ICCJ. Decizia nr. 3105/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 3105/2010
Dosar nr. 1580/108/2009
Şedinţa publică din 10 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 244 din 5 octombrie 2009 Tribunalul Arad a dispus în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpata A.O.A., la:
- 5 (cinci) ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Obligă inculpata să plătească statului suma de 1400 lei cheltuie judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpata A.O. locuieşte împreună cu familia sa compusă din soţul său A.G. şi cei trei copii (O.A. - 9 ani, C.A.M. - 6 ani şi P.S. - 2 ani) într-un imobil situat în jud. Arad.
În ziua de 31 iulie 2008 inculpata a născut la domiciliul său un făt viabil, de sex masculin, fără a fi asistată de cadre de specialitate, pe care l-a adăpostit într-un corp de clădire al imobilului, care nu este frecventat în mod curent de familie. Întrucât secreţia de lapte nu i s-a declanşat imediat după naştere, inculpata a hrănit copilul cu glucoză, l-a spălat şi l-a îmbrăcat. Pe perioada acestei sarcini inculpata nu a discutat despre sarcină cu nici o persoană din cadrul familiei sau din afara acesteia, nu a efectuat un control de specialitate, nu a apelat la medicul de familie sau la un medic specialist ginecolog, în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii. Copilul nou născut a rămas în acest imobil până în ziua de 1 august 2008, când după ce a rămas singură acasă, inculpata l-a pus într-o sacoşă din rafie şi s-a deplasat la imobilul situat în jud. Arad. Acest imobil este nelocuit şi inculpata a aşezat copilul într-un canal colector de ape pluviale, situat în curte, pe care l-a acoperit cu un capac din metal.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 13 martorii C.M.I. şi V.C.A. s-au deplasat la imobilul susmenţionat, care era administrat de familia C., pentru a tăia lemne. Ajunşi în curtea imobilului, cei doi martori au auzit plânsul unui copil şi au căutat în jur constatând că acel zgomot se aude din canalul colector. Au ridicat capacul şi au găsit o plasă de rafie în care se afla nou născutul. Martorii au luat copilul şi s-au deplasat la poliţie şi apoi la dispensarul din localitate, unde martora B.C., medic de familie l-a examinat, i-a administrat medicamentele necesare, l-a hrănit şi apoi a anunţat serviciul de urgenţă. Copilul nou născut a fost internat la Secţia neonatologie a Spitalului Clinic de Obstetrică Ginecologie Dr. Salvator Vuia din Arad.
Din raportul de constatare medico - legală nr. 440/A/3 din 11 august 2008 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad rezultă că nou născutul, la momentul examinării medico- legale, din 5 august 2008, avea o vârstă de 5 zile. S-a concluzionat că leziunile traumatice constatate la examinarea medico-legală au putut fi produse după cum urmează: excoriaţiile prin frecare de planuri dure cu suprafaţă neregulată (posibil în perioada în care a fost lăsat fără îngrijirile necesare) iar echimozele prin comprimare (posibil în contextul naşterii neasistate).De asemenea, s-a susţinut că datele medicale constatate la momentul internării nou născutului nu sunt de natură a-i pune în primejdie viaţa.
Potrivit raportului de constatare medico - legală nr. 439/A/3 din 11 august 2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, la data examinării inculpatei, respectiv 5 august 2008, aceasta prezenta semnele unei naşteri recente iar datele medicale şi semnele constatate permit precizarea că starea fiziologică a inculpatei corespunde stării de lehuzie ziua a V- a.
Faţă de concluziile celor două rapoarte de constatare medico-legală coroborate cu declaraţiile inculpatei s-a putut stabili data naşterii şi anume 31 iulie 2008.
De asemenea în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei care a stabilit că este posibil ca inculpata să fi prezentat o conduită reactivă paroxistică declanşată de actul naşterii cu elemente de îngustare a câmpului cunoştinţei pe fondul unei personalităţi cu tendinţe la reacţii exagerate şi toleranţă scăzută la frustrare în contextual situaţiei socio-familiale relatate.
