ICCJ. Decizia nr. 1323/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1323/2010
Dosar nr. 30096/3/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1102 din 8 decembrie 2009 Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul G.C., fiul lui C.C. şi al I., născut în Bucureşti, cu domiciliul în aceeaşi localitate, str. C., sector 2, cetăţenia română, recidivist:
- în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., la 6 ani şi 7 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- în baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen., la 11 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 7 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 C. pen. a dispus executarea şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.
În cauză a mai fost condamnat şi inculpatul I.N. (fiul lui F. şi al Ş., născut în Bucureşti) în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., la 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
Făcând şi aplicaţia art. 61 C. pen. privind revocarea libertăţii constituţionale, inculpatul I.N. urmează să execute pedepsele - principală şi complementară - sus-menţionate.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus prevenţia de la 23 iunie 2009 la zi.
A confiscat drogurile găsite la inculpaţi.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 23 iunie 2009, în jurul orelor 1930, inculpatul G.C. a vândut martorului denunţător D.N., cantitatea de 1,04 gr. heroină contra sumei de 400 RON şi a deţinut, pentru comercializare şi consum propriu cantitatea de 4,30 gr. heroină precum şi 15 comprimate methadonă, o folie, o fiolă spartă şi 3 seringi hipodermice.
La domiciliul inculpatului I.N., cu ocazia percheziţiei din 23 iunie 2009, au fost descoperite 13 doze tip bilă, conţinând 1,75 gr. heroină, deţinute în vederea comercializării.
Faptele astfel cum au fost reţinute sunt stabilite prin denunţurile şi declaraţiile numiţilor D.N. şi G.M., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor date în cursul urmării penale prin care au recunoscut săvârşirea acestora.
În individualizarea pedepse instanţa a avut în vedere, în cazul inculpatului G.C., gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, pluralitatea acestora dar şi antecedentele penale ales sus-numitului, condamnat anterior de două ori pentru furt, având statutul de recidivist.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii G.C. şi I.N. au declarat apel, solicitând prin concluziile acesteia reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 30 din 1 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor.
Instanţa de control judiciar a constatat că la individualizarea pedepselor s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv de atitudinea cooperantă a inculpaţilor în cursul urmăririi penale şi de antecedentele penale ale acestora şi cantităţile de droguri comercializate şi, după caz, deţinute în vederea comercializării.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul G.C., care a solicitat prin memoriul depus la dosar şi concluziile orale, personal şi prin apărător, reducerea pedepselor, având în vedere cantitatea redusă de droguri şi împrejurarea că are un loc de muncă stabil.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinând în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
În cauză, situaţia de fapt a fost corect şi temeinic stabilită, pe bază de probe lege administrate.
Inculpatul a recunoscut, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de cercetare preventivă reţinută este legală.
Încadrarea juridică reţinută este legală.
La individualizarea pedepselor pentru infracţiunile săvârşite au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele speciale ale pedepselor, gradul de pericol social al faptelor şi persoana inculpatului.
Atât normativ cât şi în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor, gradul de pericol social al infracţiunilor deduse judecăţii se evidenţiază ca ridicat.
Inculpatul G.C. nu se află la prima încălcare a legii penale, acesta mai fiind condamnat de 2 ani, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. şi, respectiv de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru furt, fiind arestat la 20 martie 2002 şi liberat condiţionat la 11 august 2006.
Pe de altă parte, în considerarea conduitei sincere a inculpatului şi a cantităţii relativ reduse de droguri deţinute şi comercializate, au fost reţinute circumstanţele atenuante, cărora li s-a dat eficienţa legală prin coborârea pedepselor sub limita minimă legală specială.
Nu se justifică altă reducere a pedepselor faţă de necesitatea realizării funcţiilor - de constrângere şi readucere - sancţiunii şi scopului acesteia, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiunii.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului G.C. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2009 la 7 aprilie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2009 la 7 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 600 RON cheltuieli de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1682/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 200/2010. Penal → |
|---|
