ICCJ. Decizia nr. 1900/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1900/2010
Dosar nr. 7484/99/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 693 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul laşi a condamnat pe inculpatul G.V.D. (fiul lui V. şi R.) la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi, respectiv, art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) - art. 76 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pe perioada căruia, conform art. 863 C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere menţionate în dispozitivul sentinţei.
În baza art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 6 septembrie 2007 - 28 noiembrie 2007.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 82,5 grame cannabis ridicată de inculpat cu dovada din 20 august 2007 şi dovada din 23 octombrie 2007.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpatul G.V.D., originar din Republica Moldova, având dublă cetăţenie română şi moldoveana, student la U.T.G.A. din laşi, s-a deplasat, în cursul anului 2007, în mai multe rânduri la domiciliul său din Republica Moldova, procurând de două ori şi introducând în România droguri de risc, respectiv cannabis, pe care ulterior l-a comercializat sau l-a remis la diferite persoane pe raza municipiului laşi, după cum urmează:
În luna august 2007, inculpatul a intrat din Republica Moldoca în România, prin punctul de frontieră Sculeni şi, ajuns în municipiul laşi, s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit B. - nume de cod, căruia i-a înmânat un pachet conţinând cantitatea de 20,5 grame de cannabis (masă brută), care a fost ridicat ulterior de către ofiţerul acoperit cu numele de cod O.
Ulterior, la începutul lunii septembrie 2007 (5 septembrie 2007), inculpatul a plecat spre Republica Moldova, pentru procurarea altei cantităţi de droguri, iar, la data de 6 septembrie 2007, cu ocazia efectuării controlului vamal de către lucrătorii Biroului Vamal Sculeni asupra bagajelor de mână ale inculpatului, a a fost găsită o pungă de material plastic transparent, care conţinea circa 100 grame de cannabis, astfel cum s-a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a administrat toate probele de la urmărirea penală, cu excepţia declaraţiilor martorilor V.V. şi G.V., apreciate ca inutile soluţionării cauzei, precum şi probele solicitate de inculpat în apărarea sa, fiind admisă administrarea probei cu martorii C.V. şi T.L. şi cu înscrisuri - listarea unor convorbiri înregistrate prin serviciul mesageriei instant purate de o persoană cu id-ul D.G. cu o persoană având id-ul P., în dovedirea împrejurării că inculpatul a adus drogurile la insistenţele şi provocările repetate ale numitului R., colaborator al agenţilor sub acoperire.
Cu privire la cererea apărătorului inculpatului, de fi audiat colaboratorul cu nume de cod B., instanţa a acordat mai multe termene de judecată, constatându-se imposibilitatea administrării acestei probe, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Referitor la cererea de audiere a instigatorului sub acoperire cu nume de cod O., în vederea stabilirii împrejuărilor concrete în care s-a săvârşit fapta din luna august 2007, respectiv data, locul şi persoanele între care s-a realizat tranzacţia, instanţa a respins solicitarea inculpatului, motivând că pentru stabilirea existenţei faptei şi a autorului acesteia nu prezintă relevanţă determinarea datei exacte a săvârşirii faptei (fiind suficientă circumstantierea în timp şi spaţiu a faptei) ori persoana căreia i-au fost remise drogurile, iar, pe de altă parte, inculpatul a recunoscut că, în două rânduri, a adus din Republica Moldova o anumită cantitate de cannabis, pe care a remis-o unei persoane, de la care a pretins că nu a primit nici o sumă de bani.
Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia a săvârşit faptele determinat sau provocat de o anumită persoană, despre care a pretins că este colaborator al investigatorului sub acoperire, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu a rezultat această împrejurare, întrucât martorii audiaţi în cauză nu au perceput în mod direct existenţa unei astfel de provocări, din declaraţiile acestora rezultând că au aflat ulterior arestării, de la inculapt, că ar fi adus drogurile în ţară la insistenţele acestei persoane. Totodată, caracterul de provocare sau determinare a acţiunilor acestei pretinse persoane nu a fost dovedit în cauză, nefiind probat în speţă că inculpatul a luat hotărârea infracţională la solicitarea exclusivă şi ca urmare a demersurilor făcute de această persoană, activitatea de provocare a unei infracţiuni trebuind să îmbrace forme concrete de instigare, care să iniţieze în mintea unei persoane ideea de a săvârşi o infracţiune. Or, în speţă, nu s-a probat provocarea sau determinarea inculpatului la săvârşirea faptelor pentru care este cercetat, de către investigatorii sub acoperire sau de către colaboratori sau informatori ai acestora, în vederea obţinerii de probe împotriva sa.
