ICCJ. Decizia nr. 1883/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1883/2010
Dosar nr. 3454/63/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 436 de la 22 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul cu nr. 3454/63/2008, Tribunalul Dolj, secţia penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.B.C. - fiul lui I. şi D., în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. şi respective art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 3 interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că partea civilă SC T.T. SRL Timişoara a fost radiată din evidenţele O.R.C. Timiş din data de 16 mai 2008.
A fost obligat inculpatul la 320.222,55 RON despăgubiri, către partea civilă SC S. SA Hunedoara, actualmente SC A.M. SA Hunedoara.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă a sumei de 117.418,05 RON de la inculpat.
A fost obligat inculpatul la 2.000 lei, cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu apărător oficiu la instanţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 279/P/2005, s-a disput punerea în mişcare a acţiunii penale si trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului D.B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., pentru suma de 1.174.180.517 lei (în dauna SC T.T. SRL Timişoara) şi înşelăciunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., pentru suma de 3.202.225.587 lei (în dauna SC S. SA Hunedoara), în final cu aplicare art. 33 lit. a) din C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 543 din 1 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1035/P/2006, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prev. de art 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (săvârşită în dauna părţii civile SC T.T. SRL Timişoara) şi din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (în dauna părţii civile SC S. SA Hunedoara).
În baza art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul D.B.C. a fost condamnat la 3 luni închisoare; în baza art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 33 Iit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile SC T.T. SRL Timişoara şi SC S. SA Hunedoara, inculpatul fiind obligat la plata sumelor de 1.174.180.517 lei către SC T.T. SRL Timişoara, şi la 3.202.225.587 lei către SC S. SA Hunedoara, cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, iar prin Decizia penală nr. 224 din 13 decembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 223/54/2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpatul D.B.C.; a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza în rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, cu motivarea că Judecătoria nu a motivat schimbarea încadrării juridice şi a încălcat dispoziţiile art. 291 C. proc. pen. referitoare la citarea inculpatului, în condiţiile în care, acesta nu a fost citat la domiciliul indicat în actul de sesizare.
În rejudecare, s-a înregistrat Dosarul nr. 3454/63/2008 în care instanţa fond a reţinut că, deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în instanţă pentru a fi audiat, iar potrivit procesului-verbal din 09 aprilie 2008, I.P.J. Dolj - Poliţia mun. Băileşti a comunicat instanţei faptul că inculpatul nu se află la domiciliu, fiind plecat din ţară şi nu se cunoaşte locaţia în care se află şi nici data când va reveni în ţară.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, instanţa de fond a ţinut în fapt următoarele:
1. Inculpatul D.B.C. - reprezentant al SC G.C. SRL Craiova - a încheiat cu SC T.T. SRL Timişoara contractul de vânzare cumpărare cu nr. 902 din 02 septembrie 2003, prin care s-a angajat să-i furnizeze acestei societăţi 5 bucăţi „purificator ulei T.", în aloare de 2.284.397.894 lei.
Cu acea ocazie, reprezentantul societăţii SC T.T. SRL Timişoara a achitat inculpatului un avans în sumă de 1.142.198.947 lei, părţile convenind ca diferenţa de preţ să fie achitată la momentul livrării mărfii, pentru suma primită ca avans fiind emisă factura fiscală din 12 septembrie 2003 semnată de inculpat şi predată către societatea cumpărătoare.
Drept garanţie pentru buna executare a contractului, inculpatul a predat aceleiaşi societăţi fila CEC din 12 septembrie 2003, care nu avea acoperire bancară.
Ulterior, inculpatul a comunicat societăţii imposibilitatea de a-şi executa obligaţia contractuală, stomând factura fiscală din 12 septembrie 2003 prin factura fiscală din 29 septembrie 2003, ocazie cu care s-a convenit o amânare până la 23 octombrie 2003.
La data convenită, inculpatul a emis fila CEC, pentru suma de 1.174.180.517 lei (suma primită ca avans penalităţi), fără acoperire în bancă, B.C.R. refuzând să efectueze plata, pe motiv că nu există disponibil.
2. La data de 13 octombrie 2003, inculpatul, în numele SC G.C. SRL Craiova, a încheiat cu SC S. SA Hunedoara (în prezent SC A.M. SA Hunedoara) contractul în baza căruia, în perioada imediat următoare, SC S. SA Hunedoara a livrat societăţii reprezentate de inculpat profile oţel în valoare de 3.335.818.321 lei.
