ICCJ. Decizia nr. 1932/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1932/2010
Dosar nr. 12429/197/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 540/P/2007 din data de 24 aprilie 2009, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul dispoziţiilor art. 242, art. 249 şi art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b), d), f) şi h) şi art. 192 C. proc. pen. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 modificată; încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul I.I. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 217 alin. (1) şi art. 320 C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de I.I. avocat în cadrul Baroului Braşov, domiciliat în Braşov str. P.Ş., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 220 alin. (1) şi art. 192 C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor de urmărire penală, procurorul a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 329/II/2/2009 din data de 27 aprilie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus admiterea plângerii împotriva Rezoluţiei procurorului nr. 540/P/2007 din data de 18 martie 2009 formulată de partea vătămată M.M., infirmarea totală a soluţiei şi completarea actelor de urmărire penală în sensul de a se lămuri dacă imobilul situat în Braşov str. G. este monument istoric sau face parte din ansamblul urban „Blumăna - Dealul Cetăţii";, obiectiv înscris în Lista monumentelor istorice 2004 BV-II-a-B-11297, la care intervenţiile, reparaţiile şi lucrările de întreţinere necesită avizul Ministerului Culturii şi cultelor, sau este situat în zona de rezervaţie de arhitectură TC2B2. De asemenea s-a apreciat că procurorul nu s-a pronunţat asupra plângerii formulate de partea vătămată M.M. la data de 10 ianuarie 2007 ci numai la plângerea aceleiaşi părţi vătămate din data de 18 iulie 2006, retrasă la data de 02 august 2006.
Urmare completării urmăririi penale conform celor dispuse prin ordonanţa de infirmare şi reanalizării actelor de urmărire penală efectuate în cauză se constată următoarele:
Prin Ordonanţa din data de 05 noiembrie 2007 nr. 2509/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov s-a dispus declinarea cauzei privind comiterea de către avocat I.I. a infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov spre competentă soluţionare, în considerarea calităţii făptuitorului.
Dosarul a fost format urmare plângerii numitei M.M. care, la data de 15 februarie 2007, a sesizat organele de poliţie reclamând că I.I. nu a respectat prevederile autorizaţiei de construcţie nr. X/2005 eliberată de Primăria Municipiului Braşov pentru mansardarea parţială a imobilului situat în Braşov str. G., aflat în zonă de rezervaţie şi protecţie a monumentelor, încălcările acesteia fiind constatate şi de Inspectoratul Judeţean în Construcţii Braşov.
Pe de altă parte aceasta a reclamat şi că în procesul mansardării imobilului învinuitul a distrus apartamentul proprietate personală aflat în acelaşi imobil.
La această cauză, a fost conexat Dosarul nr. 581/P/2007 format urmarea plângerii Primarului Municipiului Braşov pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a), d) din Legea nr. 50/1991, precum şi Dosarele nr. 20/P/2008 şi 1572/P/2009 ale Parchetului de lângă Curtea de Apel Braşov, declinate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov spre competentă soluţionare, formate urmare plângerilor persoanei vătămate M.M. privind comiterea infracţiunilor de tulburare a folosinţei locuinţei şi distrugere.
La prezenta cauză a mai fost conexat Dosarul nr. 290/P/2008 format urmare Ordonanţei de infirmare a rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov nr. 5427/P/2006 din data de 17 mai 2007 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 10 octombrie 2008 şi preluare a cauzei spre competentă soluţionare la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov. Dosarul fusese format urmare plângerii persoanei vătămate M.M. pentru săvârşirea de către I.I. prin lucrările efectuate la acelaşi imobil, a infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (1), 217 alin. (1) şi (3) C. pen.
La data de 28 martie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de I.I. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată art. 217 alin. (1) şi art. 320 C. pen.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză s-a constatat că între I.I. şi M.M. a existat o înţelegere, al cărei conţinut rezultă din declaraţia notarială dată M.M. în faţa notarului public I.F. din 16 aprilie 2004, prin care aceasta îşi exprima acordul ca I.I. să construiască pe cheltuiala sa exclusivă pe ½ parte din pod mansardarea acestuia precum şi reparaţiile necesare asupra celeilalte părţi impuse de starea acoperişului, fără angajamente financiare din partea proprietarului M.M.
În cauză au fost audiate procedural persoana vătămată şi învinuitul rezultând că în părţi există pe rolul instanţelor mai multe procese având ca obiect imobilul în cauză vizând dezmembrarea părţilor de uz comun şi alte edificate şi ieşirea din indiviziune.
