ICCJ. Decizia nr. 1690/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1690/2010
Dosar nr. 1093/39/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 128 de la 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1093/39/2009 a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.V., împotriva rezoluţiei nr. 99/P/2009 din 03 august 2009 şi nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată şi s-au menţinut rezoluţiile atacate.
A fost obligată petenta să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la instanţă sub nr. 1093/39/2009 din 8 octombrie 2009 petenta S.V. a formulat în baza art. 2781 C. proc. pen. plângere împotriva rezoluţiilor nr. 99/P/2009 din 3 august 2009 şi nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că cercetarea penală a fost superficială şi nu s-a ţinut cont de actele depuse la dosar.
A arătat că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauza civilă a fost grav prejudiciată.
A mai arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 250 m.p. teren s-a efectuat pentru familia M.M. şi M., fără a exista nici un act, iar titlul de proprietate este abuziv.
A susţinut că intimatele din cauză au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra persoanelor, fapt pentru care se impune anularea actelor juridice eronate şi despăgubirea sa pentru prejudiciul creat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut că prin plângerea penală transmisă de C.S.M. şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petenta S.V. a solicitat cercetarea intimatelor I.A., fost judecător la Judecătoria Rădăuţi, în prezent avocat, I.L., judecător la Judecătoria Rădăuţi, S.L., C.G. şi C.N., judecătoare la Tribunalul Suceava, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu pe motiv că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate nu i-au dat câştig de cauză, ceea ce, după opinia sa, constituie un act de abuz.
În urma efectuării actelor premergătoare în cauză s-au stabilit următoarele: S.V. a formulat la Judecătoria Rădăuţi o acţiune civilă (Dosar nr. 4493/2005), prin care a chemat în judecată pe soţii M.M. şi M., solicitând anularea titlului lor de proprietate, pe motiv că în mod nelegal apare în el suprafaţa de 468 m.p. teren ce în realitate îi aparţine ei.
Cauza a fost soluţionată de judecător I.A. (în prezent avocat) care prin sentinţa civilă nr. 2978 din 26 octombrie 2005, în baza probelor administrate în cauză a dispus respingerea acţiunii. În motivarea hotărârii se menţionează că soţii M. au primit (pe vremea C.A.P.-ului) 250 m.p. teren (amplasat pe fostul teren proprietatea lui S.) pentru a-şi construi o casă.
Ei au construit casa şi anexele prinzând în zona construcţiilor şi curţii suprafaţa de 468 m.p. teren, iar la apariţia Legii nr. 18/1991, în temeiul art. 36 alin. (2) şi (4) din ea au solicitat şi obţinut constituirea dreptului de proprietate pe acel teren. S-a mai motivat că şi în condiţiile în care ei primiseră doar 250 m.p. pentru construcţie şi au ocupat 468 m.p., în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991 în mod corect au fost împroprietăriţi cu terenul aferent caselor şi anexei gospodăreşti a suprafaţă necesară bunei folosiri a imobilului.
Împotriva hotărârii petenta S.V. a declarat recurs, iar Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 237 din 07 martie 2006 (Dosar nr. 253/C/2006) a admis recursul, a casat sentinţa civilă nr. 2978/2005 a Judecătoriei Rădăuţi şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probatoriului.
În rejudecare la Judecătoria Rădăuţi (Dosar nr. 2773/285/2006) judecător I.L., după completarea probatoriului în sensul celor dispuse de instanţa de casare, a respins din nou acţiunea petentei S.V., motivat de faptul că suprafeţele de teren ce apar în titlurile părţilor nu se suprapun.
Şi împotriva acestei sentinţe petenta S.V. a declarat recurs, iar Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2008 (judecători S.L., C.G. şi C.N.) a respins recursul, ca nefondat.
Nemulţumită de hotărâri, petenta S.V. a reclamat pe toţi judecătorii ce au pronunţat hotărâri în defavoarea ei.
Prin rezoluţia nr. 99/P/2009 din 3 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-au dispus, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 42 raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) şi art. 45 C. proc. pen., următoarele:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de intimatele I.L. - judecător la Judecătoria Rădăuţi, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuţi, în prezent avocat, C.G. şi C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
2. Disjungerea cauzei privind pe intimata S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava, spre a fi cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a emite această rezoluţie s-a reţinut că din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nu a rezultat nici un act de abuz.
În plus, s-a reţinut că, aşa cum este ştiut, soluţiile date de magistraţi în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu nu pot fi reformate pe calea unor plângeri ci doar prin folosirea formelor legale a căilor de atac.
Împotriva acestei rezoluţii în baza art. 278 C. proc. pen. a formulat plângere petenta S.V. care a arătat că nu este de acord cu soluţia dată de procuror, susţinând că faptele reclamate de ea au fost tratate cu superficialitate.
