şi că i s-ar fi spus că această schiţă nu este conformă cu datele din evidenţele serviciului( dar nu există probe în acest sens);
- a declarat în fals cã i s-a pus la dispoziţie planul de amplasament al parcelei aflat in evidentele S.C.C.A. Deva, indicându-i-se sã întocmeascã documentaţia conform acestei schiţe (marcatã cu culoarea verde pe planul S.C.C.A. Deva şi depus în dosar la fila 148);
- a declarat cã a refãcut documentaţia de întabulare în funcţie de planul pus la dispoziţie (plan care nu exista la sediul S.C.C.A. Deva) iar corespondenţa invocatã între D.R. si S.C.C.A. Deva a fost fabricatã în cursul anului 2008 când a început cercetarea penala cu scopul de a-l acoperi pe fãptuitor;
S-a precizat cã în conformitate cu aceastã schiţa parcela ar avea front la strada de 50 m si lungimea de 90 m; astfel încât planul de amplasament nu ar mai respecta nici titlurile de proprietate, nici vecinãtãţile;
- a ascuns cu intenţie (tãinuit) instituţiilor abilitate faptul cã pe parcela pentru care a întocmit documentaţia de întabulare (planul de amplasament - marcat in verde - care are front la strada de 50 m şi include în parte proprietatea noastrã, inclusiv clãdirea) este ridicatã o hala industrialã;
- a omis sã reprezinte prin semnele convenţionale clãdirile existente (semne pe care era obligat sa le utilizeze în baza atribuţiilor de expert topograf) inducând cu viclenie astfel in eroare O.C.P.I. Hunedoara care a susţinut cã prezenţa clãdirii pe plan ar fi constituit un indiciu pentru a sesiza suprapunerea din discuţie.
În ceea ce îl priveşte pe intimatul T.P.C. începând cu luna martie 2006 prin manevre diverse (împrejmuirea abuzivã a terenului petentei, ameninţãri şi certuri repetate, somaţie de demolare a clãdirilor sale, etc.) numitul T.P.C. i-a perturbat întreaga activitate;
- în data de 02 august 2006 numitul T.P.C., personal, a intrat pe terenul nostru (deşi a fost avertizat că încălca proprietatea) şi a filmat întreaga activitate desfãşurata şi în special mijloacele noastre auto în activitate sau parcate în zona;
- în noaptea de 02 / 03 august 2006 pârâtul a forţat poarta, care era încuiata şi blocatã şi a parcat în curtea petentei în dreptul porţii o remorcã auto (cu lungimea de aprox 16 m, de la care a detaşat capul tractor) blocându-i astfel închiderea porţii şi intrarea cu mijloacele proprii în incintã.
- invocând aşa-zisa suprapunere a celor doua corpuri de proprietate numitul T.P.C. a apelat la ameninţãri, la manifestãri de forţă, la blocarea accesului petentei în propria incintã, fãrã însã a considera utilã o eventualã negociere directa, soluţionare amiabilã sau apelarea la instanţe;
- în timp ce petenta a deschis acţiuni în instanţã pentru soluţionarea situaţiei (acţiune în grãniţuire; acţiune în anularea actelor de vânzare - cumpãrare, cerere de rectificare a înregistrãrilor O.C.P.I., respectiv plângerea penalã) numitul T.P.C. i-a perturbat întreaga activitate;
- a fost iniţiatorul fraudei, iar în scopul deposedãrii petentei de proprietate s-a asociat cu vânzãtorul şi expertul topograf în vederea sãvârşirii mai multor fapte penale: întocmirea în fals a documentaţiei de intabulare; ascunderea cu intenţie a detaliilor care ar fi fãcut imposibilã intabularea; întocmirea în fals a contractului de vânzare cumpãrare; garantarea la banca a împrumutului cu proprietatea dobândita în fals;
- a declarat în fals - prin contractul de vânzare cumpãrare - ca are cunoştinţã de starea şi amplasarea fapticã a terenului; respectiv de situaţia de fapt şi de drept a terenului; ştie cã a fost stãpânit de vânzãtor; a luat cunoştinþã de amplasarea acestuia în zonã;
- ulterior intimatul T.P.C. a încercat sa promoveze o documentaţie întocmita de acelaşi topograf D.R. prin care sã obţinã certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie pentru construirea unui atelier de întreţinere auto suprapus în totalitate peste amplasamentul halei societăţii noastre (s-ar fi şters astfel orice urmă a dreptului petentei de proprietate imobilului teren şi construcţie); (planşa anexată).
