ICCJ. Decizia nr. 1006/2010. Penal. Contestaţie (Plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1006/2010
Dosar nr. 588/1/2010
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 11 ianuarie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 614/43/2008, a amânat judecarea cauzei pentru data de 25 ianuarie 2010, orele 13,00, termen pentru care se va cita martora T.I.A. cu mandat de aducere şi executare în fapt de la domiciliul din Piteşti, judeţul Argeş, acordându-se termen în continuare 26 ianuarie 2010 pentru formularea probelor în apărare de către apărătorii inculpaţilor care nu au formulat cereri în probaţiune.
S-a prorogat pentru termenul următor de judecată pronunţarea asupra cererii de ridicare a sechestrului asigurator formulată de inculpatul R.A. şi membrii familiei acestuia, cerere reiterată la acest termen de judecată de către doamna avocat B.S., urmând ca inculpatul R.A. să depună în original actele depuse astăzi în xerocopie în susţinerea cererii.
Se emit adrese menţionate în considerentele prezentei încheieri, respectiv către Baroul Mureş, Uniunea Naţională a Avocaţilor din România şi către Consiliul de Administraţie al cotidianului A.
Conform dispoziţiilor art. 145/1 C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 145 alin. (2)/(3) C. proc. pen. s-a dispus încetarea a două dintre obligaţiile instituite în sarcina inculpaţilor I.V. (fiul lui I. şi I.), R.A. (fiul lui G. şi M.), M.D.P. (fiul lui I. şi V.), D.E.C. (fiul lui C. şi E.), S.F.M. (fiul lui T. şi M.), E.F.A. (fiul lui A. şi E.), E.M. (fiul lui V. şi V.) şi D.M. (fiul lui I. şi F.), prin încheierea de şedinţă din data de 24, 25 august 2009 pronunţată în Dosarul nr. 614/43/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş (încheiere definitivă prin Decizia nr. 2885 din 31 august 2009 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), respectiv obligaţiile de a nu frecventa localurile publice de genul restaurantelor,barurilor, cofetăriilor, localurilor de fast-food, sălilor de sport şi fitness, respectiv pe cea de a nu conduce nici o categorie de autovehicule, menţinând restul obligaţiilor instituite în sarcina inculpaţilor menţionaţi prin încheierea de şedinţă amintită.
Potrivit dispoziţiilor art. 163, art. 168 C. proc. pen. s-a admis contestaţia împotriva măsurii asiguratorii a sechestrului formulată de inculpatul T.C.I. (fiul lui G. şi V.) şi, pe cale de consecinţă, a dispus ridicarea sechestrului asigurator, instituit prin ordonanţa procurorilor emisă de 16 iulie 2008 în Dosarul nr. 26/P/2008 al D.N.A. – Secţia de Combatere a Corupţiei, asupra autoturismului V., capacitate 1896 cm, autoturism ce constituie proprietatea acestui inculpat.
Potrivit dispoziţiilor art. 163, art. 168 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de ridicare a sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa procurorilor din 16 iulie 2008 emisă în Dosarul nr. 26/P/2008 al D.N.A. – Secţia de Combatere a Corupţiei, cerere formulată de inculpatul C.I. (fiul lui M. şi C.) şi petenta C.M.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, în ceea ce priveşte cererea de ridicare a sechestrului asigurator formulată de inculpatul T.C.I., şi care viza autoturismul marca V., prin prisma art. 163, art. 166, art. 168 C. proc. pen., că aceasta are caracter fondat, impunându-se a fi admisă, deoarece, prin ordonanţa procurorului D.N.A. din 16 iulie 2008 şi aflată în volumul nr. 23 dosar urmărire penală la fila 470-474, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra a 2 bunuri mobile ce constituiau proprietatea în devălmăşie a inculpatului T.C.I. şi a soţiei sale T.N. Aceste două bunuri mobile erau reprezentate de autoturism V. şi autoturism D.
