ICCJ. Decizia nr. 1955/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1955/2010
Dosar nr. 5408/96/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 137 din 4 mai 2009, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul K.J.P. după cum urmează:
- 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;
- 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b C. pen. pentru infracţiunea de contrabandă cu droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;
- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.;
- 5 ani închisoarea pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa substanţelor stupefiante, prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 63/2006 şi Legea nr. 6/2007;
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul K.J.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea substanţelor stupefiante ridicate, respectiv 2,74 gr. amfetamină şi 6,06 gr. amfetamină;
În temeiul art. 118 alin .(1) lit. b), alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea şi valorificarea, după rămânerea definitivă a sentinţei, a următoarelor bunuri:
- un pistol tip CZ cu încărcător, fabricaţie cehoslovacă, precum şi cartuşele aferente, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Harghita;
- restul armelor albe şi vesta antiglonţ, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Harghita;
În baza art. 118 alin .(1) lit. b) alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a valorii de asigurare a autoturismului marca A. restituit acestuia prin Ordonanţa din 21 martie 2008 valoare ce s-a dispus a se calcula de la data pronunţării acestei sentinţe;
Pentru a adopta această soluţie, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 31 decembrie 2007, în urma sesizării din oficiu a SC Harghita, în sensul că numiţii K.J.P. şi B.B.L., urmează să se deplaseze în judeţul Harghita pentru petrecerea revelionului şi existând suspiciuni că aceştia ar putea transporta droguri de mare risc, în jurul orelor 14,30 a fost oprit în trafic, pe raza localităţii Lupeni autoturismul A., de culoare gri, la volan aflându-se inculpatul. În maşină se mai aflau B.B.L. şi prietenele celor doi martorele I.E. şi S.A. În urma percheziţiei corporale realizată asupra inculpatului, în buzunarul drept al pantalonului s-a găsit punguţa cu o substanţă pulverulentă de culoare alb-roz, despre care, inculpatul a declarat că este algocalmin ce îl consumă când are dureri de cap, ulterior, inculpatul revenind şi afirmând că este amfetamină, el fiind consumator de droguri.
Continuând percheziţia cu verificarea autoturismului deţinut şi condus de inculpat, în sertarul de plastic din scaunul şoferului, printre alte bunuri şi acte s-au găsit o armă letală (pistol) de fabricaţie cehoslovacă, de culoare neagră având inscripţia Ceska Sbrojovka - Narodni Podnik Strakonice, de calibru 6,35 mm, made în Cehoslovacia şi un încărcător în care se aflau cartuşe cu glonţ, de acelaşi calibru. Pistolul şi încărcătorul erau învelite într-un material textil de culoare gri închis.
În acelaşi loc cu pistolul se mai aflau un baston telescopic păstrat într-o pungă neagră şi bani în valută (euro, dolari SUA, forinţi).
Între scaunul şoferului şi portiera din stânga faţă a maşinii a fost găsită o bâtă de baseball de culoare neagră.
În buzunarul amplasat pe spatele scaunului şoferului a fost găsită o a doua punguţă de material plastic transparent în care se aflau substanţa pulverulentă de culoare albă.
În torpedoul autoturismului au fost găsite un toc din piele de culoare neagră cu legitimaţie I.P.A. şi insignă I.P.A. Ungaria, încă o insignă de acelaşi gen şi cu aceiaşi serie, prevăzută cu şiret (de purtat la gât). O emblemă cu aceiaşi insignă era aplicată pe parbrizul autoturismului.
În portbagajul maşinii s-au mai găsit un baston metalic telescopic, o veste antiglonţ cu inscripţia „La vedeta Lombarda”.
La percheziţia corporală, asupra inculpatului, pe lângă drogurile de mare risc, a fost găsit şi un briceag cu mâner metalic.