Persoana vătămată susţine că atunci când şi-a dat acordul mai sus menţionat nu s-a gândit că, cu ocazia lucrărilor de reparaţie şi mansardare se va pune problema decopertării părţii de acoperiş care acoperea apartamentul pe care îl are în proprietate, care nu era deteriorat. Aceasta mai menţionează că deteriorarea apartamentului şi a bunurilor pe care le deţinea s-a făcut de către învinuit tocmai cu ocazia decopertării acoperişului pe partea ei de apartament, ocazie cu care intemperiile i-au distrus apartamentul şi bunurile proprietate personală, urmând să se constituie parte civilă în cauză la un alt moment procesual.
Din audierea învinuitului rezultă că înţelegerea cu partea vătămată şi cu cealaltă coproprietară a imobilului, R.D. a fost că, având în vedere starea acoperişi imobilului, respectiv ţigla deteriorată în proporţie de 60 - 70%, căpriorii putrezi, etc., acoperişul să fie schimbat integral, fără ca celelalte coproprietare să suporte vreo cheltuială ce le-ar fi revenit în calitate de coproprietare.
Acesta a mai susţinut că partea vătămată a înţeles că este posibil ca apartamentul care îl ocupa să fie afectat de lucrările de construcţie, în acest sens fiind şi notificată la data de 05 aprilie 2006 prin executor judecătoresc solicitându-i-se să-şi mute lucrurile din apartament că este preferabil să se mute până la finalizarea lucrării, învinuitul oferindu-i un apartament în care să locuiască până la data înlocuirii acoperişului. Învinuitul susţine că a promovat chiar o ordonanţă preşedinţială, după obţinerea autorizaţiei de construcţiei, prin care instanţa să o oblige pe M.M. să permită executarea lucrărilor.
Partea vătămată s-a mutat într-un apartament din Braşov pentru care învinuitul a achitat chiria în sumă de 200 euro/lună până în luna februarie 2007, când I.I. a apreciat şi i-a comunicat părţii vătămate M.M. că se poate muta înapoi în apartamentul proprietate personală întrucât acoperişul fusese ridicat, spaţiul fusese închis, mai impunându-se efectuarea la interior a unor lucrări de genul strâns molozul, măturat şi finisaje interioare.
Învinuitul mai susţine că, cu ocazia mansardării, în podul comun s-a creat o cameră în plus care a fost ocupată de M.M. fără drept şi fără a avea acordul coproprietarilor, prin construirea de către aceasta a unui zid din blocuri de BCA, fără autorizaţie de construcţie, în continuarea urmăririi penale, la data de 28 martie 2008 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în construcţii, obiectivele acesteia fiind aduse la cunoştinţa părţilor, care nu au formulat obiecţiuni sau completări.
Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost finalizat la data de 21 noiembrie 2008 concluzionând că există unele neconcordanţe între autorizaţia de construcţie şi lucrările efectiv executate dar întrucât Primăria Braşov a emis autorizaţia de construcţie fără respectarea prevederilor legale, în lipsa unui proiect tehnic, nu se poate reţine culpa învinuitului. În ceea ce priveşte apartamentul părţii vătămate M.M. s-a concluzionat că până la refacerea şarpantei şi a învelitorii, edificate la momentul efectuării expertizei, apele din precipitaţii au deteriorat planşeul, pereţii, instalaţiile şi finisajele interioare ale apartamentului, ajungându-se în situaţia că, pentru a fi locuit, acesta necesita efectuarea unor lucrări care să-l aducă în starea iniţială. Expertul a mai constatat de asemenea că, existenţa unei încăperi, dinspre mansarda nou realizată, zidită recent cu acces direct din apartamentul aparţinând numitei M.M. cu destinaţia iniţială şi funcţională de pod, aceasta susţinând că ea a fost cea care a construit zidul întrucât zidul dintre mansardă şi podul comun al imobilului fusese dărâmat de muncitori.
În cauză părţile au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, răspunsul la obiecţiuni, depus la dosarul cauzei la data de 23 februarie 2009 a fost comunicat părţilor.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză se constată că la data de 02 august 2006 partea vătămată şi-a retras plângerea înaintată la data de 18 iulie 2006 îndreptată împotriva numitului I.I. pentru tulburarea folosinţei locuinţei, distrugere şi violare de e domiciliu, în perioada 15 - 18 iulie 2006, împrejurare despre care procurorul de caz a luat cunoştinţă numai la data de 09 octombrie 2008 octombrie 2008, când a primit spre studiu Dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov nr. 5427/P/2006, în care se regăseşte retragerea plângerii persoanei vătămate.
