ICCJ. Decizia nr. 1731/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1731/2010
Dosar nr. 3624/1/2010
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 aprilie 2010 Curtea de Apel Iaşi, în baza disp. art. 3001 cu ref. la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., verifică şi constată legalitatea şi temeinicia măsurii de arest preventiv luată faţă de inculpatul I.S.A., fiul lui S. şi L., deţinut în Penitenciarul Iaşi.
În temeiul disp. art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.S.A. aflat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi, urmând a fi verificată nu mai târziu de 60 de zile.
Pentru a dispune această soluţie instanţa de fond a reţinut că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului I.S.A. nu s-au schimbat, subzistă şi justifică în continuare menţinerea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.S.A. solicitând judecarea în libertate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi drept, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul I.S.A. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul I.S.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol prev.de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. constând în aceea că la data de 1 septembrie 2009 în jurul orelor 19.30 a abordat-o pe minora I.A. în vârstă de 14 ani şi 2 luni, într-o zonă izolară de la marginea localităţii de domiciliu şi a încercat prin constrângere fizică să o supună unui raport sexual.
Inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu intensitate încercând să-i înfrângă rezistenţa dar nu a reuşit să consume actul infracţional întrucât opoziţia minorei a fost eficientă.
La data de 3 septembrie 2009, Tribunalul Iaşi a dispus arestarea preventivă a inculpatului reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În mod corect a apreciat prima instanţă că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 143 C. proc. pen. existând la dosar prove şi indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens, fiind declaraţiile părţii vătămate, procesul verbal de ridicare obiecte, planşe fotografice, procesul verbal de conducere în teren a părţii vătămată, concluziile certificatului medico-legal efectuat în cauză, declaraţiile martorilor.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzut de lege cât şi sub aspectul pericolului pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică, punerea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei ca şi faptul că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie reglementată de disp. art. 37 lit. a) C. pen.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 110 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Iaşi la pedeapsa de 6 ani închisoare, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Iaşi pentru judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei de condamnare.
Această condamnare la pedeapsa închisorii nu are rolul să înlăture prezumţia de nevinovăţie însă existenţa ei face imposibilă punerea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, Înalta Curte apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură ce a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
În raport de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S.A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 06443/99/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2696/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2715/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
