ICCJ. Decizia nr. 2369/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2369/2010

Dosar nr. 2158/97/2009

Şedinţa publică din 16 iunie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 229/2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în Dosar nr. 2158/97/2009 au fost condamnaţi inculpaţii:

1. Ş.T., cetăţean turc, arestat preventiv în cauză şi deţinut în Penitenciarul Aiud, la:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

- 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 ianuarie 2009 la 30 iulie 2009.

În baza art. 94 din O.U.G. nr. 194/2002 şi art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului Ş.T. în Germania după executarea pedepsei.

2. H.C., fără antecedente penale, arestată preventiv în cauză şi deţinută în Penitenciarul Aiud, la:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

- 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) art. 81 şi art. 82 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv din data de 25 ianuarie 2009 şi până în data de 30 iulie 2009.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei H.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3 din 26 ianuarie 2009 al Tribunalului Hunedoara dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

3. B.E., recidivist, arestat preventiv în cauză şi deţinut în Penitenciarul Aiud, la

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

- 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.,

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 398 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 771 din 14 martie 2006 a Judecătoriei Arad care a fost contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare din prezenta cauză, s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare urmând ca în final inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

4. Ş.F.M., fără antecedente penale, arestat preventiv în cauză şi deţinut în Penitenciarul Aiud, la:

- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

- 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) art. 86¹ şi art. 86² C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani.

A fost încredinţată supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

A fost obligat inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a), b), c), d) C. proc. pen. şi conform art. 86³ alin. (3) lit. d) C. proc. pen. s-a impus inculpatului să nu intre în legătură cu cetăţeni de naţionalitate turcă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 25 ianuarie 2009 şi până în data de 30 iulie 2009.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ş.F.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 26 ianuarie 2009 al Tribunalului Hunedoara dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

5. G.O.D., recidivist, arestat preventiv în cauză şi deţinut în Penitenciarul Aiud, la:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

- 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

- 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 717 din 19 mai 2008 a Judecătoriei Deva, definitivă prin neapelare la data de 02 iunie 2008 şi s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

6. M.V.N., recidivist arestat preventiv în lipsă, la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. A fost menţinută valabilitatea mandatului de arestare preventivă nr. 7 din 26 ianuarie 2009.

7. P.T., fără antecedente penale, arestat preventiv în cauză şi deţinut în Penitenciarul Aiud la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5), art. 86¹ şi art. 86² C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 5 ani.

A fost încredinţată supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 24 aprilie 2009 şi până în data de 30 iulie 2009.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.T. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 26 ianuarie 2009 al Tribunalului Hunedoara dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii Ş.T., H.C., B.E., Ş.F.M., G.O.D., M.V.N., P.T. de sub învinuirea de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a dispus plata onorariului în sumă de 520,8 RON interpretului R.M. pentru asigurarea traducerii dezbaterilor, sens în care s-a dispus comunicarea unui extras din prezenta sentinţă Serviciului contabilitate din cadrul Tribunalului Hunedoara, însoţit de factura şi procesul-verbal încheiat în 27 iulie 2009 pentru prestaţia efectuată.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a celor două cărţi de identitate falsificate aflate în dosarul de urmărire penală.

În temeiul art. 73 din O.U.G. nr. 105/2001, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 100 euro aflată la dosarul de urmărire penală.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea calculatorului şi a aparatului de înfoliat care aparţin inculpatului G.O.D. şi care au fost folosite de acesta la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., respectiv la falsificarea cărţilor de identitate, obiecte înregistrate în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara.

S-a dispus ca telefonul mobil marca M., cu cartela SIM, mijloc de probă înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara să rămână ataşat prezentului dosar.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii Ş.T., H.C., B.E., Ş.F.M., G.O.D. să plătească fiecare câte 5000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpaţii M.V.N. şi P.T. să plătească suma de câte 5400 RON cu acelaşi titlu.

S-a dispus ca onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii M.V.N. şi P.T. în sumă de câte 400 RON să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2009 din data de 16 aprilie 2009 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. Ş.T., cetăţean turc, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

- art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. H.C., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

- art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

3. B.E., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

- art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. Ş.F.M., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

5. G.O.D., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

6. M.V.N., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

7. P.T., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

- art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În expunerea stării de fapt s-a reţinut în esenţă prin rechizitoriu că:

- inculpatul Ş.T. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii grave de trafic de migranţi, a racolat şi îndrumat mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi a organizat aceste activităţi, a pus la dispoziţie inculpatului G.O.D. fotografiile migranţilor pentru ca acesta să falsifice actele de identitate, promiţându-i înainte de săvârşirea faptei şi că va tăinui bunurile provenite din aceasta, că a pus la dispoziţia migranţilor actele de identitate falsificate de către inculpatul G.O.D., ajutându-i astfel pe aceştia să se prezinte sub o identitate falsă pentru a induce sau menţine în eroare un organ dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecinţe juridice, şi că i-a ajutat pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat.

- inculpata H.C. a constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii grave de trafic de migranţi, a îndrumat mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi i-a ajutat pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat.

- inculpatul B.E. a constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii grave de trafic de migranţi, a îndrumat mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi i-a ajutat pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat.

- inculpatul Ş.F.M. a sprijinit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii grave de trafic de migranţi, a ajutat pe membrii grupului infracţional în activitatea de îndrumare a migranţilor, găzduindu-i pe migranţi şi intermediind obţinerea de cărţi de identitate falsificate şi i-a ajutat pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat.

