ICCJ. Decizia nr. 947/2010. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 947/2010
Dosar nr. 2067/1/2010
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 05 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2066/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor F.F., pe o durată de 30 de zile, de la 12 martie 2010 până la 10 aprilie 2010 inclusiv, P.M. şi G.P. pe o perioadă de câte 23 de zile, începând cu data de 19 martie 2010 până la data de 10 aprilie 2010.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Prin încheierea din data de 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, pronunţată în Dosarul nr 1299/2/2010, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., arestarea preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, de la 11 februarie 2010 până la 11 martie 2010 inclusiv, a inculpatului F.F. (lucrător de poliţie judiciară cu grad de comisar), cercetat penal sub aspectul infracţiunii de favorizare a infractorului în formă continuată, prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în fapt că, în cursul anului 2009, a ajutat mai multe persoane să se sustragă de la urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, comunicându-le acestora că urmează să aibă loc percheziţii domiciliare sau efectuarea de flagrante de către organele abilitate.
La data de 26 februarie 2010, prin ordonanţa nr. 292/D/P/2009, s-a dispus de catre procuror schimbarea încadrării juridice a faptelor sub aspectul cărora inculpatul F.F. este urmărit penal, din infracţiunea de favorizare a infractorului în formă continuată, prevăzută de art 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art 26 C. pen. raportat la art 2 alin. (2) din Legea nr 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., constatându-se, pe baza materialului probator administrat în cauză până la acel moment procesual, că în cursul anului 2009, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a acordat sprijin unei grupări infracţionale cu preocupări pe linia traficului ilicit de droguri de mare risc, fiind conştient că ajută cu informaţii persoane care au savârşit şi continuă sa comită infracţiuni de acest gen.
Referitor la inculpaţii P.M. şi G.P., Curtea constată că aceştia au fost arestaţi preventiv, pe o perioadă de 29 de zile, de la 18 februarie 2010 până la 18 martie 2010 inclusiv, în temeiul dispoziţiilor art. 143 şi art. 148 lit f) C. proc. pen., prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală din data de 17 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1497/2/2010, pentru savârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevazută de art .2 alin. (1) şi (2) din Legea nr 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., în sarcina inculpatului P.M. reţinându-se şi incidenţa prevederilor art 75 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 21 octombrie 2009, inculpatul G.P., împreună cu concubina sa, învinuita B.A.M., a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea de 0,16 grame heroină şi morfină în amestec cu paracetamol şi cafeină, în schimbul sumei de 110 lei, iar la data de 27 octombrie 2009, a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,06 grame heroină în amestec cu paracetamol şi cafeină, contra sumei de 60 de lei.
Cu privire la inculpatul P.M., s-a reţinut, în fapt, că la data de 2 octombrie 2009 a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea de 0,04 grame heroină, în schimbul sumei de 50 de lei, iar la datele de 7 octombrie 2009 şi 13 octombrie 2009, împreună cu inculpatul A.V., a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de0,04 cm, respectiv, 0,05 grame heroină, contra sumelor de câte 50 de lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţa de inculpaţii F.F., P.M. şi G.P. se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a acestora. Astfel, Curtea a reţinut că este îndeplinită cerinţa prevăzută de 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există suficiente indicii temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 681 C. proc. pen., care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, relevante în acest sens fiind - pentru inculpatul F.F. declaraţiile martorului S.M. - inculpat în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., care a arătat că, înainte de arestarea sa în luna iunie 2009 pentru trafic de droguri de mare risc, a fost contactat de inculpatul F.F., care s-a deplasat la locuinţa sa cu un autoturism marca H.T. şi care i-a arătat o listă cu mai multe nume şi porecle ale unor traficanţi de droguri, printre care G.C., zis D.S., M., O., L., C., A.J., A. J. zis Ţ. şi alţii, cerându-i bani şi alte foloase în schimbul serviciului de a-l anunţa când şi la care dintre persoanele în discuţie se vor organiza de către organele de poliţie acţiuni de prindere în flagrant delict sau percheziţii, comunicându-i un număr de telefon mobil cu terminaţia 27 şi solicitându-i să cumpere doua telefoane mobile noi cu cartelă, care să fie folosite doar pentru discuţiile între ei doi; martorul a mai arătat că inculpatul îl avertiza în mod codificat folosind expresii de genul „dimineaţa ies tramvaiele din depou", "ies escavatoarele la construcţii" ori „sa se duca să facă piaţa", procedând în acest mod şi în luna noiembrie 2009, când l-a anunţat că la adresa din Bucureşti, sector 2, urmează sa se efectueze o percheziţie domiciliară, martorul reuşind, la rândul său, sa-i avertizeze până la sosirea organelor de poliţie pe