ICCJ. Decizia nr. 1927/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1927/2010
Dosar nr. 708/32/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Prin Sentinţa penală nr. 8 din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze de minori şi familie, în baza dispoziţiilor art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.N.T., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească suma de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 8 octombrie 2009 numitul A.N.T. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc N. arătând că în cursul lunii iunie 2009, reprezentanţii SC H.L.S. SRL Iaşi au solicitat executorului judecătoresc N.T. declanşarea procedurii executării silite împotriva debitoarei SC S.V. SRL Neamţ şi a administratorului A.N.T. în calitate de avalist, pentru recuperarea sumei de 32.391,04 RON reprezentând contravaloarea unor facturi pentru care societatea a emis bilete la ordin refuzate la plată.
După întocmirea Dosarului de executare nr. 111/2009, executorul judecătoresc a înaintat Judecătoriei Piatra-Neamţ cererea de încuviinţare a executări silite, instanţa pronunţând încheierea din data de 29 iunie 2009 în Dosarul nr. 4307/279/2009 prin care a încuviinţat această cerere împotriva debitoarei SC S.V. SRL Piatra-Neamţ.
La data de 19 august 2009 a fost dispusă îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii pronunţate de Judecătoria Piatra-Neamţ la data de 29 iunie 2009, în sensul că se va înscrie alături de debitoare şi A.N.T., în calitate de avalist.
Faţă de acest aspect, plângerea formulată în data de 08 octombrie 2009 apare ca fiind lipsită de obiect sub aspectul celei de a doua fapte reclamate, existând dispoziţia instanţei pentru executarea silită şi a persoanei fizice.
Pe parcursul efectuării actelor de executare, la data de 01 septembrie 2009, este întocmit procesul-verbal de situaţie în care se menţionează „creditoarea stăruie în executare, cum spaţiile de societate sunt ipotecate la bancă, să se extindă executarea silită împotriva avalistului. Este evident faptul că, prin prezentarea întregului context, se constată că executorul judecătoresc a consemnat doar aprecierile creditorului, fără a formula personal aprecieri sau concluzii";.
În ceea ce priveşte onorariul stabilit, executorul judecătoresc a menţionat faptul că acesta este în sumă de 3.611 RON, fiind în strictă conformitate cu Ordinul ministrului nr. 2550/C/2006. De altfel, aspectele legate de executare pot fi soluţionate pe calea contestaţiilor la executare, însă până în prezent nu au fost formulate astfel de cereri de către reclamant.
Faţă de aspectele invocate, reţinând că aspectele invocate de petent nu se justifică prin Rezoluţia nr. 1421/P/2009 din 4 noiembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 2481 C. pen. pe motiv că faptele nu există.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 819/II/2/2009 din 8 decembrie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva ambelor rezoluţii, în baza art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul A.N.T., respinsă ca nefondată prin sentinţa penală recurată.
Rezultă din considerentele acestei sentinţe recurate că nu se verifică aspectul de nelegalitate invocate de petent.
Faptul că nu au fost audiate părţile şi nu au fost administrate probe nu poate conduce la admiterea plângerii cât timp procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare.
Reţinând că în cauză nu se justifică aspectele reclamate de petent, instanţa de fond a respins ca nefondată plângerea petentului, menţinând Rezoluţia nr. 1421/P/2009 din 4 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul A.N.T. pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în faţa Curţii pentru a-l susţine oral.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte opinează ca recursul declarat de petiţionar nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat aspecte de natură penală în activitatea desfăşurată de executorul judecătoresc N.T.
Aspectele de nelegalitate invocate de petiţionar cu privire la modul de instrumentare a dosarului de către procuror nu justifică admiterea plângerii cât timp actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate sunt stabilite de procurorul anchetator şi nu de părţile implicate în cauza penală.
Cu privire la actele de executare contra petentului ca persoană fizică în mod corect a reţinut instanţa de fond că plângerea a rămas fără obiect sub acest aspect, cât timp s-a dispus îndreptarea erorii materiale urmând a fi urmărite doar bunurile societăţii.
Reţinând că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul petiţionarului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.N.T. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1004/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1005/2010. Penal → |
|---|