În declaraţia olografă, inculpatul K.J.P. a recunoscut că drogurile le-a adus personal din Ungaria, susţinând că este consumator de droguri, dar că arma nu-i aparţine, presupunând că este a unui prieten din Ungaria de la care are maşina.
Din buletinul de analiză din 1 ianuarie 2008, aflat la dosar, a rezultat că la momentul la care inculpatul conducea pe drumurile publice se afla sub influenţa a două substanţe stupefiante, respectiv, cocaină şi amfetamină.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi contrabanda cu droguri de mare risc, cât şi cu privire la greşita individualizare a pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 91 din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi în aceste limite a procedat la rejudecare, după cum urmează:
- a descontopit pedeapsa rezultată de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în pedepsele componente.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpatul K.J.P. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen.;
- în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. - pentru contrabanda de droguri de mare risc;
- a menţinut pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 137/2009 a Tribunalului Harghita pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. şi de dispoziţiile art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată de O.U.G. nr. nr. 63/2006 şi Legea nr. 6/2007.
S-au contopit conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. cele 4 pedepse aplicate inculpatului şi s-a dispus, ca în final să execute pedeapsa rezultată de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A fost înlăturată dispoziţia referitoare la confiscare în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. a autoturismului marca A., bun restituit inculpatului prin ordonanţa procurorului din 21 martie 2008, emisă în Dosarul nr. 27/A/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
În considerentele hotărârii din apel s-a reţinut că existenţa faptelor şi vinovăţia au fost corect reţinute în cauză de către instanţa de fond, dar aceasta este reformabilă cât priveşte cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat.
S-a mai arătat că din conţinutul răspunsului la desele solicitări ale instanţei la D.I.I.C.O.T. - rezultă că, ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a formulat denunţuri - vizând alte persoane - ce s-au soldat cu trimiterea în judecată a acestora. Acest aspect a fost evaluat de instanţa de apel în favoarea inculpatului prin reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu fireasca consecinţă a reducerii la jumătate a pedepselor aplicate infracţiunilor de trafic şi contrabandă de droguri de mare risc.
În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În esenţă, prin motivele scrise, cât şi oral, inculpatul a criticat hotărârile atacate - pentru nelegalitate şi netemeinicie - sub următoarele aspecte:
- greşita condamnare pentru cele 4 infracţiuni - deduse judecăţii, în contextul în care probele legal efectuate nu au probat existenţa acestor fapte: referindu-se la probele efectuate în cursul actelor premergătoare şi pe care se fundamentează actul de trimitere în judecată şi hotărârile atacate, inculpatul a susţinut că nu au fost obţinute în condiţii de legalitate; pe de o parte, pentru că s-a folosit presiunea de către lucrătorii de poliţie, iar pe de altă parte, pentru că nu s-au respectat dispoziţiile procesual penale, potrivit cărora doar procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă, dar care în cauză nu s-a încheiat.
S-a concluzionat că prin soluţia de condamnare adoptată, instanţele au încălcat nu numai normele procesual penale din dreptul intern, dar şi principii de drept european privind procesul echitabil, egalitatea de arme şi al loialităţii în administrarea de probe, aşa cum acestea sunt reglementate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
- s-a mai constatat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, constând în deţinerea de droguri de mare risc asupra sa, în scopul propriului consum, justifică reţinerea în sarcina acestuia a infracţiunii prev.de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi condamnarea acestuia la o pedeapsă situată în limitele legale cu aplicarea art. 81 C. pen.
În susţinerea motivelor de recurs au fost invocate cazurile de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor recurate în raport de aceste critici, de cazurile de casare invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru consideraţiunile ce urmează că recursul declarat de inculpat este fondat.
Desigur, în considerarea principiilor procesual penale înscrise în art. 1 şi 3 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului, iar atunci când instanţa hotărăşte asupra învinuirii şi pronunţă condamnarea trebuie să constate că au fost obţinute şi administrate legal toate probele necesare aflării adevărului, că prin aceasta au fost lămurite toate aspectele contradictorii şi că soluţia rezultată din deliberare este unicul rezultat cert impus de probe.