numiţii A.E.O., zis O., pe P.M., zis M. şi pe G.E., zisa C., astfel încât a fost prinsa doar o femeie, soţia unuia dintre fugiţi, respectiv G.M.A., zisă S., soţia lui G.F. (filele 434-443 vol I d.u.p.); declaraţiile martorului, C.G.S. - cercetat pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în Dosarul nr. 18841/DJPJ/2009 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., în cuprinsul cărora acesta a precizat că în cursul anului 2009, de mai multe ori, a fost avertizat de inculpatul F.F. cu privire la realizarea unor flagrante sau percheziţii domiciliare cu privire la traficanţii de heroină aflaţi în relaţii apropiate cu el şi cu numitul G.C., zis D.S., un exemplu în acest sens fiind cel din 4 noiembrie 2009, când inculpatul l-a avertizat că la adresa din Bucureşti, sector 2 urmează a fi efectuat un flagrant, precum şi cel din 19 noiembrie 2009, cánd, în cadrul unei întâlniri cu acesta, inculpatul l-a anunţat că în perioada imediat următoare va avea loc descindere a poliţiei, în vederea efectuării unor percheziţii domiciliare la aceeaşi adresă; martorul a mai arătat că, în schimbul serviciilor prestate de inculpat, acesta primea între datele de 1 şi 6 ale fiecărei luni suma de 600 de euro, iar, suplimentar, beneficia de produse alimentare de la magazinul pe care martorul îl deţinea în Complexul Comercial A. (filele 317-318, 429-432 vol I d.u.p.); declaraţiile martorului cu identitate protejata T.V. (fila 428 vol. I d.u.p.), care a menţionat ca, în perioada septembrie - noiembrie 2009, a locuit la adresa din Bucureşti, sector 2, iar în seara zilei de 23 noiembrie 2009, a fost avertizat de numitul M., zis G. că se va face o percheziţie domiciliară de către poliţie şi mascaţi a doua zi, fapt care s-a şi întâmplat în dimineaţa de 24 noiembrie 2010; declaraţiile martorei V.G. (fila 462 vol 1 d.u.p.), care a arătat că în data de 23 noiembrie 2009 a fost anunţată de numitul M. că a doua zi urmează sa fie organizată o razie, motiv pentru care şi-a luat măsuri de precauţie pentru a nu fi prinsă de organele de poliţie care, într-adevăr, au descins la această adresă la data de 24 noiembrie 2009; declaraţiile inculpatului P.M. (filele 11-18 vol II d.u.p.) conform cărora, în data de 23 noiembrie 2009, precum şi cu alte ocazii, a fost anunţat de numitul M., recunoscut în persoana martorului S.M., că la adresa urmează a fi organizată o descindere a Politiei Antidrog, cunoscând că numitul M. obţinea aceste informaţii de la un prieten de-al său care era poliţist; declaraţiile date în 15 februarie 2010 de martora G.M.A., care a arătat că a fost avertizată cu o seara înainte de efectuarea percheziţiei domiciliare din data de 24 noiembrie 2009, la adresa din Bucureşti, sector 2, de către martorul S.M., însă nu a dat crezare acestui avertisment, deşi celelalte persoane de la respectiva adresă, care au fost anunţate odată cu ea, şi-au luat măsurile necesare pentru a se ascunde; procesele verbale de confruntare a inculpatului F.F. cu martorul S.M. şi C.G.S. (filele 464-466 şi 469-470 vol I d.u.p.), procesul verbal din data data de 24 noiembrie 2009 (filele 220-222 vol I d.u.p.), din care rezultă că s-a procedat la efectuarea mai multor percheziţii domiciliare, inclusiv la adresa din Bucureşti, sector 2, ocazie cu care s-a constatat că inculpaţii A.E.O., G.F. şi P.M. nu au fost găsiţi la domiciliu, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de instanţă, purtate între inculpatul F.F. şi numitul G.C. la datele de 20 octombrie 2009, 4 noiembrie 2009 şi 5 noiembrie 2009, între inculpat şi martorul C.G.S. la datele de 4 noiembrie 2009 şi 19 noiembrie 2009, între numitul G.C. şi martorul C.G.S. la data de 4 noiembrie 2009, între inculpat şi alte persoane la data de 29 noiembrie 2009, între martorul C.G.S. şi alte persoane la data de 2 decembrie 2009 (filele 294-31 6, vol. I d.u.p.);
- pentru inculpatul P.M.: procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu nume de cod H.C. la datele de 2 octombrie 2009, 7 octombrie 2009 şi 13 octombrie 2009, procesele verbale de consemnare a declaraţiilor colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. la data de 19 octombrie 2009; procesele verbale de redare a înregistrărilor video cu privire la discuţiile purtate între colaboratorul sub acoperire cu nume de cod A.D., inculpat şi numitul J. la data de 13 octombrie 2009, între colaborator, inculpat şi numitul B. la data de 7 octombrie 2009; procesul verbal de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului P.M. de către coinculpatul A.V.; rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică, declaraţiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reţinută de organele de urmărire penală (filele 144-181, vol. I filele 11-18 vol. II d.u.p);
- pentru inculpatul G.P.: procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu nume de cod H.C. la datele de 21 octombrie 2009 şi 27 octombrie 2009; procesele verbale de consemnare a declaraţiilor colaboratorului sub acoperire cu nume do cod A.D. întocmite la data de 16 noiembrie 2009, procesele verbale de redare a înregistrărilor audio-video cu privire la discuţiile purtate între colaboratorul sub acoperire cu nume de cod A.D. şi inculpat la datele de 21 octombrie 2009 şi 27 octombrie 2009, înregistrări efectuate în baza autorizaţiilor emise de instanţa, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaratiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor (filele 19-51, 67-70 vol II d.u.p.)
