ICCJ. Decizia nr. 1501/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1501/2010
Dosar nr. 13/54/2010
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionata D.V. împotriva ordonanţei nr. 885/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 16 iulie 2007 şi precizată la data de 6 august 2007, petiţionara D.V. a solicitat efectuarea de cercetări în legătură cu faptul că la data de 25 aprilie 2003 a expediat, prin poştă, o plângere către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, însă această instituţie nu a înregistrat-o, distrugând plângerea şi actele anexate.
Pe data de 28 iulie 2007, petiţionara a solicitat efectuarea de cercetări faţă de prim-procurorul M.E. şi grefierii S.A. şi P.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, persoane pe care le consideră vinovate de dispariţia unei plângeri înregistrate la această unitate de parchet sub nr. 2535/VIII/1/2003 din 25 aprilie 2003.
De asemenea, prin plângerea formulată la data de 29 octombrie 2007 şi precizată la 16 ianuarie 2008, petiţionara a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul M.E. care, prin rezoluţia nr. 264/P/2005 din 26 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus conexarea dosarului nr. 4042/P/2005 ( având în vedere plângerea formulată împotriva lui M.S. şi B.A.C.) la dosarul nr. 264/P/2009 ( privind plângerea formulată împotriva lui M.S.) şi pentru că a sustras dosarul nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
A mai solicitat, prin aceeaşi plângere, efectuarea de cercetări şi faţă de procurorul M.T., care a contribuit la săvârşirea faptelor.
Prin ordonanţa nr. 885/P/2007, din 15 aprilie 3008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii M.E. şi M.T., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 271, art. 272 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar faţă de grefierii S.A. şi P.D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 20 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a mai dispus disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea efectuării cercetării în legătură cu faptele sesizate prin memoriile formulate la 28 ianuarie 2008 şi 18 februarie 2008, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Totodată, s-a dispus disjungerea şi declinarea de competenţă în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, în vederea efectuării de cercetări în legătură cu dispariţia de pe rolul instanţei de judecată a dosarului.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionara a formulat plângere la conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care, prin rezoluţia nr. 1181/II/2/2008 din 26 iunie 2008 a respins-o, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa penală nr. 152 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara D.V., în baza art. 2781 C. proc. pen., cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimaţii au săvârşit vreuna din faptele sesizate de petiţionată, iar disjungerea cu privire la judecătorii reclamaţi şi cu privire la dosarul nr. 264/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a făcut în mod corect, în temeiul criteriilor de competenţă prevăzute de dispoziţiile legale.
Împotriva sentinţei penale sus-arătată, petiţionara a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate, desfiinţarea ordonanţei procurorului şi trimiterea dosarului la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor.
Prin Decizia civilă nr. 3857 din 24 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1416/54/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară.
Ulterior, pe data de 4 ianuarie 2010, petiţionara D.V. a formulat o nouă plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva ordonanţei nr. 885/P/2007 din 15 aprilie 3008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cauza făcând obiectul dosarului nr. 13/54/2010 de pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, solicitând reluarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, pentru faptele reclamate de ea.
Prin sentinţa penală nr. 51 din 1 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. 13/54/2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionară împotriva ordonanţei nr. 885/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, făcându-se trimitere la dispoziţiile art. 2781 alin. (11) C. proc. pen.
Nemulţumită de hotărârea primei instanţe, petiţionara a atacat-o cu recurs, fără însă a-l motiva.
Examinând recursul, dar şi întreaga cauză conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., în situaţia prevăzută la alin. 8 lit. a din art. 2781 C. proc. pen., persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să înceapă ori să redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen.
În speţă, prin sentinţa penală nr. 152 din 28 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 3857 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă plângerea formulată de petiţionara D.V. împotriva ordonanţei nr. 885/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Cum în noua plângere petiţionara nu invocă fapte sau împrejurări noi, ci aceleaşi fapte şi împrejurări care au fost avute în vedere la emiterea ordonanţei atacate, în mod justificat, instanţa de fond a respins-o, ca inadmisibilă.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.V.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.V. împotriva sentinţei penale nr. 51 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta-petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1327/2010. Penal. Vătămarea corporală (art.... | ICCJ. Decizia nr. 1344/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