Cu ocazia aducerii la îndeplinire a acestei măsuri asiguratorii dispuse de procuror (a se vedea f. 479-489, volumul 23, dosar urmărire penală) soţia acestui inculpat, T.N. şi tatăl său T.G. au învederat faptul că, acest autoturism V. cu trei săptămâni anterior reţinerii sale, inculpatul l-a lăsat gaj pentru garantarea unui împrumut.
Analizându-se înscrisurile aflate la filele 487 şi 488 din volumul 23 urmărire penală, acte referitoare la acest autoturism s-a constatat că acesta a fost înscris în circuit în martie 2006 de către numitul M.L.N., care l-a vândut, apoi în 2007 l-a vândut lui D.C. şi care l-a vândut ulterior inculpatului petiţionar, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 499 din acelaşi volum de urmărire penală.
Date fiind sumele indicate în rechizitoriu ca fiind obţinute de inculpatul petiţionar în cadrul infracţiunii ce i se impută (prin prisma celor patru capete de acuzare) s-a apreciat fondată cererea sa de ridicare a sechestrului asigurator, aceasta urmând a fi admisă.
În ceea ce priveşte cererea de ridicare a sechestrului asigurator, cerere formulată de inculpatul C.I. şi de petenta C.M. (aceasta fiind reprezentată în faţa instanţei de apărătorul său ales, domnul avocat G.V.), date fiind prevederile art. 163, 168 C. proc. pen. coroborate cu art. 1 al Primului Protocol Adiţional al C.E.D.O. şi cu prevederile art. 44 din Constituţia revizuită a României s-a reţinut că aceasta are caracter nefondat deoarece:
- activitatea infracţională imputată inculpatului C.I. vizează intervalul de timp cuprins între anii 2006 - iunie 2008, ori petenţii (deci inclusiv inculpatul) au înţeles să conteste indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile dobândite de aceştia în timpul convieţuirii lor. Prin ordonanţa procurorilor emisă în faza urmăririi penale la data de 16 iulie 2008 (act aflat la filele 278-281 în vol. 22 de urmărire penală) au fost instituite sechestre asiguratorii asupra imobilelor situate în municipiul Piteşti, şi asupra unui bun mobil mijloc de transport ATV, bunuri care în opinia petenţilor nu se impuneau a fi indisponibilizate deoarece ele fac parte din proprietatea comună în devălmăşie a soţilor C. S-a susţinut de către petenţi că prin această măsură asiguratorie contestată li se aduce o atingere nemeritată patrimoniului lor cu origine licită.
- instanţa investită cu soluţionarea cauzei, în urma unei juste şi imparţiale analize a probatoriului administrat în prezenta cauză până la acest moment procesual dar şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei la filele 278-349 vol. 21 de urmărire penală şi dată fiind natura infracţiunilor ce planează asupra inculpatului C.I. (acuzat de săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, dare de mită, în formă continuată – 8 acte materiale – trafic de influenţă şi fals material în înscrisuri oficiale, aflat în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în formă continuată – 4 acte materiale – prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.) şi perioada în care se susţine că acesta ar fi comis activitatea infracţională imputată, s-a constatat că această măsură asiguratorie a fost luată cu stricta respectare a prevederilor legale în materie. La dosarul cauzei nu există depuse dovezi ale veniturilor realizate de către petenta C.M. în intervalul 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2008 şi chiar dacă o parte din bunurile indisponibilizate au calitatea de bunuri comune dobândite de soţii C. în timpul convieţuirii lor (bunuri ce intră în regimul proprietăţii comune în devălmăşie al soţilor) indisponibilizarea lor a fost justificată şi este justificată în continuare prin prisma infracţiunilor ce se susţin a fi fost comise de către inculpatul C.I.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 163, art. 168 C. proc. pen. se va respinge ca nefondată cererea de ridicare a sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa procurorilor din 16 iulie 2008 emisă în Dosarul nr. 26/P/2008 al D.N.A.- Secţia de Combatere a Corupţiei, cerere formulată de inculpatul C.I. şi petenta C.M., probatoriul administrat justificând în continuare faptul că împrejurările de fapt şi de drept avute în vedere la luarea iniţială a acestei măsuri asiguratorii nu au suferit modificări.