Totodată, Curtea a apreciat că sunt incidente în cauză şi dispoziţiile art. 148 lit f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani şi exista probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestora, frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracţiune şi urmările nefaste pe care le produce asupra sănătăţii publice şi siguranţei persoanei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.F., Curtea a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a diminuat, atâta timp cât acesta avea calitatea de poliţist în cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog, cu atribuţii pe linia descoperirii şi tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în traficul şi consumul de stupefiante, funcţie care îl obliga să apere valorile sociale şi nu să le aducă atingere, pe fondul unei scăderi continue a încrederii populaţiei în eficienţa organelor de poliţie. Curtea a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor este necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului şi lămuririi cauzei sub toate aspectele precum şi pentru finalizarea actelor de urmărire penală menţionate în referatul Parchetului.
Deşi unele dintre activităţile de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate în cauza nu îi privesc pe cei trei inculpaţi, Curtea apreciază, contrar celor susţinute de inculpatul F.F., că aceasta împrejurare nu are nicio relevanţă sub aspectul temeiniciei propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchet, orice act de procedură întocmit de organele de anchetă fiind câştigat întregii cauze.
În ceea ce priveşte critica inculpaţilor F.F. şi P.M. referitoare la faptul că procurorul care a întocmit referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu a motivat îndeplinirea cerinţei prevăzute de art 148 lit f) teza a Il-a C. proc. pen., Curtea constată că, deşi reală, această împrejurare nu a fost de natură să producă nicio vătămare inculpaţilor, în condiţiile art 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., atâta timp cât respectiva omisiune a fost complinită de procurorul de şedintă, care a prezentat pe larg aspectele ce, în opinia M.P., conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acuzaţii având, astfel, posibilitatea de a-şi formula o apărare efectivă, în raport de susţinerile invocate oral de reprezentantul Parchetului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii F.F. şi G.P., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea încheierii şi, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive.
Inculpatul F.F. a susţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 155 C. proc. pen., că în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu se mai face nicio referire la subzistenţa dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. pr. pen., că actele de urmărire penală pentru a căror efectuare se solicită prelungirea măsurii nu îl vizează pe inculpat, că între acesta şi ceilalţi inculpaţi în cauză nu există nicio legătură şi, în fine, că toate înregistrările audio existente la dosarul cauzei sunt lovite de nulitate, fiind efectuate anterior începerii urmăririi penale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen. şi Deciziei nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale.
Inculpatul G.P. a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea niciunei infracţiuni.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpaţi dar şi din oficiu, în condiţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că măsura arestării preventive a inculpatului F.F. a fost luată prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1299/2/2010 iar a inculpatului G.P., prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, reţinându-se ca temeiuri ale arestării preventive, pentru ambii inculpaţi, dispoziţiile art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Inculpatul F.F. este cercetat în prezent pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2009, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acesta a acordat sprijin unei grupări infracţionale cu preocupări pe linia traficului ilicit de droguri de mare risc, fiind conştient că ajută cu informaţii persoane care au savârşit şi continuă sa comită infracţiuni de acest gen.
Inculpatul G.P. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevazută de art .2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că la data de 21 octombrie 2009 împreună cu concubina sa, învinuita B.A.M., a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea de 0,16 grame heroină şi morfină în amestec cu paracetamol şi cafeină, în schimbul sumei de 110 lei, iar la data de 27 octombrie 2009, a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,06 grame heroină în amestec cu paracetamol şi cafeină, contra sumei de 60 de lei.
Potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în acord cu judecătorul care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului şi Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 coroborat cu art. 681 C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor pentru buna desfăşurare a procesului penal.