Pentru a pronunţa condamnarea inculpatului, instanţa a reţinut că vinovăţia acestuia este pe deplin dovedită prin materialul probator administrat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel, invocând, în esenţă, încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., în sensul că hotărârea de condamnare a fost pronunţată fără examinarea atentă a tuturor probelor administrate nelegal în cursul urmăririi penale şi pe baza determinării exclusive la săvârşirea acestor fapte de un anume R. - una şi aceeaşi persoană cu colaboratorul sub acoperire B. şi că în lipsa intervenţiei acestuia nu ar fi săvâşit faptele reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 178 din 28 decembrie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi inculpatul G.V.D.
S-a reţinut că nu este dovedit faptul că inculpatul a comis infracţiunile în urma activităţii de provocare a colaboratorului sub acoperire. în procesul-verbal de sesizare din oficiu din 15 august 2007, s-a consemnat că inculpatul se ocupa cu introducerea în sară de droguri şi distribuirea acestora mai multor persoane, studneţi din Compelxul Studenţesc T.V., în cantităţi de câte 20 grame, la preţul de 150 RON. În dosarul de urmărire penală există indicii care să fundamanteze constatările organului d ecercetare penală, autorizarea şi folosirea investigatorului acoperit O., ofiţer de poliţie judiciară care a supravegheat vânzarea-cumpărarea de droguri prin intermediul colaboratorului acoperit B. Totodată, din declaraţia martorului C.V., a rezultat că, anterior începerii urmăririi penale împotriva inculpatului, acesta l-a cunoscut pe inculpat, care l-a pus în legătură cu un anume R., cu care martorul s-a întâlnit pentru a cumpăra droguri.
S-a mai reţinut că soluţia de condamnare a inculpatului nu se întemeiază doar pe procesul-verbal de cumpărare de droguri de risc, întocmit de investigatorul sub acoperire la data de 17 august 2007, ci pe toate probele administrate. S-a arătat că folosirea autorizată a investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului sub acoperire a fost necesară pentru că inculpatul făcea obiectul unor bănuieli plauzibile că era implicat într-o reţea de trafic de droguri, cunoscând furnizori din Republica Moldova, iar punerea unor colegi studenţi în legătură cu vânzători sau consumatori de droguri, a fost dovedită ulterior în cursul judecăţii prin declaraţia martorului C.V. şi parţial de martorul P.I. Activitatea de provocare nu este dovedită, aceasta trebuind să îmbrace forme concrete de instigare care să nască în mintea inculpatului rezoluţia infracţională şi anume voinţa şi punerea în aplicare a rezoluţiei de a comite infracţiunea de trafic de droguri.
În faza judecăţii în apel, inculpatul a solicitat audierea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului sub acoperire, probe la care a renunţat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor, în baza art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivând că a fost provocat pentru a săvârşi infracţiunea de introducere de droguri în tară de colaboratorul sub acoperire, iar organele de urmărire penală au lăsat să se consume această infracţiune, în scopul obţinerii de probe. A mai arătat că, deşi în faza judecăţii în apel a solicitat audierea celor doi colaboratori sub acoperire, R. şi B., cererea i-a fost respinsă, instanţa apreciind-o ca nepertinentă şi neconcludentă pentru soluţionarea cauzei.
Recursul inculpatului este fondat, însă pentru alt motiv decât cel invocat.
Pentru a pronunţa o soluţie de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanţa trebuie să verifice, prin operaţia de administrare a probelor în cadrul cercetării judecătoreşti, în condiţiile celor patru principii fundamentale, caracteristice fazei de judecată - oralitate, publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate-toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui inculpat. În urma operaţiunii de verificare a probelor, în aceste condiţii, instanţa are obligaţia să evalueze şi să aprecieze care dintre acestea exprimă adevărul, iar apoi să le reţină, motivat, ca suport al hotărârii judecătoreşti de condamnare sau achitare.