Conform contractului, preţul mărfii trebuia achitat în termen de 25 de zile de la livrare, însă inculpatul nu şi-a mai onorat obligaţia contractuală.a valorificat profilele de oţel, încasând suma de 2.423.107.315 lei de la SC T.C. SRL Iveşti, judeţul Galaţi si, mai mult, a emis file CEC fără acoperire în bancă (din 16 noiembrie 2003 şi din 17 noiembrie 2003), pentru suma totală de 3.202.225 587 lei, refuzate la plată de către bancă la 19 noiembrie 2003, pentru lipsă totală disponibil şi interdicţie bancară.
Starea de fapt expusă mai sus, a fost probată cu: declaraţiile martorilor.declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate, scrisoarea inculpatului predată de D.S., contracte, facturi, chitanţe, instanţa de fond constatând însă că încadrarea juridică dată faptelor este greşită.
Astfel, s-a constatat că, în drept, faptele inculpatului de a fi emis file CEC, ştiind că sunt fără acoperire, cu intenţia de a prejudicia părţile civile, în scopul obţinerii unui folos material injust, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. şi respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., nefiind susceptibile de fi încadrate şi în dispoziţiile art. 215 alin. (2) din C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit de nume sau calităţi mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare părţile vătămate, ci, spre a obţine acest folos material injust, a emis file CEC în condiţiile în care nu avea disponibil bancar.
În atare condiţii, în baza art. 334 C. proc. pen, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. pentru fapta descrisă la pct. 1 şi art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. pentru fapta prezentată pct. 2, în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. şi respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.
Având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 din C. pen. şi anume limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, lipsa antecedentelor penale, întinderea prejudiciului, dar şi faptul sustragerii inculpatului de la urmărire şi judecată instanţa de fond a apreciat că prin aplicarea unor pedepse de 3 ani închisoare pentru prima infracţiune - şi respectiv de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. - pentru cealaltă infracţiune, se asigură scopul preventiv educativ prev de art. 52 din C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că partea civilă SC T.T. SRL Timişoara a fost radiată din evidenţele O.R.C. Timiş, din data de 16 mai 2008, sens în care s-a emis certificatul emis de O.R.C. Timiş.
Totodată, a constatat că SC S. SA Hunedoara - actualmente SC A.M. SA Hunedoara - s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 320.222,55 RON, reprezentând prejudiciul încercat şi, în urma analizării probatoriului administrat pe latură civilă, a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. pen. şi l-a obligat pe inculpat să achite părţii civile suma menţionată anterior, cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel - în termen legal - inculpatul D.B.C. invocând critici de netemeinicie şi nelegalitate, astfel: în primă teză s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infrac. prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., arătându-se că filele CEC au fost emise drept garanţie, iar nu ca mijloc de plată, în următoarele împrejurări: pentru SC T.T. SRL Timişoara s-a arătat că scopul părţii contractate era să obţină c/valoarea ordinului de compensare energie electrică, actele adiţionale la contract fiind semnate la presiunea părţii civile, care a cerut inculpatului să achite suma garantată cu fila CEC iniţială, iar în caz contrar să emită o nouă factură incluzând şi penalităţi; pentru SC S. SA Hunedoara s-a arătat că fila CEC emisă la 23 octombrie 2003 a reprezentat tot o garanţie, întrucât scadenţa era la o dată ulterioară, după 25 de zile, inculpatul fiind de bună credinţă şi considerând că va bani la data scadenţei.
Pentru teza subsidiară s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infr.prev.de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., în infr. prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 arătându-se că filele CEC s-au emis în timpul executării în contractelor şi nu au servit inducerii în eroare a părţilor civile.
În teză secundară,s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor ca urmare a reţinerii disp.art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
În vederea soluţionării apelului s-a încuviinţat administrarea probelor testimoniale pentru apelantul inculpat, respectiv audierea martorilor B.C. şi C.D.A., fiind audiat însă numai martorul Cosma, deoarece pentru martorul B. din procesul verbal de căutare întocmit de Poliţia Comunitară Timişoara a rezultat că nu se cunoaşte locuinţa actuală (procesul verbal din 25 iunie 2009 aflat la fila 91 dosar apel); apelantul inculpat, deşi citat inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat şi din această cauză nu a fost audiat de instanţă, din procesele verbale întocmite de Poliţia Municipiului Băileşti, rezultând că apelantul inculpat este plecat la muncă în Anglia şi nu se cunoaşte adresa exactă sau data revenirii în ţară (filele 25 şi 31 dosar apel).