Dosarul format urmare plângerii persoanei vătămate M.M. vizează aceleaşi împrejurări privind distrugerea apartamentului şi a bunurilor prin lucrările de mansardare şi reparaţii executate de numitul I.I. la imobilul din Braşov str. G.
Întrucât retragerea plângerii, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, este un act necondiţionat, total şi irevocabil, se va lua act de retragerea plângerii urmând să se dispună încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul I.I. sub aspectul comiterii infracţiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. şi tulburarea folosinţei prev. de art. 320 C. pen. şi respectiv neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen.
În ceea ce priveşte plângerea persoanei vătămate M.M. formulată la data de 10 ianuarie 2007 sub aspectul comiterii infracţiunii de distrugere, se constată că are ca obiect aceeaşi faptă comisă de învinuit la data de 16 iulie 2006, respectiv distrugerea apartamentului proprietatea acesteia urmare decopertării acoperişului, apariţia unor fisuri a pereţilor şi tavanului, uşi care nu se mai închid şi faptul că, prin neluarea unor măsuri de conservare a spaţiilor ce le deţine i-a fost degradată locuinţa. În continuarea plângerii, partea vătămată, fără a reveni asupra susţinerilor anterioare, se referă la perioada 03 - 13 august 2006 când ar fi avut loc distrugeri ale apartamentului. În declaraţia luată cu privire la această plângere persoana vătămată precizează faptul că în data de 13 august 2006 a constatat că locuinţa era de fapt o continuare decopertată şi deteriorată datorită scurgerilor pluviale. În aceste condiţii nu se poate reţine că învinuitul a comis o nouă infracţiune, alta decât cea pentru săvârşirea căreia partea vătămată şi-a retras plângerea, chiar dacă aceasta din urmă încearcă să inducă organelor judiciare impresia că pentru o parte din distrugere şi-ar fi retras plângerea iar pentru alte deteriorări, comise în aceleaşi împrejurări, în continuarea refacerii acoperişului, ar fi formulat o nouă plângere pe care nu doreşte să şi-o mai retragă.
Chiar dacă se apreciază că pentru constatările ulterioare ale deteriorării apartamentului partea vătămată a formulat în data de 10 ianuarie 2007 o nouă plângere, în temeiul art. 284 C. proc. pen. se constată că, întrucât infracţiunea de distrugere este o infracţiune pentru care legea prevede că este necesară plângere prealabilă, aceasta este formulată în afara termenului de două luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
În considerarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor între învinuit şi partea vătămată în legătură cu imobilul din Braşov str. G. şi faţă de poziţia adoptată de învinuit sub aspectul laturii subiective, nu se poate reţine în sarcina acestuia intenţia comiterii infracţiunilor reclamate de partea vătămată, conflictul apărut între părţi fiind de natură civilă, partea vătămată M.M. având posibilitatea să fie despăgubită pentru daunele suferite pe calea unei acţiuni în pretenţii.
Având în vedere că retragerea plângerii persoanei vătămate a fost formulată la data de 02 august 2006, în sarcina acesteia se vor calcula doar cheltuielile judiciare avansate de stat până la acea dată, care, în lipsa notei de cheltuieli întocmite de organele de poliţie, se apreciază la suma de 10 lei.
Pe de altă parte învinuitul a obţinut autorizaţia de construcţie din 07 iunie 2005, pe baza documentelor solicitate de Primăria Municipiului Braşov, prin adresa 95763/13 decembrie 2007 Primăria Municipiului Braşov comunicând că a prelungit valabilitatea autorizaţiei de construire nr. X/2005 privind imobilul din Braşov str. G. la data de 10 aprilie 2007, până la data de 10 aprilie 2008. De menţionat că la eliberarea autorizaţiei de construcţie Ministerul Culturii şi Cultelor a acordat avizul din 15 februarie 2005 privind mansardarea parţială a imobilului din Braşov str. G., imobil situat în zonă rezervaţie şi de arhitectură.
Prin O.U.G. nr. 214/2008 a fost modificată şi completată Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aria de aplicare a art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991 restrângându-se numai la construcţiile reprezentând monumente istorice, stabilite potrivit legii, faţă de textul anterior care se referea şi la construcţiile aflate în zonele de protecţie. Pe cale de consecinţă şi infracţiunea prev. de art. 24 lit. a) din Legea nr. 50/1991 modificată se referă numai la executarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b), deci numai la construcţii reprezentând monumente istorice.