Prin rezoluţia nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen. respingerea, ca nefondată a plângerii formulată de petenta S.V. împotriva rezoluţiei nr. 99/P/2009 din 03 august 2009 a aceleiaşi unităţi de parchet.
Pentru a emite această rezoluţie s-a stabilit că în sarcina judecătorilor nu se poate reţine săvârşirea nici a unei fapte care să se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), partea vătămată neaducând probe din care să rezulte că sentinţele civile şi Decizia ce au fost criticate, au fost, cu ştiinţă, pronunţate defectuos în defavoarea acesteia.
Pe de altă parte, s-a concluzionat că soluţiile date în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu pot fi reformate pe calea unor plângeri penale, ci doar prin folosirea formelor legale de instituire a controlului judiciar.
Totodată, nici pe calea plângerii formulate, petenta nu a adus probe din care să rezulte că judecătorii reclamaţi au judecat cu părtinire, nici că ar fi avut asemenea probe şi că procurorul, prin soluţia adoptată nu a ţinut cont de ele, ci doar s-a limitat să afirme că: „plângerea i-a fost tratată cu superficialitate", astfel încât să rezulte că ea nu are dreptate.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen., petenta S.V., plângere ce formează obiectul prezentei cauze.
Examinând plângerea formulată de petentă sub aspectul motivelor invocate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, curtea de apel a constatat următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuţi sub nr. 4493/2005 reclamanta petentă S.V. i-a chemat în judecată pe pârâţii M.M. şi M.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună anularea titlului de proprietate care a fost nelegal întocmit pentru suprafaţa de 468 m.p. teren ce-i aparţine.
În urma administrării probelor propuse de părţi, Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 2978 din 26 octombrie 2005, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta S.V.
Prin Decizia civilă nr. 237 din 07 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a admis recursul declarat de reclamanta petentă S.V. şi s-a casat sentinţa civilă nr. 2978/2005 a Judecătoriei Rădăuţi, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Reinvestită cu judecarea cauzei, Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 3690 din 01 octombrie 2007 a respins din nou acţiunea formulată de reclamanta petentă S.V.
Sentinţa civilă a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 116 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava ca urmare a respingerii recursului declarat de S.V.
Din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatele, în calitatea acestora de judecător la Judecătoria Rădăuţi sau la instanţa de control judiciar Tribunalul Suceava, ar fi săvârşit cu ocazia soluţionării cauzei civile promovate de reclamanta petentă S.V. vreo faptă de natură penală, aşa cum a susţinut petenta în plângere.
Activitatea de judecată este atributul exclusiv al instanţelor de judecată iar controlul judiciar al hotărârilor pronunţate de către instanţe poate fi exercitat doar de către instanţele de control judiciar cu ocazia promovării căilor de atac, aşa încât în mod corect a reţinut organul de urmărire penală că hotărârile judecătoreşti pronunţate de intimate nu pot fi reformate sau supuse controlului în această procedură penală.
Faţă de cele prezentate şi văzând că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, curtea de apel, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petenta S.V., ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionara S.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în scris că sentinţa nu este obiectivă şi nepărtinitoare, că deşi a adus probe pentru familia M., dreptul de proprietate s-a reconstituit pentru 250 mp şi titlul de proprietate s-a emis pentru 468 m.p., diferenţa de teren a fost luată fără drept din grădina sa, unde terenul este foarte scump împotriva acestor evidenţe şi a tuturor probelor, doamnele judecător i-au încălcat dreptul de proprietate şi i-au creat un real prejudiciu, solicitând admiterea recursului, iar în rejudecare, admiterea plângerii sale.
La termenul de judecată de la 4 martie 2010 în recurs, petiţionara a depus un set de înscrisuri la dosar în susţinerea recursului, fiind consemnată poziţia reprezentantului M.P., după care, Înalta Curte, faţă de lipsa de procedură cu intimata I.A. a cărei citare se impune a fi efectuată la uşa Consiliului Local a amânat cauza la 29 aprilie 2010, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 37 dosarul Înaltei Curţi.
Concluziile scrise formulate de către recurenta petiţionară S.V. la care s-au anexat fotocopiile mai multor înscrisuri se află depuse la filele 20-36 dosarul Înaltei Curţi.
