ICCJ. Decizia nr. 2232/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2232/2010

Dosar nr. 14798/3/2008

Şedinţa publică din 8 iunie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 308/ F din 19 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-au dispus următoarele:

În temeiul dispoziţiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B.S., fiica lui S. şi l., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 4 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (2), art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei, iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 septembrie 2007 la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B.A.M., fiica lui S. şi l., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 4, art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 9 (nouă) ani, în condiţiile dispoziţiilor art. 86² C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispoziţiilor art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsurii de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile precum şi întoarcerea;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a dispus comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinţei Serviciului de Probaţiune.

În temeiul dispoziţiilor art. 345 pct. 2 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.P.R., fiul lui G. şi O., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 4 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, în condiţiile dispoziţiilor art. 86² C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispoziţiilor art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsurii de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile precum şi întoarcerea;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

În temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a dispus comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinţei Serviciului de Probaţiune.

În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3000 DOLARI SUA.

În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. pen., a fost obligat fiecare inculpat la cate 3000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 72/D/P/2006 din data de 12 decembrie 2007, al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., au fost trimişi în judecată, în stare de arest, inculpata B.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (4) C. pen.; în stare de libertate, inculpata B.A.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 4 C. pen. şi inculpatul U.P.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 4 C. pen.., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a reţinut în actul de sesizare că, în perioada 2003 - 2004, inculpatele B.S. şi B.A.M. (surori) au iniţiat şi constituit un grup infracţional, pe care l-au condus, coordonat şi finanţat în scopul derulării traficului ilicit de droguri de mare risc, respectiv cocaină, obţinând beneficii pecuniare. La aceasta grupare au aderat coinculpatul U.P.R., martorii P.C. zisă G., M.A. şi alţii, care au asigurat transportul unor importante cantităţi de cocaină din America de Sud (Venezuela, Surinam), către Europa de Vest (Olanda) şi ulterior către diferite ţări din Europa de Vest (din Olanda către Spania - Insulele Tenerife, Italia, Suedia, Germania, etc).

Inculpatele B.S. şi B.A.M. aveau atribuţii de racolare, organizare şi finanţare, în timp ce inculpatul U.P.R., martorii P.C., zisă G., M.A. şi alţii asigurau transportul cocainei, toţi având legături cu cetăţeni străini aflaţi în ţări vest-europene şi ţări din America de Nord şi America Latina. Cetăţenii străini erau cu preponderenţă de origine africană (nigerieni) şi aveau ca atribuţii asigurarea legăturii cu "cărăuşii", cărora le dădeau cantităţile de cocaină pentru a le transporta sub diferite modalităţi (în bagaje, în obiecte de îmbrăcăminte, prin înghiţire), le asigurau transportul, cazarea, le înlesneau comunicarea prin intermediul telefonului mobil şi al internetului, etc.

Inculpatele B.S. şi B.A.M. recrutau, organizau şi finanţau plecarea unor persoane (cărăuşi) pe ruta România - ţări vest europene - Olanda, Italia, Spania, ţări din America de Sud -Venezuela pentru transportul unor însemnate cantităţi de cocaină, prin înghiţire, disimulare pe corp sau ascunse în bagaje. Aceste persoane "cărăuşi" recrutate de cele 2 inculpate erau plătite de acestea pentru transportul către Olanda pe ruta aeriană, de unde erau preluate de alţi membrii ai grupării de traficanţi de droguri de mare risc, de origine nigeriana, care îi trimiteau apoi să transporte droguri din Venezuela în Olanda şi alte tari din Europa, inclusiv în România.

Cărăuşii primeau un comision pentru fiecare transport în funcţie de cantitatea de cocaină transportată. La rândul lor, inculpatele B.S. şi B.A.M. primeau între 500 euro şi 4000-5000 euro de la membrii grupării de narcotraficanţi aflaţi în Olanda. Aceşti cărăuşi au fost depistaţi de autorităţile competente olandeze pe aeroportul Amsterdam - Olanda - este situaţia inculpatului U.P.R., care transporta în bagaje cantitatea de 2,850 kg cocaină din Venezuela, a martorului M.A. ce a fost depistat în localitatea Padova - Italia în timp ce transporta prin înghiţire 98 capsule de 0,983 kg cocaină, martora P.C., depistată de autorităţile olandeze pe aeroportul din Amsterdam în timp ce transporta 3,996 kg cocaina. Printre persoanele recrutate de inculpatele B.S. şi B.A.M., pentru a fi folosite în calitate de "cărăuşi" pentru transportul de cocaină se număra U.P.R., M.A., P.C. zisă G., R.l., V.D.