Prin Ordinul nr. 2013/2000 al Ministerului Culturii privind aprobarea criteriilor generale pentru clasarea bunurilor culturale imobile în Lista monumentelor istorice în art. 5 se definesc termenii utilizaţi astfel: „În sensul prezentei anexe se definesc următorii termeni:
a) monument - construcţia sau partea de construcţie, împreună cu instalaţiile componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrările artistice comemorative, funerare şi de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, şi care constituie mărturii cultural-istoric remarcabile din punct de vedere arhitectural, arheologic, artistic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
b) ansamblu - grup coerent, din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic, de construcţii urbane sau rurale, împreună cu terenul aferent, care formează o unitate delimitat topografic şi care constituie mărturii cultural-istorice remarcabile din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, artistic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
c) rezervaţie - teren delimitat topografic, care cuprinde acele creaţii ale naturii sau ale omului în cadru natural şi care constituie mărturii cultural-istorice remarcabile din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, artistic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.'";
De altfel, în Lista monumentelor istorice 2004 afişată pe site-ul Ministerului Culturii şi Cultelor, la nr. 128 poziţia BV-II-a-B-11297 sub denumirea de Ansamblu urban „Blumăna - Dealul Cetăţii"; din Municipiul Braşov sunt enumerate mai multe străzi, fără a se face referire expresă la vreo construcţie, în timp ce, acolo unde legiuitorul a dorit să protejeze un monument ca şi construcţie, în sensul legii, l-a nominalizat în mod distinct, exemple fiind dispoziţiile 171 - 183 din aceeaşi Listă. De altfel, din lecturarea listei rezultă că monumentele istorice sunt individualizate ca şi construcţii chiar şi în situaţia în care sunt situate pe străzi ce sunt enumerate şi în cadrul unor ansambluri urbane, ceea ce nu este cazul imobilului din Braşov str. G.
În acelaşi sens sunt emise şi adresele nr. 71655 c. 25996/06 din data de 24 septembrie 2007 şi nr. S/9950/11 februarie 2008/V1-A-2 ale Primăriei Municipiului Braşov şi respectiv nr. 3616/08 decembrie 2006 a Inspectoratului de Stat în Construcţii - Inspectoratul în Construcţii Braşov, niciuna dintre acestea nefăcând vorbire despre faptul că imobilul în speţă ar fi monument istoric.
Întrucât imobilul în cauză nu este monument istoric în sensul legii, aflându-se numai în zonă de rezervaţie şi protecţie a monumentelor, fapta reclamată de Primarul Municipiului Braşov şi M.M. nu mai este incriminată de legea penală.
Plângerea petentei M.M. a fost respinsă ca tardiv formulată prin Rezoluţia nr. 449/II/2/2009 din data de 1 iunie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia procurorului nr. 540/P/2007 s-a dispus în temeiul art. 242, art. 249 şi art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b), d), f), h) C. proc. pen.:
- scoatere de sub urmărire penală a învinuitului I.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 modificată;
- încetarea urmăririi penale faţă de I.I. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 320 C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale faţă de I.I. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 220 alin. (1) şi art. 192 C. pen.
În esenţă cercetările efectuate în cauză au avut ca obiect verificarea legalităţii activităţilor de construcţie realizate de învinuitul I.I. (avocat în cadrul Baroului Braşov) la imobilul situat în municipiul Braşov, str. G., imobil pe care-l deţine în coproprietate cu petenta, lucrările fiind de natură a-i afecta grav locuinţa acesteia din urma.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 modificată pe considerentul că imobilul în cauză nu este monument istoric în sensul legii penale, aflându-se numai în zona de rezervaţie şi protecţie a monumentelor iar pentru infracţiunile prev. de art. 217 alin. (1) şi art. 320 C. pen. fiind infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate a constatat că nu este respectat termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen.; prin aceeaşi rezoluţie s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 220 alin. (1) şi art. 192 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii partea vătămată a formulat plângere la data de 28 mai 2009 (data înregistrării plângerii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov).
În această plângere partea vătămată arată faptul că este domiciliată în Braşov, str. G., anexând totodată dovada de comunicare a rezoluţiei atacate.
Verificând în dosar data la care i-a fost comunicată rezoluţia (prin afişare) de către agent se constată că aceasta este data de 6 mai 2009; în aceste condiţii ultima zi de depunere a plângerii contra soluţiei procurorului era data de 27 mai 2009 zi lucrătoare.
Întrucât termenul prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. este depăşit, plângerea urmează a fi respinsă pe excepţie, fiind tardiv introdusă.
În raport de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 275 şi urm. C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petenta M.M. se adresează instanţei competente.