În dezvoltarea concluziilor scrise, recurenta petiţionară a solicitat admiterea recursului, arătând că a fost judecată cu rea-credinţă şi s-a făcut un abuz împotriva se din partea doamnelor judecătoare, în sensul că acestea cunoşteau că în comuna Marginea, terenul este foarte puţin în raport cu numărul de locuitori, media fiind de 0,13 ha pe cap de locuitor, de aceea terenul este foarte scump, iar locuinţele se fac pe suprafeţe foarte mici, aşa ca la oraş. Astfel, numitelor M.M. şi M. li s-a atribuit o suprafaţă de 250 m.p., pe care şi-au construit o casă. Pentru această suprafaţă a avut constituit dreptul de proprietate şi fără nici o justificare au mărit suprafaţa din titlu de proprietate de la 250 m.p., la 468 m.p., a făcut dovada că s-a băgat în terenul său, fiind trecu ilegal în titlul de proprietate atacat, iar prin această faptă, intimatele i-au creat un prejudiciu de 10.000 euro, întrucât în comuna lor 100 mp se vinde cu 5000 euro.
La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 11634 la 9 aprilie 2010, note scrise, în triplu exemplar, formulate de recurenta petiţionară şi aflate la filele 46-48 dosarul Înaltei Curţi, prin care aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei primei instanţe şi în rejudecare admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Recurenta petiţionară consideră că intimaţii au judecat părtinitor cauza pe care a avut-o pe rolul Judecătoriei Rădăuţi şi Tribunalului Suceava, menţinând ca valabil un titlu de proprietate abuziv emis, cu încălcarea drepturilor sale, că a făcut dovada cu înscrisuri şi probe tehnice, care însă nu au fost luate în seamă de către intimaţi, în calitatea lor de judecători. Intimaţii încă de la primul termen de judecată nu au reţinut nici un din probele sale, au dorit să menţină acest titlu abuziv, apreciază că cererea sa este întemeiată, drept pentru care a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare, admiterea plângerii.
La termenul de astăzi, s-a prezentat recurenta petiţionară S.V., lipsind intimatele I.L., I.A., C.G., C.N. şi S.L., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Magistratul asistent a învederat instanţei că recurenta petiţionară a depus note scrise la dosarul cauzei.
Recurenta petiţionară, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat.
Reprezentantul M.P. a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de recurenta petiţionară.
Examinând recursul declarat de recurenta petiţionară S.V. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.V.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate şi menţinute în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de I.L. - judecător la Judecătoria Rădăuţi, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuţi, în prezent avocat, C.G. şi C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus disjungerea cauzei privind pe S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava spre a fi cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionară au fost examinate, în raport cu persoanele şi fapta pretins ca fiind comisă de către acestea, procurorul motivând, atât în fapt, cât şi în drept soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi pentru fapta pretinsă a fi comisă de către aceştia.
Situaţia de fapt stabilită de procuror este susţinută de actele premergătoare efectuate în cauză şi anume fotocopiile Deciziei nr. 116 de la 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia Civilă, pronunţată în Dosarul nr. 2778/285/2006, prin care a respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3690 din 1 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în Dosar nr. 2778/285/2006 de reclamanta S.V., pârâţi intimaţi fiind M.M., M.M., Comisia comunală Marginea, prin primar şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, ca nefondat, fiind obligată recurenta să plătească intimatelor M.M. şi M.M. suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 15-17 Dosarul nr. 99/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava); a sentinţei civile nr. 3690 de la 1 octombrie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi, prin care a fost respinsă acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta S.V., pârâţi fiind M.M., M.M., Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea (prin primar) şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, fiind obligată reclamanta să achite pârâţilor M.M. şi M.M. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 18-19 dosarul parchetului menţionat); a Deciziei nr. 237 de la 7 martie2006 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 253/C/2006, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta S.V. împotriva sentinţei civile nr. 2978 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi (Dosar nr. 4493/2005), casată sentinţa civilă nr. 2978/2005 a Judecătoriei Rădăuţi şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe (filele 20-21 dosarul parchetului menţionat); a sentinţei civile nr. 2978 de la 26 octombrie 2005 a Judecătoriei Rădăuţi, pronunţată în Dosarul nr. 4493/2005, prin care a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta S.V. împotriva pârâţilor M.M. şi M.M., astfel cum a fost precizată, fiind obligată reclamanta să le plătească pârâţilor suma de 150 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 22-23 dosarul parchetului menţionat); a completărilor la raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 24-27 dosarul parchetului menţionat); a cererii de apel formulată de S.V. împotriva sentinţei civile nr. 2978 din 26 octombrie 2005 (filele 28-29 dosarul parchetului menţionat); declaraţia dată de intimata C.N. la 2 iunie 2009, în faţa procurorului (fila 30 dosarul parchetului menţionat); declaraţia dată de intimata I.L., la data de 3 iunie 2009 în faţa procurorului (filele 31-32 dosarul parchetului menţionat); declaraţia dată de petiţionara S.V. la 15 mai 2009 (filele 33-34 dosarul parchetului menţionat); declaraţia dată de intimata I.A. la 28 iulie 2009 în faţa procurorului (filele 35-36 dosarul parchetului menţionat); declaraţia dată de intimata C.G. la 28 mai 2009 în faţa procurorului (filele 37-38 dosarul parchetului menţionat); declaraţia dată de intimata S.L.E. la 28 mai 2009 în faţa procurorului (filele 39-40 dosarul parchetului menţionat).