În cauză, investită cu aceleaşi critici formulate de inculpat şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de apel şi-a încălcat rolul activ şi nu a verificat şi lămurit, în condiţiile mai sus-menţionate, toate împrejurările cauzei.
Astfel, deşi inculpatul a solicitat audierea investigatorului şi a colaboratorului sub acoperire, cu nume de cod O. şi B., probă la care ulterior a renunţat, în condiţiile art. 329 alin. (2) C. proc. pen., după punerea în discuţie a renunţării, instanţa trebuia să încuviinţeze ca aceştia să nu mai fie ascultaţi, numai motivat, dacă audierea lor nu mai era necesară.
Or, în cauză, în raport de natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului şi modalitatea de aducere a acestora în faţa organelor judiciare - exclusiv ca urmare a informaţiilor şi indiciilor rezultate din activitatea specifică de investigaţie a organelor de cercetare penală, pentru verificarea cărora au fost autorizaţi şi folosiţi colaboratorul sub acoperire B. şi investigatorul acoperit O. - instanţa trebuia să constate că audierea acestor martori este necesară aflării adevărului şi lămuririi tuturor împrejurărilor de săvârşire a faptelor, câtă vreme declaraţiile lor au stat la baza acuzaţiilor aduse inculpatului.
Totodată, audierea acestora se impunea şi raportat la contextul în care inculpatul a săvârşit faptele, pentru a putea verifica şi, respectiv, confirma ori infirma susţinerile acestuia, în sensul că Ie-a săvârşit exclusiv urmare provocării şi determinării din partea colaboratorului sub acoperire.
Această susţinere a inculpatului nu putea fi înlăturată decât motivat, numai după audierea nemijlocită a investigatorului şi colaboratorului sub acoperire, dat fiind dreptul inculpatului la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut şi garantat de dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României, în sensul că orice persoană acuzată are dreptul să fie judecată cu respectarea strictă a drepturilor şi garanţiilor procesuale, de către o instanţă independentă şi imparţială care, pe baza probelor obţinute şi administrate în condiţiile legii, evaluate şi interpretate corect să ajungă la o soluţie ce reprezintă unicul rezultat impus de aceste probe. Edificator este în acest sens, faptul că pentru garantarea efectivă a acestui principiu, paragr. 3 al aceluiaşi text din C.E.D.O. prevede dreptul celui acuzat de a solicita şi obţine audierea martorilor acuzării şi a martorilor apărării, în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.
Pentru respectarea acestui drept la o apărare efectivă a inculpatului, componentă a dreptului la un proces echitabil, instanţa trebuia să verifice, în condiţii de nemijlocire şi în exercitarea rolului său activ, îndeplinirea cumulativă a următoarelor aspecte: dacă a existat o provocare din partea agenţilor sub acoperire, dacă în lipsa acestei intervenţii inculpatul nu ar mai fi săvârşit infracţiunile şi dacă datele din trecutul inculpatului sugerau o predispoziţie a acestuia pentru comiterea acestui tip de infracţiuni.
De altfel, întreaga jurisprudenţă a C.E.D.O., a stabilit că, deşi Convenţia nu împiedică în stadiul instrucţiei provocarea unui flagrant în funcţie de natura infracţiunii care îl poate justifica, atâta timp cât activitatea agentului este una de provocare a infracţiunii şi nimic nu indică faptul că, fără intervenţia sa, infracţiunea ar fi fost săvârşită, utilizarea acestei intervenţii provocatoare în cadrul procesului penal poate afecta în mod iremediabil caracterul echitabil al procesului.
Neprocedând în acest mod, hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, pentru considerentele expuse anterior, ceea ce impune admiterea recursului declarat de recurentul inculpat G.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 28 decembrie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi de inculpatul G.V.D. la instanţa de apel, Curtea de Apel laşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat G.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 28 decembrie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi de inculpatul la instanţa de apel, Curtea de Apel laşi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1772/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3601/2010. Penal → |
|---|