- a cumpãrat parcela cu credit bancar şi beneficiind de complicitatea lucrãtorilor bãncii (la rândul lor aceştia au apreciat mai valoros terenul amplasat la stradã şi având ridicatã pe el o construcţie) a garantat creditul cu parte din terenul nostru şi cu hala societãţii ridicatã pe aceea porţiune de teren a încercat şi a reuşit prin manevre abile întârzierea cercetării soluţionãrii cauzei (deşi plângerea este din anul 2006 cercetarea fãptuitorilor s-a efectuat abia în anul 2008).
În ceea ce priveşte implicarea S.C.C.A. Deva (aparţinând de Consiliu Local Deva):
Spre surprinderea noastrã a fost acceptatã şi valorificatã în favoarea fãptuitorilor aşa - zisa recomandare a S.C.C.A. Deva adicã la aproape trei ani de la sãvârşirea faptelor) fãrã a se cerceta:
- dacã la data respectiva topograful D.R. a depus cu număr de înregistrare la S.C.C.A. Deva documentaţia întocmita în vederea avizãrii (nu exista numãr rezervat!)
- dacã la data respectiva S.C.C.A. Deva i-a rãspuns în scris topografului - D.R. recomandându-i schimbarea amplasamentului parcelei (Nu există rãspuns oficial!)
- cum a fost posibil ca lucrãtorii S.C.C.A. sã sesizeze invocata suprapunere a parcelei mãsurate de D.R. peste terenurile agricole ale numiţilor K.M. şi S.A. şi sã nu sesizeze cã varianta recomandatã se suprapune peste construcţiile petentei ridicate cu aprobarea S.C.C.A. Deva (a Consiliului Local şi Primãriei Deva)
- cum a fost posibil ca S.C.C.A. Deva sã declare cã la nivelul anului 2005 singurele mãsurãtori erau cele fãcute de SC G. Bucureşti (cãreia ii este atribuitã planşa anexatã) când, de fapt, mãsurãtorile reale din zona sunt publice pe internet începând cu luna decembrie 2003 (a se vedea cererea de intervenţie anexata)
- de ce nu au fost valorificate în anul 2005 de cãtre S.C.C.A. Deva mãsurãtorile fãcute de expertul topograf în zona în anul 2002 la intabularea noastrã (mãsurãtori depuse la documentaţia întocmitã pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie)
În lipsa unor rãspunsuri pertinente la aceste întrebãri (şi pânã la data prezentei în afara petentei nimeni nu a încercat sã afle vreun rãspuns) s-a considerat îndreptãţitã sã interpreteze adresa din 26 februarie 2008 ca fiind un document emis în fals şi fãrã nici un temei legal de cãtre S.C.C.A. Deva ; cu scopul de a-i acoperi pe fãptuitori ; document care a stat la baza soluţiilor de neîncepere a urmãririi penale
S-a apreciat printr-o adresã recentã primitã de la S.C.C.A. Deva (urmarea a sesizãrii petentei - ambele depuse în anexã) a fost informatã cã nu este vorba despre un abuz al angajaţilor ci o regretabilã eroare datoratã lipsei planurilor si neconcordanţelor.
Cu privire la implicarea O.C.P.I. Hunedoara - Deva:
Cei împotriva cãrora s-a formulat plângerea ce face obiectul prezentului dosar au acceptat ca fiind normalã explicaţia data de O.C.P.I. conform cãreia documentaţia întocmitã de societatea noastrã (care fusese verificatã, înregistrată sub nr. 2261 din 2002 şi avizatã) nu a fost salvatã în baza graficã de date, fapt ce a permis suprapunerea proprietarilor.
Examinând actele şi lucrãrile dosarului, prin prisma motivelor invocate în plângere şi pe baza documentelor de la dosar, instanţa a constatat că plângerea este nefondatã, pentru urmãtoarele considerente:
Prin rezoluţia din 9 iulie 2009 dispusã în Dosar nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţã de G.C., A.A., M.C., C.F., B.C., D.A., D.N.P. şi agent şef T.A., pentru sãvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut cã SC T.F. S.C.S. Deva, prin reprezentantul sãu legal a formulat plângere penalã arãtând cã solicitã cercetarea magistraţilor susmenţionaţi precum şi a lucrãtorului de poliţie pentru sãvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faptã constând în aceea că prin modul în care au procedat la soluţionarea unor dosare penale au vătămat interesele legale ale petentei.