Faţă de întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Situaţia de fapt a fost în mod corect stabilită de prima instanţă, în sensul că inculpatul D.B.C. în calitate de administrator şi unic asociat la SC G.C. SRL Craiova, conform actului adiţional autentificat sub nr. 1130 din 28 martie 2003, a încheiat 2 contracte de furnizare marfă cu părţile civile SC T. SRL Timişoara şi SC S. SA - Hunedoara, după cum urmează:
a. Prin contractul de vânzare-cumpărare din 02 septembrie 2003 SC G.C. SRL, în calitate de vânzător, s-a obligat să furnizeze părţii contractante SC T. SRL, în calitate de cumpărător, 5 buc. purificator de ulei T., pentru preţul total, negociat între părţi 2.284.394.894 lei, incluzând TVA cu termen de livrare a mărfii la data de 13 octombrie 2003. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cumpărătorul a remis vânzătorului ordinul de compensare energie electrica în valoare de 1.142.198.947 lei, reprezentând avans de 50% din preţul total, urmând ca diferenţa să se achite cu ordin de plată, la data termenului de livrare a mărfii, fiind prevăzută în convenţia părţilor şi clauza de restituire a avansului în cazul în care nu va livra mărfurile la termenul convenit (capitolul V pct. 5.1, 5 din contractul părţilor depus în copie la filele 122-125 dosar apel).
Totodată, s-a constatat că în conţinutul aceluiaşi contract s-a stabilit că vânzătorul va emite o filă CEC cu scadentă la 17 octombrie 2003, ca măsură asiguratorie pentru cumpărător, urmând ca în situaţia în care vânzătorul nu livra marfa care formează obiectul contractului, să restituie suma reprezentând c/valoarea ordinului de compensare, cu ordin de plată, iar în cazul în care această obligaţie contractuală nu se va executa, cumpărătorul să fie îndreptăţit să introducă pentru decontare fila CEC emisă de vânzător pentru valoarea de 1.142.198.947 lei, respectiv fila CEC.
Ori, faţă de aceste clauze contractuale, s-a constatat că inculpatul, în calitate de reprezentant al societăţii vânzătoare şi-a asumat o clauză penală, respectiv a efectua restituirea sumei reprezentând avansul plătit de cumpărător, prin decontarea filei CEC emise, clauză care urma să-şi producă efectele numai în situaţia în care vânzătorul nu-şi îndeplinea succesiv, obligaţiile asumate pn contract de livrare a mărfii, respectiv de restituire a ordinului de compensa primit cu titlul de avans.
De asemenea s-a constatat că inculpatul a intrat în posesia ordinului de compensare, producător de efecte juridice, după cum a rezultat din procesul verbal din 12 septembrie 2003 emis de Serviciul de Compensare - Centrul de Perfecţionare a Personalului din Industrie - Sucursala Bucureşti (fila 180 şi 181 dos.urm.pen.), încasând suma de 1.142.198.947 lei de la SC S.T. SRL Mizil; ulterior însă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale alternative asumate, sens în care s-a reţinut că a stornat factura fiscală din 12 septembrie 2003 aferentă contractului de vânzare-cumpărare, întocmind o nouă factură, din 29 septembrie 2003 şi emiţând pentru aceasta fila CEC pentru valoarea de 1.174.180.517 lei, (reprezentând suma obţinută în baza ordinului de compensare şi penalităţile calculate de cumpărător şi însuşite de inculpatul vânzător).
Totodată, la data de 23 octombrie 2003, s-a reţinut ca filele CEC eliberate de inculpat, au fost refuzate la decontare de unitatea bancară (B.C.R. - filele 182, 183 dos.urm.pen.), întrucât nu exista disponibil în contul bancar al societăţii rezultând că inculpatul a înregistrat în avans marfa în valoare de 1.142.198.947 lei la data de 12 septembrie 2003, care l-a ştornat ulterior la data de 29 septembrie 2003, astfel că la data de 23 octombrie 2003, când urma să fie decontată fila CEC, figura cu debit de 31.981.569 lei, iar credit zero (filele 184,185 dos.urm.pen.).
În aceste condiţii, apărarea inculpatului în sensul că fila CEC respinsă la contare pentru lipsă disponibil, scadentă la 10.2003 - a avut semnificaţia unei garanţii pentru cumpărătorul SC T. SRL, iar nu semnificaţia unui mijloc de plată veritabil, a fost înlăturată, întrucât clauzele contractuale asumate de inculpat impuneau acestuia restituirea efectivă a avansului primit de la cumpărător, respectiv c/valoarea ordinului de compensare de care inculpatul a beneficiat şi pe care l-a utilizat în interes personal, restituire care nu se putea realiza decât printr-un mijloc de plată efectivă - fila CEC în discuţie.