În încheierea recurată sunt evidenţiate în mod corect, pentru fiecare inculpat în parte, care sunt acele date care fac să planeze asupra inculpaţilor, în mod rezonabil, presupunerea că aceştia au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, date expuse pe larg mai sus, astfel că nu vor mai fi reluate de Înalta Curte.
Totodată, în cauză este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind evident că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi este închisoarea mai mare de 4 ani şi existând probe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Gravitatea infracţiunii presupus comise de inculpatul G.P., caracterul continuat al acesteia, starea de insecuritate creată pentru populaţie prin punerea în circulaţie de droguri de mare risc, la care se adaugă circumstanţele personale negative ale inculpatului, care este fără ocupaţie, nu are loc de muncă, este consumator de droguri, nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind anterior condamnat pentru alte infracţiuni relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia. Pe fondul parazitismului social şi al consumului de droguri există riscul ca, pus în libertate, inculpatul să îşi reia activitatea infracţională pentru obţinerea mijloacelor materiale necesare întreţinerii şi procurării drogurilor pentru consumul propriu.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.F., aşa cum just observa şi judecătorul care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, acesta, în calitate de poliţist în cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog, avea obligaţia să desfăşoare activităţi pe linia descoperirii şi tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în traficul ilicit de droguri şi nu să ajute astfel de persoane prin furnizarea de informaţii la care avea acces în exercitarea atribuţiilor de serviciu, privind efectuarea unor perchiziţii domiciliare sau organizarea unor flagrante, astfel cum rezultă din datele existente în dosar.
Suspiciunea săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic ilicit de droguri de către un reprezentant al unei instituţii publice care are menirea de apărare a ordinii publice, face ca lăsarea în libertate a inculpatului să genereze o stare de insecuritate socială, constituind un pericol concret pentru ordinea publică. Comportamentul inculpatului afectează grav imaginea instituţiei din care face parte, având o puternică rezonanţă negativă în rândul opiniei publice şi reclamând o reacţie fermă din partea organelor judiciare în sensul luării măsurilor necesare pentru crearea unui echilibru firesc şi a unei stări de securitate socială.
La dispunerea prelungirii măsurii arestării preventive, în mod corect s-a ţinut seama şi de scopul acestei măsuri, prevăzut de art. 136 C. proc. pen. existând motive temeinice a se crede în necesitatea asigurării bunei desfăşurări a urmăririi penale, prin crearea posibilităţii administrării tuturor probelor necesare în vederea aflării adevărului, în contextul prefigurării implicării mai multor persoane în activitatea infracţionala ce face obiectul cercetărilor derulate de organele de urmărire penală, fiind prima prelungire dispusă în cauză.
Motivele susţinute de inculpatul F.F. în recurs au fost invocate de acesta şi cu ocazia soluţionării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, fiind în mod justificat apreciate ca nefondate. Astfel, omisiunea parchetului de a motiva în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării menţinerea temeiului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. a fost complinită de către procurorul de şedinţă cu ocazia concluziilor orale, inculpatul având posibilitatea de a-şi face toate apărările, nefiind vătămat în drepturile sale.
De asemenea, împrejurarea că nu toate actele de urmărire penale ce urmează a fi efectuate, menţionate în referatul procurorului, îl privesc şi pe inculpatul F.F., este lipsit de relevanţă sub aspectul temeiniciei propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului fiind în interesul cauzei în ansamblul ei, prin stabilirea întregii activităţi infracţionale şi a circumstanţelor în care a acţionat fiecare dintre participanţi, aşa cum în mod just a apreciat şi prima instanţă.
Cât priveşte excepţia de nulitate a actelor de urmărire penală constând în înregistrări audio pe motiv că acestea au fost efectuate anterior începerii urmăririi penale, ceea ce ar contraveni Deciziei nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că examinarea legalităţii mijloacelor de probă strânse în cursul urmăririi penale este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea fondului cauzei. La acest moment procesual instanţa este chemată să se pronunţe numai în ceea ce priveşte existenţa unor probe sau indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana cercetată a comis o infracţiune. Or, în speţă, asemenea indicii rezultă nu numai din conţinutul înregistrărilor audio ci şi din declaraţiile martorilor S.M., C.G.S., G.M.A., declaraţiile martorului cu identitate protejată T.V. şi ale inculpatului P.M.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, constatând că încheierea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii F.F. şi G.P., urmând ca aceştia să fie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.F. şi G.P. (zis P.) împotriva încheierii din 5 martie2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 2066/2/2010.
Obligă recurentul inculpat G.P. (zis P.) la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., iar pe recurentul F.F. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1869/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1896/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