Din actele premergãtoare au rezultat urmãtoarele:
- prin referatul din 18 februarie 2008, agentul şef T.A. a propus o soluţie de neurmãrire penalã faţa de numiţii F.C., D.R. şi T.P. pentru comiterea unor infracţiuni de fals şi tulburare de posesie, fapte sesizate de cãtre SC T.F. S.C.S. Deva.
- la 17 martie 2008, prin rezoluţia nr. 1588/P/2006 a Parchetului de pe lungi Judecãtoria Deva (procuror A.A.) s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmãririi penale faţã de persoanele susmenţionate.
- prin rezoluţia nr. 401/II/2/2008 a Parchetului de pe lângã Judecãtoria Deva, prim-procurorul G.C. a respins plângerea formulatã împotriva soluţiei.
- prin sentinţa penalã nr. 1759/2008 a Judecãtoriei Deva (judecãtor C.F.), s-a respins plângerea formulatã de cãtre SC T.F. S.C.S. Deva împotriva actelor procurorului.
- la 10 martie 2009, prin Decizia nr. 143/R/2009, Tribunalul Hunedoara (judecãtori B.C., D.A., D.N.P.) a respins recursul formulat împotriva sentinţei penale susmenţionate.
Deoarece s-a formulat cerere de revizuire împotriva celor douã hotãrâri judecãtoreşti, procurorul M.C. a efectuat conform art. 399 C. proc. pen. cercetãrile în legãturã cu motivele invocate de cãtre revizuient, iar la dala de 17 iunie 2009 a solicitat Judecãtoriei Deva, respingerea ca inadmisibilã a cererii.
Ţinând seama de cele ce preced, s-a constatat ca în speţã nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracþiunii sesizate, deoarece nu s-a constatat o încãlcare a atribuţiilor de serviciu. De asemenea s-a reţinut cã magistraţii dispun de independenţã în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar soluţiile pronunţate de cãtre aceştia, sunt supuse cenzurii prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege.
Posibilitatea de a se pronunţa în legãturã cu administrarea unor mijloace de probã, ori interpretarea acestora, este un atribut exclusiv al organului judiciar care de asemenea se supune cenzurii organelor ierarhice.
Cu privire la lucrãtorul de poliţie s-a precizat cã de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât actele acestuia au fost confirmate de cãtre procuror şi instanţa de judecatã.
Împrejurarea cã în urma cercetãrilor, procurorul a solicitat instanţei de judecatã respingerea cererii de revizuire nu poate atrage rãspunderea penala a acestuia deoarece judecãtorul se pronunţã asupra cererii de revizuire şi nu cu privire la solicitarea procurorului.
Prin rezoluţia din 5 august 2008 Dosar nr. 665/II/2/2009 adoptatã Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins plângerea petentei SC T.F. SRL Deva împotriva soluţiei emise în Dosar nr. 579/P/2009 al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba lulia.
Motivele plângerii cu care a fost sesizatã instanţa nu fac referiri directe la infracţiunile de abuz în serviciu care ar fi sãvârşite de intimaţii din prezenta cauzã, ci argumenteazã fapte pe care le-ar fi sãvârşit numiţii F.C., D.R., T.P.C. şi care au primit o interpretare greşitã din partea organelor judiciare care le-au anchetat.
Constatãrile procurorului din cuprinsul rezoluţiei atacate au fost considerate a fi pertinente, având în vedere cã din probele administrate nu a rezultat sãvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petenta a apreciat cã soluţiile nefavorabile care au fost dispuse de procurori şi judecãtori reprezintã dovada pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.
Trebuie precizat faptul cã soluţiile procurorului sau ale judecãtorului pot fi cenzurate doar prin cãile de atac prevãzute de lege şi nu ca urmare a plângerii penale formulatã împotriva unor magistraţi.
Interpretarea şi aprecierea probelor este atributul exclusiv al magistratului, numai controlul judiciar efectuat prin intermediul cãilor de atac putând avea ca efect modificarea soluţiei ca urmare a reinterpretării probelor.
Soluţia în sine pronunţatã de un magistrat nu poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni de abuz în serviciu, aceasta din urmã fiind necesar a se referi la acte concrete de neîndeplinire sau îndeplinire cu rea credinţã a unor atribuţii de serviciu, dar nu soluţii motivate pe baza probelor administrate în cauzã. Aceeaşi este situaţia în ceea ce îl priveşte pe agentul şef T.A. cu atât mai mult cu cât propunerea formulatã de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu a fost confirmatã de procuror şi ulterior prin hotãrâri judecãtoreşti.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal, petiţionara SC T.F. S.C.S. Deva, a declarat recurs.