În faţa instanţei, inculpate nu a dat declaraţie, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, raport de expertiză medico-legală, raport de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata A.O.A. solicitând să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul special cu suspendare condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 38/A din 11 martie 2010 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de inculpata A.O.A., împotriva sentinţei penale nr. 244 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1580/108/2009.
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi rejudecând:
În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art.174, art. 175 lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 7 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă inculpata A.O.A. la:
- 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat.
În temeiul art. 862 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul art. 862 C. pen. stabileşte termen de încercare de 6 ani pe seama inculpatei, iar în temeiul art. 863 C. pen. obligă inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de protecţia a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Arad, conform programului fixat.
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele de existenţă.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86/4 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate şi care nu contravin prezentei decizi în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina cestuia.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că în raport de circumstanţele comiterii faptei care relevă că aceasta are un caracter izolat, este rezultatul unei stări tensionate precum şi împrejurarea că ulterior inculpata s-a ocupat de creşterea copilului, dezvoltând ataşamentul şi afecţiunea faţă de acesta precum şi circumstanţele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că aplicarea unei pedeps.
într-un cuantum mai mic cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, poate să contribuie la obţinerea finalităţii prevăzută de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara criticând-o pentru netemeinicie motivând că pedeapsa aplicată inculpatei de către Curtea de Apel Timişoara nu este îndestulătoare şi corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi limita maximă a pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, sens în care solicită casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Invocă Parchetul în recursul său cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchet nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatei sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
Astfel probele administrate în cauză au dovedit că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) şi d) C. pen. constând în aceea că la data de 1 august 2008 a născut la domiciliul său din localitatea Şiria judeţul Arad fără să fie asistată de cadre de specialitate şi având în vedere că nici un membru al familiei sale nu cunoştea faptul că este însărcinată, a abandonat fătul într-un bazin de scurgere a apei după care a închis capacul acestui bazin.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei de către instanţa de apel, Înalta Curte reţine că aceasta a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Instanţa de prim control judiciar, a avut în vedere, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 şi 25 ani închisoare cu consecinţa reţinerii dispoziţiilor art. 20 C. pen. referitoare la tentativă precum şi a dispoziţiilor art. 21 C. pen. referitoare la pedepsirea tentativei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, ca şi circumstanţele personale ale inculpatei care este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Instanţa de apel a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul inculpatei din concluziile căruia rezultă că inculpata îşi iubeşte copii, este în permanenţă în preajma lor, copiii sunt bine îngrijiţi, iar relaţia dintre inculpată şi copilul abandonat este una normală, de afecţiune iar în prezent familia extinsă împreună cu bunicii paterni şi materni contribuie atât material cât şi prin sprijin afectiv la creşterea şi educarea lor.
În raport de concluziile raportului de anchetă socială precum şi în raport de declaraţiile martorilor ca şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit cărora inculpata prezintă tulburare mixtă anxios depresivă cu intensitate moderată, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei este proporţională cu gradul de pericol social concret al faptei comise şi de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei.
În mod corect a apreciat instanţa de fond că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate şi chiar fără executarea acesteia, termenul de încercare fixat de instanţă conform art. 862 C. pen. ca şi măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatei fiind în măsură să asigure reeducarea acesteia ca şi formarea unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
De asemenea Înalta Curte apreciază că este în interesul copiilor inculpatei ca aceştia să crească şi să se dezvolte în cadrul familiei alături de ambii părinţi, executarea pedepsei în regim penitenciar nefiind benefic pentru cei 4 minori ai inculpatei din care cel mai mare are vârsta de 9 ani iar cel mai mic 2 ani.
Este adevărat că fapta comisă de inculpată prezintă un grad ridicat de pericol social însă faţă de toate circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei Înalta Curte apreciază că inculpata merită o şansă de a demonstra că este în măsură să conştientizeze gravitatea faptei ca şi faptul că este în măsură să asigure copiilor minori un climat familial favorabil pentru educaţia şi dezvoltarea lor.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază recursul Parchetului ca fiind nefondat motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. îl va respinge ca atare.
Onorariu avocat desemnat din oficiu de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 38A din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A.O.A., în sumă de 200 lei, va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1348/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1371/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