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii U.P.R., B.S. şi B.A.M., martorii M.A., M.E., R.l., V.D., S. (fosta B.) A.R., P.A.M., G.E. şi au fost depuse înscrisuri în circumstantiere.

Din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penala şi cercetare judecătorească a rezultat situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei, inculpaţii săvârşind infracţiunile aşa cum au fost reţinute în calificarea din rechizitoriu.

Inculpatele B.S. şi B.A.M., fiind audiate, inclusiv în faţa instanţei de judecată, nu au recunoscut învinuirile care li se aduc. Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, încadrându-se în regula generală a liberei aprecieri a probelor, s-au completat cu declaraţiile coinculpatului U.P.R., cuprinzând relatări comune, asemănătoare, privitoare la activitatea infracţională a inculpatelor.

Astfel, martorul M.A. a declarat că a fost contactat, recrutat şi finanţat de inculpata B.S. să transporte pe ruta Venezuela - Olanda - Italia, contra sumei de 2000-3000 euro, o cantitate de droguri. Mai arată martorul că inculpata i-a zis că va suporta cheltuielile de transport, cele aferente călătoriei - asigurarea de sănătate şi biletul de avion. Martorul a relatat în amănunt cum a fost contactat în Amsterdam şi cazat de o persoana de sex bărbătesc, nigerian. Acesta i-a dat o cartelă V., câte 50 euro pe zi pentru cheltuielile personale, apoi la solicitarea acestuia a plecat în Venezuela cu avionul, transportând o geantă în care se găseau droguri, urmând să se înapoieze în Olanda.

Din Venezuela, martorul a luat legătura cu inculpata B.S., spunându-i că i s-au furat banii din cameră. Aceasta l-a asigurat că va primi alţi bani pentru cheltuielile zilnice, iar la scurt timp persoana nigeriana i-a adus alţi bani, ca urmare a convorbirii acesteia cu inculpata B.S. Tot din declaraţia acestui martor rezultă implicarea inculpatei B.S. cu privire la un alt transport de droguri, oferindu-i ca tentaţie, după efectuarea transportului, o sumă mai mare de bani, respectiv 5000 euro. Mai mult, inculpata B.S., în decembrie 2003, a plecat împreună cu martorul în Olanda şi Venezuela, spunându-i acestuia că doreşte să se căsătorească. Inculpata B.S. a suportat toate cheltuielile de transport, biletele de avion, banii fiind scoşi de la R.B. din România, în Olanda. B.S. s-a întâlnit cu un nigerian – S., cu care a rămas până a doua zi când, împreună cu martorul, a plecat în Venezuela. Înainte de plecare, martorul s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul U.P.R., la recepţia hotelului, cu care, în prezenta inculpatei B.S., au discutat despre plecarea în Venezuela. În Olanda, numitul S. l-a folosit în calitate de cărăuş de mai multe ori, în mai multe direcţii pentru a transporta droguri. De remarcat este că la fiecare transport, la solicitarea lui S., o anunţa pe inculpata B.S. pentru ca aceasta să primească un comision de la S., ca recompensă a recomandării martorului în calitate de cărăuş pentru droguri.

Din declaraţiile date de martorul M.A., atât la urmărirea penala, cât şi în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că inculpata B.S. suporta cheltuielile de transport, avea legătură cu persoane din ţările în care martorul era folosit ca şi cărăuş, la recomandarea acesteia, că inculpata primea un comision din partea membrilor organizaţiilor din afara ţării pentru contractare de cărăuşie şi că inculpata cunoştea persoanele nigeriene care se ocupau cu traficul de droguri din acele ţări.

Sinceritatea martorului este susţinută de declaraţia martorei M.E., soţia sa, care relatează despre plecarea acestuia în Olanda şi despre ajutorul în bani pe care inculpata B.S. l-a dat când martorul M.A. a fost arestat în Italia. Ambii soţi se cunoşteau cu inculpatele de mai mult timp şi aveau cunoştinţă despre activitatea acestora cu privire la traficul de droguri de mare risc.

Martorul R.l., audiat în faza de urmărire penală (f. 731 vol.ll. d.u.p.) şi cercetare judecătorească, a arătat că a fost prieten cu B.A.M., prin intermediul căreia a cunoscut-o şi pe B.S. şi apoi pe inculpatul U.R., precum şi pe martora P.C., angajaţi la firma surorilor B. Acesta a arătat că, pe la începutul anului 2005, inculpata B.A.M. i-a spus că face parte dintr-o reţea internaţională de traficanţi de droguri şi că poate face bani mulţi dacă va accepta "să care valize în Venezuela şi Olanda", l-a mai relatat că este vorba de cocaină şi că nu trebuie să se sperie, fiind şi alte persoane din anturajul ei care fac acest lucru, ocazie cu care i-a nominalizat pe U.R., P.C., M.A., B.B. şi sora ei B.S. l-a spus că poate primi sume importante de bani pentru fiecare transport, banii fiind plătiţi de prietenii ei din Olanda.