La termenul de astăzi 28 aprilie 2010, apărătorul ales, a susţinut recursul astfel cum a fost depus şi în scris la dosarul cauzei. Prin motivele scrise de recurs, a solicitat ca prin Decizia ce se va pronunţa în cauză, să se dispună admiterea recursului şi în consecinţa: să se admită plângerea formulată de subscrisa împotriva rezoluţiilor din Dosarele penale 579/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia si 665/11/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, şi să se dispună trimiterea dosarului procurorului în vederea constituirii cercetãrilor şi trimiterea celor vinovaţi în judecată, pentru dovedirea vinovãţiei acestora în sãvârşirea cu intenţie a faptelor penale pentru care subscrisa a formulat plângere.
Cu privire la intimatul F.C.: Din probele de la dosar rezulta ca acesta a declarat în fals împreuna cu topograful D.R. o alta schiţa de punere in posesie, neconforma cu documentele existente la societatea specializata de topografie şi cadastru, S.C.C.A DEVA, societate care funcţioneazã pe lângă Primãria si Consiliul Local Deva.
Astfel, cei doi au modificat amplasamentul terenului creând un front la strada de 50 m si 90 m adâncime (total suprafaţă 4515 m.p.). În realitate frontul la strada este de 34 m, iar lungimea terenului este de 122 m.
Apoi această parcelă de teren a fost vânduta intimatului T.P.C., care cunoştea că amplasamentul depus la dosar la fila 148 nu este cel corect. Prin mãrirea frontului la strada s-a materializat suprapunerea terenului peste terenul subscrisei. Mai mult, prin mãrirea frontului la strada s-a mãrit considerabil si valoarea parcelei de teren.
S-a mai reţinut în sentinţă ca nu este dovedita activitatea infracţionala a celor trei cu toate că şi în sentinţa atacată cu recurs s-a reţinut că numitul F.C. a vândut cu complicitatea expertului numitului T.P.C. suprafaţa de teren din titlu conform planului de la fila 148 de la dosar. A menţionat că organele de anchetă au dat dovadă de superficialitate în administrarea probelor, pentru care deşi au dovedit că pe parcela vânduta exista o hala industriala proprietatea subscrisei, au solicitat expertize topometrice de identificare a parcelei de teren din litigiu, ba mai mult ca un element nou, s-au judecat şi în civil unde s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 399/2008 a Judecãtoriei Deva cât si Decizia civilă nr. 116/A/2010 a Tribunalului Hunedoara, unde au câştigat acţiunea în revendicare şi grăniţuire, în sensul celor susţinute mai sus, cu toate acestea, nu s-a găsit intenţia de fraudare evidenta în dauna subscrisei prin sãvârşirea faptelor penale pentru care au formulat plângere.
Examinând recursul declarat de petiţionară sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanţa de fond, în mod corect în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluţia contestată este legală şi temeinică, intimaţii magistraţi judecători şi procurori G.C., A.A., M.C., C.F., B.C., D.A., D.N.P. şi agent şef T.A. şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimaţilor săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală a intimaţilor.
Pe de altă parte, deşi petiţionara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulţumire a acesteia, angajează răspunderea penală a intimaţilor, ci doar dacă se dovedeşte reaua - credinţă cu care acţionează aceştia în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.
Înalta Curte, a apreciat că nu existã indicii ale săvârşirii acestei infracţiuni, întrucât nu se poate vorbi de o îndeplinire defectuoasã a atribuţiilor de serviciu de cãtre funcţionarul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, intimaţii magistraţi judecători şi procurori şi precum şi, agentul şef şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
Astfel, în mod corect s-a reţinut că, soluţia în sine pronunţatã de un magistrat nu poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni de abuz în serviciu, aceasta din urmã fiind necesar a se referi la acte concrete de neîndeplinire sau îndeplinire cu rea credinţã a unor atribuţii de serviciu, dar nu soluţii motivate pe baza probelor administrate în cauzã. Aceeaşi este situaţia în ceea ce îl priveşte pe agentul şef T.A. cu atât mai mult cu cât propunerea formulatã de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu a fost confirmatã de procuror şi ulterior prin hotãrari judecătoreşti.
De altfel, din conţinutul actelor aflate la dosar, nu a rezultat expres în ce mod a fost prejudiciată recurenta de intimaţii din prezenta cauză, s-au invocat practic aceleaşi motive din plângerea iniţială care a generat litigiul.
Criticile recurentei petente reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurenta petiţionară la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC T.F. S.C.S. Deva împotriva sentinţei penale nr. 152 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1834/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1857/2010. Penal → |
|---|