În consecinţă, prima instanţă a reţinut corect că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., împotriva SC T. SRL Timişoara, fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cât timp atât în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cât şi pe parcursul executării acestuia, inculpatul a indus în eroare partea contractantă privitor la bonitatea sa, tocmai în scopul determinării cumpărătorului să încheie şi să execute contractul în condiţiile stipulate.
Faţă de aceste împrejurări de fapt, apărarea inculpatului care a susţinut în motivele de apel că sumele de bani rezultate din vânzarea profilelor de oţel au fost însuşite de o altă persoană care ar fi administrat SC G. SRL, numita O.C., căreia inculpatul i-ar fi predat facturierele şi chitanţierele în alb, nu a putut înlătura răspunderea penală a inculpatului, deoarece numai inculpatul avea dreptul de a administra societatea, fiind asociat unic al societăţii.
În raport de cele expuse, s-a constatat că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, reţinând că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., împotriva SC S. SA Hunedoara, actualmente SC A.M. SA Hunedoara, fiind evident că inculpatul a emis filele CEC drept mijloace de plată a preţului, pentru mărfurile cumpărate, pe care Ie-a şi valorificat a doua zi după ce a intrat în posesia lor; intenţia inculpatului de fraudare a vânzătorului a fost considerată evidentă, în condiţiile în care marfa a fost revândută, iar preţul încasat în numerar, fără a fi depus în contul bancar al SC G. SRL, tocmai în scopul eludării plăţii, filele CEC fiind refuzate la decontare pentru lipsa totala de disponibil.
Faţă de aceste considerente, nici cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în convenţii prin emitere de file CEC fără acoperire prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., în infrac.prev.de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - emitere de file CEC fără acoperire - nu a fost considerată fondată, întrucât filele CEC au servit inducerii în eroare a părţilor contractante la încheierea, respectiv executarea contractelor de vânzare-cumpărare, operaţiunea de emitere a acestor file CEC, fiind absorbită, în mod natural, în conţinutul infracţiunii de înşelăciune.
Apelul inculpatului D.B.C. a fost considerat însă fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, în sensul că în cauză s-a constatat că sunt incidente prev.art. 74 lit. a) C. pen. inculpatul fiind lipsit de antecedente penale şi având o bună conduită anterioară, pentru pedepsele principale,după cum şi sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii,apreciindu-se că în cauză este oportună numai interdicţia drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. S-a reţinut că, faţă de calitatea de comerciant a inculpatului, ar fi fost oportună şi interdicţia dreptului de a exercita această profesie, în conţinutul pedepselor complementare şi accesorii .stabilite conform art. 64 şi art. 65 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 71 alin. (2) rap. la art. 64 lit. c) C. pen., însă, această sancţiune nu s-a putut aplica în calea de atac declarată de inculpat, întrucât s-ar încălca principiul instituit de art. 372 C. proc. pen. - neagravarea situaţiei în propriul apel.
În consecinţă, în acord cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul a fost admis, a fost desfiinţată în parte sentinţa privitor la individualizarea judiciară a pedepselor şi după repunerea sancţiunilor în individualitatea lor, au fost redozate în sensul că s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (3) C. pen. (parte civilă fiind SC T. SRL) şi de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru infrac. prev.de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) cu aplicart. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (3) C. pen. (parte civilă fiind SC S. SA Hunedoara; actualmente SC A.M. SA Hunedoara). Reţinându-se în speţă şi incidenţa disp.art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., privitor laconcursul de infracţiuni, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., care se va executaîn regime de detenţie cu aplicarea corespunzătoare a pedepsei accesorii aintezicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prev. de 71 alin. (2) C. pen. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul D.B.C., iar prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei şi susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 21, 10, 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat, prin prisma cazurilor de casare, prev. de art. 3859 pct. 21, 10, 18 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul este nefundat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, se constată că inculpatul a fost citat şi prin afişare la locul săvârşirii faptei, în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, că instanţa de fond a făcut corect încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat, că aceasta a fost însuşită şi de instanţa de apel, că instanţele au administrat în mod judicios în cauză întreg materialul probator, astfel că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită cu privire la infracţiunile pentru care a fost judecat şi condamnat.