Faptele şi împrejurările relatate de martor în declaraţiile date sunt fără putinţă de tăgadă reale, coroborându-se cu relatările celorlalţi martori. Martorul nu s-a implicat în activitatea infracţională a inculpatei la solicitarea acesteia, motiv pentru care s-a despărţit de aceasta.

Martora V.D. a declarat că le cunoaşte pe surorile B. (f. 423 vol. I d.u.p.), devenind mai apropiată de B.A.M. A arătat că în octombrie 2006 au mers împreună la Amsterdam, la invitaţia inculpatei, costul avionului suportându-l aceasta. Acolo au fost cazate la un prieten de al inculpatei, pe nume M., cu care inculpata vorbea în engleza.

Martora B.A.R. a declarat că inculpata B.A.M. i-a relatat că, în orice clipă, se aştepta să fie reţinută de poliţie pentru nişte fapte făcute cu mulţi ani în urmă, fiindcă a transportat între două ţări nişte valize, primind pentru aceasta sume însemnate de bani (f. 64 vol. II d.u.p.).

Martorul L.C. a arătat că în anul 2003 a cunoscut-o pe inculpata B.A.M., apoi pe B.S., cu care a avut o relaţie mai apropiată. Inculpata B.A.M. i-a spus că inculpatul U.P.R. a fost arestat în Olanda, întrucât a transportat droguri (f. 200, vol. II d.u.p.). Cu privire la plecarea în Venezuela, aceasta i-a declarat că a mers ca să ducă nişte bani. Comportamentul inculpatelor a creat suspiciuni martorului în sensul că acestea ar fi implicate în transportul de droguri, motiv pentru care a întrerupt relaţiile de afaceri cu acestea.

Martora P.C., în declaraţiile date (f. 369 vol. l) a arătat că le cunoaşte pe inculpate de aproape 4 ani, lucrând la firma acestora, fără forme legale. A mai arătat că ambele inculpate i-au oferit suma de 5000 DOLARI SUA dacă transporta "ceva" pe ruta Olanda - Venezuela - Venezuela - Olanda, urmând ca banii să-i primească la întoarcere, prin transfer bancar. Inculpata B.A.M. i-a spus că trebuie să plece cu avionul pe ruta Bucuresti-Amsterdam-Caracas, sens în care a cumpărat bilet de avion dus-întors, cu banii primiţi de la inculpate. Inculpata i-a dat şi o cartela deja activată de Venezuela, zicându-i că acolo va fi aşteptată de un bărbat de culoare. De la inculpata B.A.M. a primit informaţii în legătură cu cazarea atunci când a ajuns în Caracas-Venezuela. După aceea a fost căutată de o persoană pe nume T., omul de legătură al inculpatei B.A.M., căreia i-a predat diferenţa rămasă din banii primiţi de la aceasta în România. T. îi dădea o mică sumă de bani pentru cheltuielile zilnice. Acesta, în ultima zi, i-a dat o geantă în care, după cum i s-a spus, era cocaină ce trebuia să o transporte cu avionul în Amsterdam, pe aeroportul din Amsterdam fiind reţinută.

Inculpatul U.R.P. a recunoscut învinuirile care i se aduc. Din declaraţiile date în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească a rezultat cu claritate activitatea infracţională a acestuia şi a inculpatelor B.A.M. şi B.S. Astfel, acesta a declarat că a fost recrutat şi apoi finanţat cu plata biletelor de avion pe ruta Bucureşti - Amsterdam, a rezervărilor şi plata hotelului în Olanda de către inculpata B.S., care i-a spus că trebuie sa transporte un pachet ce conţinea droguri pe ruta Olanda - Venezuela, urmând ca ulterior să primească 3000 DOLARI SUA, sumă de bani pe care nu a mai primit-o pentru că transportul nu s-a mai efectuat, fiind prins în flagrant de autorităţile olandeze. Inculpatul a efectuat şi alte transporturi de cocaină la sfârşitul lunii decembrie 2004 - ianuarie 2005 - Caracas -Venezuela -Amsterdam - Olanda, fiind recrutat de cele două inculpate, primind suma de 3000 DOLARI SUA - comisionul său. Persoanele de contact din ţările străine erau bărbaţi de culoare, în vârsta de aprox. 35-40 ani, cu care discuta în limba engleză.