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin rezoluţia din 9 septembrie 2009 în lucrarea cu nr. 369/II/2/2009, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiţionara S.V. împotriva rezoluţiei nr. 99/p/2009, dată în dosarul cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe I.L. - judecător la Judecătoria Rădăuţi, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuţi (în prezent avocat), C.G. şi C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, precum şi S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiţionară, în raport cu soluţia dispusă de procuror, stabilind situaţia existentă în cauză şi motivând temeinic că din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatele, în calitatea acestora de judecător la Judecătoria Rădăuţi sau la instanţa de control judiciar Tribunalul Suceava, ar fi săvârşit cu ocazia soluţionării cauzei civile promovate de reclamanta petentă S.V. vreo faptă de natură penală, aşa cum a susţinut petenta în plângere.
Prima instanţă a mai evidenţiat faptul că activitatea de judecată este atributul exclusiv al instanţelor de judecată, iar controlul judiciar al hotărârilor pronunţate de către instanţe poate fi exercitat doar de către instanţele de control judiciar cu ocazia promovării căilor de atac, aşa încât în mod corect a reţinut organul de urmărire penală că hotărârile judecătoreşti pronunţate de intimate nu pot fi reformate sau supuse controlului în această procedură penală.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare şi corect menţinute, în urma cărora s-a stabilit, legal şi temeinic, că aspectele invocate de petiţionara S.V. nu sunt fondate.
Înalta Curte, analizând actele premergătoare efectuate de către procuror, respectiv, atât conţinutul hotărârilor pronunţate, cât şi declaraţiile date de intimate la care s-a făcut în concret mai sus referire, a constatat că acestea şi-au exercitat atribuţiile conferite prin lege, dispunând soluţiile pronunţate, prin examinarea actelor şi lucrărilor dosarelor, faţă de criticile, apărările formulate de părţi şi dispoziţiile legale, motivându-le amplu.
Aşadar, Înalta Curte constată din examinarea actelor premergătoare efectuate că nu există indicii cu privire la existenţa faptei pretins a fi comisă, respectiv art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de către intimate, deoarece nu se poate antrena răspunderea penală a judecătorilor menţionaţi, pentru soluţiile date, acestea fiind pronunţate în baza unui proces de interpretare a materialului probator şi a aprecierii condiţiilor legale incidente.
Dispoziţiile art. 2 din Principiile Fundamentale ale Independenţei Justiţiei adoptate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în noiembrie 1985 stipulează că puterea judecătorească decide în cauzele în care este investită de o manieră imparţială pe baza faptelor şi în conformitate cu legea.
C.E.D.O. a statuat în jurisprudenţa sa, în deplin acord cu dispoziţiile art. 4 din Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. (94)12, că standardele universal recunoscute ale independenţei puterii judecătoreşti interzic orice intervenţie negarantată sau care nu oferă garanţia unui proces judiciar şi impun ca hotărârile judecătoreşti să nu poată fi modificate decât prin procedurile de control judiciar prevăzute de lege.
De asemenea în Avizul nr. 3 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei, aviz dat în anul 2002 asupra principiilor şi regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor în mod deosebit a deontologiei comportamentelor incompatibile şi imparţialităţii la pct. 5 „Concluzii privind răspunderea judecătorilor" se arată în § 75 că „În ceea ce priveşte răspunderea penală, C.C.J.E. consideră că: i) judecătorii trebuie să fie răspunzători penal în faţa legii ordinare pentru infracţiuni comise în afara funcţiei lor juridice; ii) răspunderea penală nu trebuie să se aplice judecătorilor pentru greşeli neintenţionate în exerciţiul funcţiunii."
Simpla exercitare a atribuţiilor judiciare de către un magistrat nu poate fi calificată ca abuz, chiar dacă una dintre părţi este nemulţumită de soluţia pronunţată în cauză.
De altfel, nici erorile judiciare, care se pot produce în confirmarea sau aplicarea legii ori în evaluarea probatorilor nu pot constitui obiectiv şi nici subiectiv conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ele urmând a fi remediate prin căile de atac prevăzute de lege.
Înalta Curte apreciază că rezoluţiile date de procurori au fost motivate în fapt şi în drept, fiind corect analizate de către prima instanţă, aşa încât criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate.
Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimate pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar, pe de altă parte, în mod legal şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta S.V. împotriva rezoluţiei nr. 99/P/2009 din 3 august 2009 şi nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menţinând rezoluţiile atacate.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de către recurenta petiţionară nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară S.V. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară S.V. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1857/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1869/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