Dar, în cauză instanţele au dispus condamnarea pentru fapte insuficient dovedite prin probele administrate ignorând în acest mod, principiul „in dubio pro reo”, dar şi corecta încadrare juridică a unor activităţi infracţionale cu care a fost sesizată.
În acest sens, este de necontestat că asupra inculpatului, cât şi în maşina condusă de acesta, lucrătorii de poliţie au descoperit cantităţile de 3,20 gr. şi respectiv, 1,52 gr. droguri de mare risc (o combinaţie între ecstasy şi speed) despre care inculpatul a afirmat că-i aparţin, fiind consumator.
Cu privire la această activitate infracţională de necontestat, respectiv, deţinerea de droguri de mare risc, fără drept, instanţele au hotărât că aceasta se încadrează în două infracţiuni distincte respectiv, infracţiunea de contrabandă de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 reţinând că drogurile au fost procurate din Ungaria de inculpat, precum şi aceea de trafic de droguri de mare risc, deoarece drogurile erau destinate comercializării.
Dar, atât în cazul infracţiunii de contrabandă de droguri de mare risc, cât şi în cazul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc nu au existat probe concludente, coroborate de vinovăţie.
Astfel referitor la provenienţa drogurilor găsite la inculpat, într-o primă declaraţie olografă, acesta a afirmat că provin din Ungaria.
Dar asupra declaraţiei inculpatul a revenit atât în faza urmăririi penale cât şi a judecăţii, aşa încât, această declaraţie nu se mai coroborează cu alte declaraţii ale inculpatului, după cum, nici cu declaraţiile martorilor audiaţi, ce-l însoţeau pe inculpat şi care au susţinut că nu cunoşteau nimic în legăturile cu drogurile ce s-au descoperit asupra inculpatului.
Desigur, simpla retractare a unei declaraţii nu poate produce efectul înlăturării ei, atunci când situaţia de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă şi din alte probe ale cauzei, dar în cauză, aceste probe nu există.
În acest context nu există ideea de certitudine care trebuie să fundamenteze o soluţie de condamnare, acesta cu atât mai mult cu cât, în lipsa probelor adecvate nu s-a putut stabili nici acţiunile care in fapt compuneau latura obiectivă a infracţiunilor de contrabandă şi trafic de droguri de mare risc.
De altfel, pe lângă lipsa unor acte specifice infracţiunii de contrabandă şi trafic de droguri, pe care aşa cum am arătat, probele administrate nu le-au relevat, este greu de admis că cantitatea minimă de aproape 5 gr. de drog a putut face obiect al acestor infracţiuni, în contextul în care, inculpatul era consumator de droguri şi se deplasa pentru mai multe zile într-o altă localitate unde urma să petreacă sărbătorile de iarnă.
Împrejurarea că inculpatul era consumator de droguri este de necontestat fiind recunoscută constant de inculpat, dar pusă în evidenţă şi de rezultatul analizelor medicale efectuate la 1 ianuarie 2008 din care rezultă că la momentul conducerii autoturismului inculpatului se afla sub influenţa a două substanţe stupefiante, respectiv, cocaină şi amfetamină.
În aceste condiţii se impunea ca instanţele să observe că starea de fapt conturată de probele administrate, constând în fapta inculpatului de a-şi procura şi deţine fără drept droguri de mare risc în scopul propriului consum constituie, în drept, o singură infracţiune prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care inculpatul trebuia condamnat, prin aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Neprocedând astfel şi dispunând condamnarea inculpatului pentru cele două infracţiuni de contrabandă şi trafic de droguri de mare risc fără fundamentul probator necesar, instanţele au pronunţat hotărâri nelegale şi netemeinice, aspect sub care, recursul declarat de inculpat este fondat şi se va admite conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Constatând incidente cazurile de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., hotărârile atacate vor fi casate sub aspectul încadrării juridice a unor fapte şi a pedepselor aplicate.