În Venezuela, în decembrie 2003, în holul hotelului s-a întâlnit întâmplător cu martorul M.A., care i-a relatat că se afla în Caracas pentru acelaşi lucru, şi anume transportul de droguri (declaraţie fila 174 vol. l. d.u.p.). S-a întâlnit şi cu inculpata B.S. şi apoi, toţi trei, cu numitul T., împreună purtând discuţii despre un viitor transport de droguri. în acest scop, inculpatul a plecat la Amsterdam cu un rucsac care cântarea 8 kg, s-a întâlnit cu un anume F. care i-a dat indicaţii unde să lase rucsacul, ulterior fiind ridicat de un bărbat de culoare. Inculpata B.S. i-a cumpărat bilete de avion pentru ruta Bucuresti-Amsterdam în februarie 2004, acolo întâlnindu-se cu un anume M. care I-a cazat la hotel şi cu care se mai întâlnise şi cu alte ocazii când transporta droguri. La câteva zile, a plecat în Caracas unde s-au întâlnit cu acelaşi T. care i-a dat să înghită capsule cu droguri pe care trebuia să le transporte în Olanda. Pentru că nu a reuşit să înghită drogurile, la câteva zile, aceeaşi persoana care îl condusese la aeroport cu taxiul la transportul anterior, într-o toaletă publică, i-a dat să îmbrace o pereche de pantaloni tip sport cu buzunare până la genunchi, de culoare neagră, care aveau ascunse droguri în căptuşeala şi pe cusături. A fost condus la aeroportul din Amsterdam, unde a fost reţinut de poliţiştii olandezi, care i-au găsit drogurile.

Autorităţile olandeze l-au expulzat în România. A doua zi, s-a întâlnit cu inculpata B.S. care i-a zis că nu va primi nici o sumă de bani pentru că nu a efectuat cu succes transportul. B.S. i-a dat suma de 3000 DOLARI SUA reprezentând comisionul Caracas - Amsterdam din luna decembrie 2003. Cu ocazia transportului de droguri de la sfârşitul lunii februarie 2004, B.S. i-a dat suma de 4000 sau 5000 DOLARI SUA pentru a-i duce numitului T. la Caracas în Venezuela.

Aceasta relatare a inculpatului U.P.R. întăreşte convingerea existentei unei strânse legături infracţionale a inculpatelor B.S. şi B.A.M. cu membrii reţelei internaţionale de traficanţi de droguri -narcotraficanţi.

Săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi şi judecaţi inculpaţii B.S., B.A.M. şi U.P.R. sunt dovedite cu: procesele verbale de sesizare din oficiu din data de 16 februarie 2006 al lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.R. – B.G.C.C.O. - Direcţia Antidrog; procesele verbale de constituire planşe foto din data de 22 iunie 2007; procese verbale de investigaţii lucrători de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.R. – B.G.C.C.O. - Directia Antidrog; comisia rogatorie internaţională cu autorităţile competente din Olanda privind pe inculpatul U.P.R.; comisia rogatorie internaţională cu Italia privind pe martorul M.A.; comisia rogatorie internaţională cu Olanda privind pe martorul P.C.; procese verbale de recunoaştere de pe planşele foto a inculpatelor B.S. şi B.A.M. de către martora P.C. şi de către inculpatul U.P.R.; convorbirile telefonice efectuate de inculpatele B.S. şi B.A.M. cât şi procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în mediu ambiental de către inculpaţii B.S., B.A.M. şi U.P.R. şi martorii P.C. şi M.A.; procesul verbal întocmit la data de 25 ianuarie 2007 de către lucrătorii de politie judiciară din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Direcţia Antidrog privind ieşirile din România în perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2006 a inculpaţilor B.S., B.A.M. şi U.P.R. şi a martorilor P.C. şi M.A., B.B.D. şi P.A.M.; procesele verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatelor B.S., B.A.M. Declaraţiile martorilor B.B.D. şi P.A.M., B.A.R., L.C., R.D., M.A., M.E., P.C., precum şi declaraţia inculpatului U.P.R., coroborate cu celelalte probe menţionate, formează convingerea existenţei infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost cercetaţi şi judecaţi şi pentru care au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate.

Inculpatele B.S., B.A.M. au avut o atitudine nesincera în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen. Poziţia procesuală a acestora, a considerat prima instanţă, este în contradicţie cu ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, acestea săvârşind infracţiunile cu intenţie. Activitatea infracţională a acestora este descrisă în declaraţiile date de inculpatul U.P.R., martorii M.A., M.E., P.C., R.l., V.D., B.A.M., L.C.