Astfel, Înalta Curte, consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost condamnat au fost corect încadrate juridic.
Aşadar, s-a constatat că, în drept, faptele inculpatului de a fi emis file CEC, ştiind că sunt fără acoperire, cu intenţia de a prejudicia părţile civile, în scopul obţinerii unui folos material injust, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. şi respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., nefiind susceptibile de fi încadrate şi în dispoziţiile art. 215 alin. (2) din C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit de nume sau calităţi mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare părţile vătămate, ci, spre a obţine acest folos material injust, a emis file CEC în condiţiile în care nu avea disponibil bancar.
În atare condiţii, în baza art. 334 C. proc. pen, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. pentru fapta descrisă la pct. 1 şi art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. pentru fapta prezentată pct. 2, în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. şi respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.
Cu privire la stabilirea vinovăţiei inculpatului a fost considerată relevantă depoziţia martorului C.D.A. din noiembrie 2009 (filele 126,127 dosar apel) care a arătat că a acceptat încheierea unei tranzacţii cu inculpatul, fiind convins că reprezintă o societate comercială, având cifra de afaceri impresionantă, martorul obţinând informaţii de la B.C.R. Craiova şi a A.F.P. Craiova, conform cărora SC G. SRL avea o cifră de afaceri de 3 ori mai mare decât SC T. SRL şi nu era cunoscută pentru incidente bancare.
Prin contractul din 13 octombrie 2003, SC G.C. SRL, în calitate de cumpărător, a achiziţionat de la SC S. SA Hunedoara profile de oţel în valoare totală de 3.335.818.321 lei, care au fost livrate în perioada 17 octombrie - 22 octombrie 2003, prin transport vagonabil, pentru preţul convenit inculpatul a emis 2 file CEC, respectiv din 16 noiembrie 2003 şi din 17 noiembrie 2003, în valoare totală de 3.202.225.587 lei care au fost refuzate la plată, la data de 19 noiembrie 2003 pentru lipsă totală de disponibil. Din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală s-a constatat că marfa tranzactionată a fost livrată de vânzător în staţia C.F.R. Lacu Sărat, la solicitarea inculpatului, de unde a fost expediată vagonabil ia SC T. Iveşti (Galaţi), transferurile realizându-se la 27 octombrie 2003, când bunurile au intrat în posesia SC G. SRL şi respectiv, la 28 octombrie 2003 când marfa a intrat în posesia SC T. SRL (după cum, s-a atestat în procesul verbal din 27 ianuarie 2005 şi scrisorile de trăsură pentru vagon, aferente facturilor emise pentru aceste operaţiuni, aflate la filele 75-88 dos.urm.pen.).
Totodată, s-a reţinut că inculpatul a încasat c/valoarea mărfurilor livrate la SC T. SRL în numerar, în baza a 57 chitanţe pentru suma de câte 30.000.000 lei, totalizând valoarea de 1.710.000.000 lei (chitanţe aflate la filele 88-158 dos.urm.pen.) fără ca această sumă să fie depusă în contul societăţii, tocmai în scopul împiedicării părţii civile SC S. SA să obţină decontarea filelor CEC care reprezentau mijloace de plată a preţului. în acelaşi mod, din adresa înaintată de B.C.R. Craiova - Sucursala Lăpuş (fila 233 dos.urm. pen.) a rezultat că în perioada 01 octombrie 2003 - 20 noiembrie 2004 în contul bancar aparţinând SC G. SRL a existat un sold iniţial de 731.853 lei, s-a depus în cursul lunii octombrie suma de 414.856.000 lei pentru ca să se efectueze plăţi ale debitelor în valoare de 415.454.853 lei, iar la data când filele CEC emise în favoarea SC S. SA Hunedoara soldul contului să fie în valoare de 133.000 lei.
Înalta Curte, apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, inculpatul deşi nu are antecedente penale însă prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp.art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a considerat că pedeapsa aplicată a fost just dimensionată şi aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Înalta Curte, a apreciat că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei aşa cum a solicitat inculpatul, având în vedere următoarele:
În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuiesc raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările şi la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la alte elemente privitoare la persoana inculpatului în concret, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările în care a fost săvârşită, urmarea faptei natura relaţiilor sociale cărora li s-a adus atingere şi faţă de persoana inculpatului.
Astfel, pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că, nici critica formulată de inculpatul D.B.C., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate în cuantum stabilit de instanţa de apel, dispusă faţă de inculpatul D.B.C., asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 264 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 264 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1854/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2100/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
