ICCJ. Decizia nr. 1869/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1869/2010
Dosar nr. 192/57/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentinţa penală nr. 23 din 9 martie 2010, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen.; a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.C.A. împotriva Rezoluţiei nr. 944/P/2009 din 21 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin Rezoluţia nr. 59/II.2/2010 din 18 ianuarie 2010 a procurorului general al aceluiaşi parchet.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că din actele premergătoare efectuate în examinarea plângerii petentului, referitor la faptul că magistratul judecător P.F., de la Judecătoria Avrig, în Dosarul nr. 513/787/2009 ar fi procedat abuziv atunci când a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, deşi cauza dosarului era suspendată urmare admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ar fi analizat superficial şi astfel i-a încălcat dreptul la apărare garantat de Constituţia României; s-a constatat că în sarcina magistratului fapta nu există, rezoluţia procurorului fiind dispusă în temeiul art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).
În ce priveşte aspectul din plângere, că intimatul nu i-a respectat inculpatului la acea dată dreptul la apărare, acesta nu este fondat, din examinarea încheierii rezultând că soluţionarea menţinerii măsurii arestării preventive s-a făcut strict în concordanţă cu dispoziţiile procedural penale, el a fost asistat de doi avocaţi, C.F. pentru cererea de liberare provizorie sub control judiciar şi A.M., pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive.
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, el susţinând că magistratul judecător ar fi comis abuz şi fals.
Recursul nu este fondat.
Primordial, este de amintit că potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., examinând plângerea, se verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se reţine că în Dosarul nr. 513/787/2009, P.C.A. şi coinculpaţii G.N.C. şi G.C.A.N., au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea a câte 8 (opt) infracţiuni de furt calificat, prevăzut de art. 208, raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) din C. pen. şi pentru câte o infracţiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi cu număr fals, prevăzut de art. 85 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 195/2002, toţi fiind depistaţi în trafic pe DN 64, Drăgăşani - Râmnicu-Vâlcea, în autoturism găsindu-se unelte şi scule apte să fie folosite la pătrundere prin efracţie.
Prin Încheierea din 1 iulie 2009, printre altele s-a respins ca nefondată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul G.C.A.N. şi s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului P.C.A., recursul său fiind respins prin Decizia penală nr. 162 din 6 iulie 2009 a Tribunalului Sibiu.
În ce priveşte susţinerile din plângerea petentului, că magistratul judecător ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 247 C. pen., aceasta nu există, judecătorul a aplicat dispoziţiile legale, nu există date sau probe că ar fi vătămat pe petent, în mod legal procurorul a constatat că nici obiectiv nici subiectiv nu s-a comis infracţiunea.
Pentru considerentele expuse, rezoluţia procurorului fiind temeinică şi legală, de asemenea sentinţa recurată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.C.A., împotriva Sentinţei penale nr. 23 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 947/2010. Penal. Prelungirea duratei... → |
|---|