La individualizarea pedepselor, în ceea ce priveşte persoana inculpatelor B.S. şi B.A.M., tribunalul a reţinut că acestea au avut o conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii, în societate şi familie, aveau un loc de muncă, inculpata B.S. era studentă, nu au mai săvârşit fapte antisociale, împrejurări ce au fost valorificate de către prima instanţă drept circumstanţe atenuante, în condiţiile disp.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecinţa aplicării disp.art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru inculpata B.A.M., mama a unui copil minor, s-a dispus ca executarea pedepsei închisorii aplicate să fie suspendată sub supraveghere, în condiţiile dispoziţiile art. 86¹ pe un termen de încercare stabilit în condiţiile dispoziţiile art. 86² C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Inculpatul U.P.R. a avut o atitudine sinceră, a recunoscut învinuirile ce i-au fost aduse şi a formulat un denunţ în prezenta cauză împotriva inculpatelor B.S. şi B.A.M., fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a avut o conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii, avea un loc de munca şi nu are antecedente penale. De asemenea, a depus stăruinţa pentru aflarea adevărului, arătând detaliat activitatea sa infracţională şi a celorlalte două inculpate, a relatat exact împrejurările legate de faptă, având un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal, astfel că în privinţa sa instanţa a valorificat toate împrejurările reţinute ca circumstanţe atenuante.

În ceea ce priveşte măsura de siguranţă a confiscării speciale, prima instanţă a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă cu exactitate sumele de bani, bunurile folosite, sau drogurile (cocaina) care să poată fi supusă confiscării în condiţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu excepţia sumei de 3000 DOLARI SUA ce a primit-o inculpatul U.P.R. de la inculpata B.S. ca urmare a efectuării transportului de cocaină pe ruta Caracas-Amsterdam în luna decembrie 2003.

B. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe motivul greşitei individualizări a pedepselor stabilite şi aplicate ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi sub aspectul modalităţii de executare pentru inculpaţii B.A.M. şi U.P.R., precum şi pentru neaplicarea pedepsei complementare, constând în interzicerea unor drepturi.

Inculpatele B.S. şi B.A.M. au criticat sentinţa pe motivul neadministrării probatoriilor utile pentru lămurirea cauzei, în sensul că nu s-a realizat confruntarea cu martora P.C., că nu s-a coroborat declaraţia acesteia cu ansamblul probator, că declaraţiile coinculpatului U.P. ar fi trebuit verificate în contextul confruntării cu declaraţiile martorilor B.B.D., V.D., B.A.R. şi HGR.; s-a mai invocat că nu s-au respectat dispoziţiile legale, şi anume art. 64 alin. (2), art. 92 alin. (1), art. 104 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., în materia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 24 septembrie 2007, în lipsa inculpatelor şi în prezenţa unui singur martor asistent. De asemenea, aceste inculpate au invocat greşita apreciere a probelor administrate şi greşita stabilire a situaţiei de fapt, probatoriul administrat conducând către o soluţie de achitare pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, iar nu către o soluţie de condamnare. Motivele de apel au fost depuse pe larg, în scris (fila 77 şi urm.).

Inculpatul U.P.R. a criticat sentinţa primei instanţe pe motivul reindividualizării pedepsei, cu consecinţa reducerii cuantumului acesteia, în contextul menţinerii suspendării executării sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 250/ A din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 308/ F din 19 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de organizare şi finanţare a activităţii de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.; în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul U.P.R., la pedeapsa de 5 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.; în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B.A.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de organizare şi finanţare a activităţii de trafic de droguri de mare risc, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au menţinut dispoziţiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere faţă de această inculpată.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi starea de arest a inculpatei B.S.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă, în urma unei riguroase analize a ansamblului probator, a reţinut corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpaţilor.

În acest sens, instanţa de apel a reanalizat declaraţiile inculpatelor B. - care au învederat că menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală, precizând că nu au săvârşit faptele pentru care sunt cercetate - declaraţia inculpatului U.P.R. - care a recunoscut săvârşirea faptelor şi chiar a formulat denunţ împotriva celor două inculpate - precum şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, constatând că ansamblul probatoriului administrat în faza de judecată subliniază consistenţa activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpata B.S. şi numai colateral şi tangenţial o implicare a inculpatei B.A.M., sora acesteia. De altfel, în faţa instanţei de apel, în ultimul cuvânt, inculpata B.S. a învederat că activitatea infracţională ar fi fost desfăşurată personal, sora sa necunoscând de la început, ci aflând pe parcurs aspectele legate de traficul de droguri. Această susţinere a fost apreciată din perspectiva legăturii strânse de rudenie dintre inculpate, dar şi în contextul ansamblului probatoriului care relevă participarea şi contribuţia inculpatei B.A.M., astfel încât reţinând caracterul subiectiv al ultimei afirmaţii a inculpatei B.S. şi caracterul divizibil al declaraţiei, instanţa de apel a înlăturat acest aspect.