Procedând la rejudecare în aceste limite prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 într-o singură infracţiune prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Cât priveşte pedepsele aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. şi art. 87 alin .2 din O.U.G. nr. 195/2002 se constată că instanţele au aplicat pedepse orientate spre limita maximă a acestor texte.
Deşi inculpatul are în antecedente o condamnare pentru o faptă de altă natură şi pentru care a intervenit reabilitarea de drept şi o conduită procesuală nuanţată impusă de apărarea promovată, totuşi, pedepsele aplicate acestor 2 infracţiuni reţinute în sarcina sa nu reprezintă o judicioasă individualizare prin prisma dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi mai ales, pentru atingerea scopului înscris în art. 52 C. pen., referitor la realizarea prevenţiei şi a resocializării inculpatului.
În acest context, pedepsele vor fi reduse spre limita minimă legală, dar cu executare în regim de detenţie, având în vedere şi perioada reţinerii şi arestării preventive.
Cât priveşte măsura preventivă, instanţa conform art. 145 alin. (1) C. pen. - urmează a constata că încetează de drept la pronunţarea unei hotărâri definitive.
În rest criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., aceasta s-a consumat în momentul în care inculpatul a deţinut şi transportat pistolul şi muniţia aferentă, fără drept, indiferent de proprietarul autoturismului sau cel al armei.
Astfel, pentru existenţa elementului material al infracţiunii este suficientă săvârşirea uneia dintre acţiunile enumerate de text, iar în sensul legii, deţinerea de arme şi muniţii presupune primirea şi păstrarea acestora, indiferent dacă deţinătorul a dobândit arma şi muniţia şi le deţine pentru el, sau i-au fost încredinţate spre păstrare şi le deţine pentru altul. De altfel, este indiferent mijlocul prin care le-a dobândit (cumpărare, împrumut, donaţie) şi nu le-a predat conform legii.
Aşa fiind sunt nefondate consideraţiunile prevăzute de inculpat în sensul nevinovăţiei şi al unei soluţii de achitare ce pretinde a fi pronunţată pentru această infracţiune.
Şi în fine, tot de necontestat este şi împrejurarea că inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, aflându-se sub influenţa substanţelor stupefiante, respectiv, cocaină şi amfetamină, aşa cum rezultă din analizele medicale din 1 ianuarie 2008 şi care în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care inculpatul a fost corect condamnat.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., critica este nefondată pentru considerentele mai sus expuse şi care impun pentru o justă individualizare a pedepsei, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), executarea pedepsei rezultate în regim de detenţie.
În contextul criticilor formulate de inculpat - se va menţine pentru cele mai sus arătate - soluţia de condamnare pentru aceste două infracţiuni.
În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru asistenţă juridică obligatorie, până la prezentarea apărătorilor aleşi, va fi achitată din fondul Ministerului Justiţiei iar onorariul pentru interpretul de limbă maghiară din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul K.J.P. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 137 din 4 mai 2009 a Tribunalului Harghita cu privire la încadrarea juridică a unor fapte şi individualizarea pedepsei.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege;
- 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii încriminate de dispoziţiile art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege;
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii încriminate de dispoziţiile art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 63/2006 şi prin Legea nr. 6/2007.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele infracţiuni într-o singură infracţiune prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată condamnă pe inculpatul K.J.P.
Reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.
Reduce de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 63/2006 şi prin Legea nr. 6/2007.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 31 decembrie 2007 la 12 septembrie 2009.
Constată că măsura preventivă instituită în sarcina inculpatului prin încheierea din 11 septembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş pronunţată în Dosarul nr. 540.8/96/2008, conform dispoziţiilor art. 145 alin. (1) C. proc. pen., încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară, pentru serviciile prestate timp de 2 ore, se va achita din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2010. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... | ICCJ. Decizia nr. 1030/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