Prin Sentinţa penală nr. 15/F din data de 22 februarie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins plângerea formulată de petenta M.M. împotriva Rezoluţiei din 29 aprilie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 540/P/2007, menţinută prin Rezoluţia din 1 iunie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în Dosarul nr. 449/II/2/2009.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, reţine - în sinteză - că imobilul în litigiu nu este un monument istoric ci se află situat într-o zonă de rezervaţie şi protecţie a acestor monumente, că la emiterea autorizaţiei de construire nu s-au respectat toate cerinţele legale, aceasta fiind eliberată în lipsa tuturor avizelor şi proiectului tehnic atestat M.L.P.A.T., ceea ce face imposibilă verificarea corelării menţiunii sale cu datele culese din teren, ţinând seama că relativ la infracţiunile prevăzute de art. 21 alin. (1) şi art. 320 C. pen. plângerea prealabilă a părţii vătămate nu a fost demarată înlăuntrul termenului stipulat în cuprinsul art. 284 alin. (1) C. proc. pen., iar privitor la infracţiunile prevăzute de art. 220 alin. (1) şi art. 192 C. pen., în speţă nu subzistă clemenţei constitutive ale acestor fapte, neexistând o acţiune de ocupare de luare în stăpânire efectivă a locuinţei aflată în proprietatea petentei, ce să fi fost exercitată abuziv de către făptuitor, acesta executând lucrările de construcţie cu acordul acesteia, în baza unei justificări legale (o hotărâre judecătorească ce-i consfinţea acel drept).
Împotriva sentinţei, petenta a declarat recurs, depunând la dosar motive de recurs, prin care critică soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică invocând cazul de casare privind grava eroare a instanţei pe motiv că intimatul „a purces la mansardarea totală a imobilului în cauză”, încălcându-i petentei dreptul de proprietate asupra jumătăţii de pod ce îi aparţine şi distrugând în final proprietatea (podul şi apartamentul).
Nu s-a reţinut corect că imobilul reclamat face parte dintr-un ansamblu de monumente istorice intitulat „Blumăna - Dealul Cetăţii”.
Se mai menţionează că nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie şi distrugere, deşi autorizaţia era dată numai pe ½ din pod, pentru mansardare şi că repararea acoperişului trebuia să se realizeze cu autorizaţie de construire.
În final, arată că abuzurile Primăriei Braşov au fost constatate de expertul tehnic judiciar în sensul că nu s-a depus proiectul tehnic în vedere autorizării, deşi s-a dat această autorizare.
În finalul motivelor de recurs, petiţionara solicită judecarea în lipsă.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând a respinge recursul declarat ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că petiţionara-recurentă în prezenţa unui notar şi-a exprimat acordul ca intimatul I.I. să construiască pe cheltuiala sa exclusivă pe ½ din pod (parte aferentă apartamentului său) mansardarea acestuia cât şi repararea acoperişului pe ½ parte de pod folosită de M.M.
Intimatul a notificat pe recurentă să-şi mute lucrurile, cu ocazia decopertării şi reparării acoperişului, notificare făcută prin executorul judecătoresc, oferind în acest sens un apartament în care să-şi mute lucrurile până la finalizarea lucrărilor, petiţionara s-a şi mutat în acest apartament, până la finalizarea lucrărilor.
Faptul că autorizaţia de construcţie a fost emisă fără efectuarea unui proiect tehnic, nu poate fi reţinută ca o vinovăţie în sarcina intimatului I.I.
Petiţionara şi-a retras plângerea împotriva intimatului privind infracţiunile pentru care pot opera retragerea plângerii, respectiv cele prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 217 alin. (1) şi art. 320 C. pen., formulând ulterior - pe data de 10 ianuarie 2007 - o nouă plângere pentru săvârşirea aceloraşi fapte reclamate pentru care şi-a retras prima dată plângerea, în afara termenului legal de 2 luni din ziua când a ştiut cine este făptuitorul.
Intimatul I.I. a obţinut autorizaţia de construcţie, iar la eliberarea acestei autorizaţii de construcţie, Ministerul Culturii şi Cultelor şi-a dat avizul din 15 februarie 2005 aşa cum rezultă din documentaţia pentru eliberarea autorizaţiei.
Ansamblul urban „Blumăna - Dealul Cetăţii” din Braşov, unde sunt enumerate mai multe străzi iar acolo unde s-a dorit protejarea unei construcţii în sensul legii, aceasta este nominalizată în mod distinct aşa cum de altfel rezultă din poziţiile 171 - 183 din lista monumentelor istorice privind acest ansamblu. Imobilul situat în str. G., Braşov nu figurează pe această listă.
Având în vedere, toate aceste considerente, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit d), C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de petiţionara M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 15/F din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 15/F din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1005/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1006/2010. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... → |
|---|