Pe de altă parte, a reţinut că interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice ale căror transcrieri se află la dosar (filele 433 şi urm. dosar urmărire penală), furnizează informaţii în sensul participării ambelor inculpate la activităţile de trafic internaţional de droguri, alături de coinculpat sau martorii menţionaţi în actul de sesizare.

Relativ la critica neadministrării unor probe utile cauzei, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, prima instanţă, în cursul judecării fondului, a constatat că martora P.C. - pentru care s-a emis mandat de aducere - nu poate fi audiată întrucât nu mai locuieşte la adresa cunoscută din anul 2003, iar membrii familiei nu au putut preciza actualul domiciliu, context în care este evidentă imposibilitatea de a se proceda la realizarea unei confruntări, în faza de judecată, între aceasta şi inculpaţi.

Sub un alt aspect, relativ la susţinerea că declaraţia coinculpatului U.P.R. trebuie verificată şi confruntată cu declaraţia martorului HGR., s-a reţinut că acesta din urmă a fost audiat în cadrul unei comisii rogatorii (f. 166 dos u.p. vol. I), martorul fiind condamnat de către autorităţile olandeze, la o pedeapsă de 30 de luni pentru infracţiuni de trafic de droguri. Acesta a arătat împrejurările în care a realizat un transport de droguri din Venezuela în Olanda, fără a menţiona o eventuală participare a inculpatelor şi fără a preciza identitatea persoanelor ce au aranjat călătoria către Venezuela, însă subliniind că a beneficiat de ajutorul poliţiei de frontieră din Venezuela la momentul îmbarcării în aeronava care l-a transportat la Amsterdam.

În ceea ce priveşte motivul de apel privitor la nerespectarea dispoziţiilor legale din materia percheziţiei domiciliare, sub aspectul lipsei inculpatelor şi a doi martori asistenţi la momentul efectuării acesteia, instanţa de apel a constatat netemeinicia susţinerilor, având în vedere că potrivit procesului verbal datat 24 septembrie 2007 (f. 12 şi urm. vol. II), percheziţia domiciliară s-a efectuat în baza autorizaţia emisă de Tribunalul Bucureşti, nr. 303 din 24 septembrie 2007 (f. 11 dos. u.p. vol. II), în prezenţa inculpatelor, dar şi a 2 martori asistenţi (S.V. şi T.E.), în intervalul orar 18,00 - 19,15, fiind ridicate cu această ocazie 2 telefoane mobile N. şi cartelele sim aferente, aparţinând, primul, inculpatei B.A.M. şi cel de-al doilea, inculpatei B.S.

Concluzionând, instanţa de apel a constatat că ansamblul probator administrat este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi face dovada deplină a activităţii infracţionale reţinută în sarcina inculpaţilor, precum şi a contribuţiei specifice fiecăruia.

Admiţând apelul parchetului, instanţa de apel a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, pe lângă aspectele enumerate de instanţa de fond, şi contribuţia fiecărui participant - cu reţinerea unei contribuţii majore a inculpatei B.S. la organizarea activităţii infracţionale - durata activităţii sau multitudinea actelor de executare care relevă perseverenţă infracţională, dar şi circumstanţele personale.

Sub acest ultim aspect, a reţinut că inculpata B.A.M. are în întreţinere un copil minor, aspect care, adăugat contribuţiei sale în contextul activităţii organizate de coinculpată şi lipsei antecedentelor penale, relevă un grad mai redus de periculozitate şi existenţa premiselor şi a motivării pentru adaptarea conduitei sale în sensul respectării normelor penale şi socio-morale şi susţin necesitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate de instanţa de apel, acest mod de individualizare a sancţiunii fiind apt să atingă scopul preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru inculpatul U.P. s-a avut în vedere, în plus, cantitatea de drog traficată, modalitatea în care s-a realizat transportul, caracterul său transfrontalier, aspecte ce relevă o periculozitate sporită a acestuia, astfel că i-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum sub minimul special ca urmare a incidenţei art. 74 C. pen., însă uşor majorat faţă de cel stabilit de prima instanţă, pedeapsă cu executare în regim de detenţie. Instanţa de apel şi-a motivat această individualizare a pedepsei, arătând că nu este de neglijat faptul că, fără concursul „cărăuşilor", respectiv a persoanelor ce au acceptat în cunoştinţă de cauză să se implice în reţeaua infracţională transfrontalieră, activitatea coinculpatelor ar fi fost lipsită de premisele necesare desfăşurării eficiente sau în aceiaşi parametri; totodată, lipsa antecedentelor penale şi situaţia familială actuală nu pot contrabalansa criteriile anterior enumerate şi analizate şi nu pot justifica un tratament sancţionator mai blând.