Împotriva sus-menţionatei încheieri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Târgu Mureş, inculpatul C.I. şi petenta C.M.
M.P., prin motivele scrise a solicitat admiterea recursului, casarea parţială a încheierii atacate şi, în urma rejudecării, să se dispună menţinerea măsurilor asiguratorii instituite de procuror asupra bunurilor mobile ale inculpatului T.C.I., apreciind că potrivit dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 163 alin. (1) C. proc. pen. şi avându-se în vedere infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanţa trebuia să verifice doar dacă măsurile asiguratorii au fost instituite cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate şi faţă de obiectul sesizării, să le menţină.
S-a mai arătat că, în caz contrar, prin ridicarea măsurii asiguratorii, există posibilitatea ca inculpatul să înstrăineze bunurile în cauză şi să nu mai fie recuperate sumele de bani rezultate prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia.
Recurentul inculpat C.I. şi recurenta petentă C.M., prin motivele scrise au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, rejudecând, admiterea cererii formulate şi ridicarea sechestrului asigurator aplicat asupra bunurilor, arătând că acestea sunt proprietate comună şi acoperă într-o măsură disproporţionată recuperarea prejudiciului reţinut în sarcina inculpatului.
Au mai arătat că, în actuala situaţie economică, nu mai au nici o posibilitate de a administra bunurile în cauză, pentru a putea face faţă greutăţilor materiale cu care se confruntă, dată fiind notarea sechestrului judiciar la O.C.P.I. Argeş şi/sau la Administraţiile Financiare.
Au mai susţinut că nu s-a luat în considerare faptul că toate bunurile sechestrate sunt bunuri comune, astfel că respectivul sechestru putea fi aplicat doar asupra cotei de ½ pe care inculpatul C.I. o are din aceste bunuri, diferenţa reprezentând cota de proprietate a petentei C.M., soţia inculpatului, dar care nu are nici o calitate în cauza dedusă judecăţii.
Instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, inadmisibilitatea recursurilor declarate, faţă de prevederile art. 168 C. proc. pen.
Procurorul a arătat că potrivit art. 168 alin. (2) C. proc. pen. apreciază ca fiind admisibil recursul parchetului declarat în cauză.
Apărătorul din oficiu a arătat că apreciază admisibil recursul inculpatului, faţă de dispoziţiile art. 168 alin. (2) C. proc. pen.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit dispoziţiilor art. 164 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau de procuror prin ordonanţă sau de instanţa de judecată, prin încheiere.
Totodată, conform prevederilor art. 168 alin. (1) C. proc. pen.: „În contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul, inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal".
De asemenea, alin. (2) din acelaşi articol, arată că „Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată separat cu recurs".
Prin coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Curtea constată că se poate declara recurs doar împotriva încheierii prin care instanţa a luat măsura asigurătorie şi nu împotriva încheierii prin care s-a respins luarea măsurii asigurătorii.
În susţinerea acestei teze, legiuitorul, tocmai pentru a nu se crea confuzii, a inserat în textul de lege sintagma „în contra măsurii asigurătorii luate".
Aşa fiind, „per a contrario", când măsura nu a fost luată de instanţă, alin. (2) al articolului 168 C. proc. pen. nu îşi mai găseşte aplicarea.
În această situaţie, încheierea pronunţată de instanţă se va supune dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., respectiv încheierea va putea fi atacată doar odată cu fondul cauzei.
Ca atare, faţă de cele arătate, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Târgu Mureş, de inculpatul C.I. şi de petiţionara C.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. –Serviciul Teritorial Târgu Mureş, de inculpatul C.I. şi de petiţionara C.M. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 614/43/2008, privind şi pe inculpatul T.C.I.
Obligă recurentul inculpat C.I. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurenta petiţionară C.M. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat T.C.I., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1932/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1955/2010. Penal → |
|---|