Pentru toţi inculpaţii s-a mai avut în vedere faptul că activitatea infracţională se plasează în perioada 2003-2004, dar şi că notificarea acuzaţiei în materie penală datează din 2007, situaţie în care - fără a fi încălcată durata rezonabilă a procedurii faţă de complexitatea evidentă a cauzei, determinată de caracterul transfrontalier al activităţii, multitudinea părţilor implicate şi dificultatea administrării probatoriului - se justifică o reducere a pedepselor sub minimul special, ca urmare a incidenţei a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor accesorii şi complementare, s-a constatat că activităţile ilicit-penale desfăşurate generează o nedemnitate sub aspectul exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. ce vor fi interzise, determinându-se durata corespunzătoare a pedepsei complementare, conform art. 52 C. pen.

C. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B.S., B.A.M. şi U.P.R., criticând-o, toţi recurenţii, pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor, pentru motivele arătate în scris şi în practicaua prezentei decizii, precum şi pentru nelegalitate, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul U.P.R., acesta susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, în raport de împrejurarea că a formulat denunţul înaintea începerii urmăririi penale în cauză.

Examinând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte motivul principal de recurs invocat de inculpatul U.P.R. - acesta susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, în raport de împrejurarea că a formulat denunţul înaintea începerii urmăririi penale în cauză iar în baza acestui denunţ a fost întocmit rechizitoriul, existând astfel o cauză de nepedepsire - Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, „nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi".

În speţă, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei există procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 16 februarie 2006 al lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.R. - B.G.C.C.O. - Direcţia Antidrog (fila 3, vol. I) denunţul inculpatului U.P.R. din 5 mai 2006, precum şi rezoluţiile de începere a urmăririi penale nr. 182, 183 din data de 24 septembrie 2007 (filele 22-23, 37-38 vol. II d.u.p.) şi, respectiv, nr. 204 din 31 octombrie 2007 (filele 160-161, vol. II d.u.p.)

În raport de aceste date, Curtea constată că deşi denunţul inculpatului este anterior începerii urmăririi penale în cauză, acesta nu a contribuit la identificarea participanţilor, cu privire la care existau deja indicii şi se efectuau cercetări anterior denunţului; totodată, din modul de redactare a textului art. 15, reiese că legiuitorul a avut în vedere denunţul unui participant la o asociere sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, deci denunţul trebuie să fie anterior comiterii acestor din urmă infracţiuni, tocmai pentru ca denunţătorul să fie folosit, eventual ca şi colaborator, în condiţiile Legii nr. 143/2000, pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi, participând la probarea infracţiunii. Mai exact, aceasta este forma în care legiuitorul a înţeles să preia în cuprinsul legii speciale dispoziţiile privind desistarea, prevăzute de art. 22 C. pen.

Că aceasta este intenţia legiuitorului rezultă şi din examinarea comparativă a reglementării cuprinse în dispoziţiile art. 16 din aceeaşi lege care se referă la „persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri".

Ca atare, cum denunţul formulat de inculpat, deşi anterior începerii urmăririi penale în cauză, a fost ulterior sesizării din oficiu a organelor de urmărire penală, care aveau deja date despre activitatea infracţională a inculpaţilor şi cunoşteau identitatea acestora, nu se poate aplica faţă de inculpat cauza de nepedepsire prev. de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

2. Recursul inculpatului U.P.R. este însă întemeiat sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei. Astfel, Înalta Curte constată că deşi instanţa de apel a reţinut în favoarea acestuia atât cauza de reducere prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000 - care are ca efect reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege - cât şi circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., a aplicat o pedeapsă în cuantumul prevăzut de minimul special, de 5 ani închisoare, calculat ca urmare a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000. Este adevărat că instanţa de apel a reţinut totodată şi incidenţa art. 80 alin. (2) C. pen. - în care caz coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie - dar din examinarea coroborată a pedepselor aplicate celorlalţi inculpaţi din prezenta cauză, faţă de care s-au reţinut de asemenea concursul între circumstanţe atenuante şi circumstanţe atenuante, făcându-se aplicarea art. 80 C. pen., Curtea constată că instanţa de apel a înţeles să aplice textul în favoarea inculpaţilor, coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

Ca atare, luând în calcul atât cauza de reducere prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000 - care are ca efect reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege - cât şi circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., având totodată în vedere şi împrejurările de fapt ale cauzei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului - căsătorit, are un copil minor în întreţinere, are studii superioare şi un loc de muncă - Curtea apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei se poate realiza printr-o pedeapsă într-un cuantum mai redus, respectiv de 4 ani închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea apreciază că în raport de caracterul continuat al activităţii infracţionale şi cantităţile mari de droguri traficate, scopul preventiv şi educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie.

3. În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei B.A.M., Curtea constată că recursul parchetului, ce vizează cuantumul şi modalitatea de executate a pedepsei, este întemeiat.

Astfel, materialul probator administrat în cauză a evidenţiat că, în perioada 2003 - 2004, inculpata B.A.M., împreună cu coinculpata B.S., au iniţiat şi constituit un grup infracţional, pe care l-au condus, coordonat şi finanţat în scopul derulării traficului ilicit de droguri de mare risc, respectiv cocaină, obţinând beneficii pecuniare, inculpata având atribuţii de racolare, organizare şi finanţare. Mai reiese că o parte dintre cărăuşii racolaţi au fost depistaţi de autorităţile competente transportând droguri - este situaţia inculpatului U.P.R., care a fost surprins de autorităţile olandeze pe aeroportul Amsterdam - Olanda în timp ce transporta în bagaje cantitatea de 2,850 kg cocaină din Venezuela, a martorului M.A. ce a fost depistat în localitatea Padova -Italia în timp ce transporta prin înghiţire 98 capsule de 0,983 kg cocaină, martora P.C., depistată de autorităţile olandeze pe aeroportul din Amsterdam în timp ce transporta 3,996 kg cocaină.

Chiar dacă materialul probator a relevat că inculpata B.A.M. a avut o contribuţie infracţională mai redusă în raport cu activităţile de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc în forma agravată a organizării şi finanţarea de astfel de activităţi desfăşurate de sora sa, inculpata B.S., care era coordonatorul grupului identificat, Curtea nu poate să nu observe gradul de pericol social ridicat al faptelor, cantităţile mari de droguri traficate urmare şi activităţii infracţionale a inculpatelor, precum şi disproporţia faţă de celelalte pedepse aplicate în cauză - care nu poate fi justificată de împrejurarea că inculpata era însărcinată pe parcursul urmăririi penale iar în prezent are un copil minor în întreţinere - astfel că, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicată acesteia de instanja de fond şi menţinută în apel, la 6 ani închisoare,

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, este evident că în acest cuantum nu permite decât executarea în regim de detenţie.

4. Pentru considerente ce derivă din cele de la pct. 3 şi care nu vor fi reluate, Curtea apreciază că recursurile inculpatelor B.S. şi B.A.M., ce vizează menţinerea soluţiei instanţei de fond, sunt nefondate şi vor fi respinse, faptele săvârşite de acestea prezentând un grad de pericol social ridicat şi, chiar dacă între momentul comiteri faptei şi cel al acuzării, respectiv al condamnării, a trecut un interval mai mare de timp, nu pot fi aplicate pedepse derizorii ca şi cuantum.

Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet şi va majora de la 4 ani la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B.A.M. pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, dispunând executarea acesteia în regim de detenţie. Totodată, va admite şi recursul inculpatului U.P.R., reducând pedeapsa aplicată acestuia de la 5 la 4 ani închisoare, dispunând însă ca executarea să se facă în regim de detenţie.

De asemenea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatele B.S. şi B.A.M., constatând că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate acestora, ce sunt apte să asigure reeducarea inculpatelor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispoziţiilor art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive pentru inculpata B.S., la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentele - inculpate B.S. şi B.A.M. vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite recursul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 250/ A din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpata B.A.M., precum şi recursul declarat de inculpatul U.P.R. împotriva aceleaşi decizii. Casează, în parte, Decizia penală şi rejudecând: 1. Majorează de la 4 ani la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (2) C. pen.

Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

2. Reduce de la 5 ani la 4 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului U.P.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.S. şi B.A.M.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatei B.S. durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 septembrie 2007 la 8 iunie 2010.

Obligă pe inculpatele B.S. şi B.A.M. la plata sumei de câte 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 100 lei, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 8 iunie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2103/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3162/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1820/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1878/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1882/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2103/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2242/2010. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2260/2010. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2318/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2509/2010. Penal