- inculpatul G.O.D. a sprijinit un grup infracţional organizat constituit în scopul comiterii infracţiunii grave de trafic de migranţi, a falsificat două înscrisuri oficiale, respectiv două cărţi de identitate prin alterarea lor, de natură să producă consecinţe juridice, a pus la dispoziţia migranţilor, prin intermediul inculpatului Ş.T., cărţile de identitate falsificate, ajutându-i în acest mod să se prezinte sub o identitate falsă, i-a ajutat pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat, prin punerea la dispoziţie a actelor de identitate falsificate, i-a ajutat pe membrii grupului infracţional organizat în activitatea de îndrumare a migranţilor, prin ajutorul dat la realizarea scopului acestei infracţiuni, respectiv la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prin punerea la dispoziţie a actelor de identitate falsificate.

- inculpatul M.V.N. a constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii grave de trafic de migranţi, şi că a racolat şi îndrumat mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi că a organizat aceste activităţi.

- inculpatul P.T. a constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii grave de trafic de migranţi, a racolat şi îndrumat mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi a organizat aceste activităţi.

Din analiza întregului ansamblu probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

Inculpatul Ş.T. este cetăţean turc rezident în Germania, locuind în localitatea Aachen, unde deţine şi un local public cu specific românesc şi care se numeşte ";B.B.S.";.

Din luna august - septembrie 2008, inculpatul turc a stabilit o relaţie de concubinaj cu inculpata H.C. din Buzău, care iniţial a lucrat ca ospătară în localul menţionat mai sus.

Tot în vara anului trecut, inculpatul Ş.T. i-a cunoscut pe inculpaţii Ş.F.M., M.V.N., P.T., B.E. şi G.O.D. Pe aceştia i-a cunoscut ca fiind clienţi ai localului său şi din probele administrate în cauză rezultă că, cel puţin cu o parte dintre ei, a avut discuţii vizând activitatea de racolare, îndrumare şi călăuzire de cetăţeni turci care doreau să ajungă în Germania.

Astfel, inculpatul Ş.T. avea contacte directe cu comunitatea turcă din Germania şi, la solicitarea unor cetăţeni turci stabiliţi legal în Uniunea Europeană, s-a oferit să faciliteze transportarea rudelor acestora, aflate în Turcia, în Germania, prin trecerea frauduloasă a frontierei unui stat membru U.E. Aceasta deoarece cetăţenii turci au nevoie de viză pentru a pătrunde pe teritoriul unui stat membru U.E., ţările din vestul Europei acordând destul de greu astfel de vize.

România şi Bulgaria sunt ţările din Uniunea Europeană care acordă cel mai uşor vize de călătorie cetăţenilor turci, în schimbul unei taxe accesibile. Aceasta a reprezentat un factor favorizator pentru conceperea activităţii infracţionale de către inculpatul Ş.T. Astfel, cetăţenii turci care doreau să ajungă în Germania erau îndrumaţi de către inculpat să solicite vize turistice Ambasadei României din Turcia, după care îi trecea fraudulos frontiera de stat a României, prin alte puncte decât cele pentru trecerea frontierei sau prin aceste locuri, folosind acte de identitate falsificate.

Inculpatul Ş.T. identifica în rândul comunităţii turce din Germania persoanele dispuse să plătească pentru ca rudele lor din Turcia să reuşească să li se alăture în Germania, primea sumele de bani pretinse pentru realizarea activităţii infracţionale, achita din aceşti bani cheltuielile făcute cu transportul, cazarea şi masa pe teritoriul României şi, mai departe, până la ajungerea în Germania sau Austria, unde migranţii erau preluaţi de rudele lor, plătea persoanele care îl ajutau în activitatea infracţională.

Inculpata H.C. îl însoţea pe inculpatul Ş.T. la toate întâlnirile având ca obiect găsirea unei modalităţi de trecere frauduloasă a frontierei, îi caza pe migranţi în unităţi hoteliere, închiriind camerele pe numele ei. Aceste activităţi aveau loc la cererea inculpatului Ş.T. care nu este un bun vorbitor al limbii române, deşi o înţelege destul de bine şi erau consecinţa relaţiei apropiate pe care o avea cu inculpatul Ş.T.

Inculpaţii M.V.N. şi P.T. îl însoţeau pe inculpatul Ş.T. atunci când acesta prelua cetăţenii turci, îi transportau pe aceştia pe teritoriul României, îi cazau şi le asigurau mijloacele minime de subzistenţă în drum spre frontiera vestică a României. Cei doi intermediau uneori şi obţinerea documentelor de identitate falsificate şi găseau mijloace de transport.

Inculpatul B.E. găsea de asemenea locuri de cazare pentru migranţi şi se interesa pentru a identifica persoane dispuse să-i treacă pe migranţi frontiera de stat în mod ilegal.

Inculpatul G.O.D. realiza documente de identitate falsificate, cu ajutorul cărora migranţii, racolaţi şi îndrumaţi de către ceilalţi inculpaţi, treceau frontiera de stat a României prin punctele de control vamal, drept cetăţeni români, atunci când trecerea frauduloasă a frontierei nu se făcea prin alte puncte decât cele de control vamal.

Inculpatul Ş.F.M., frate cu inculpatul M.V.N., asigura cazarea migranţilor în locuinţa sa, atunci când era nevoie, şi căuta modalităţi de scoatere frauduloasă a acestora din România.

Inculpatul Ş.T., obţinea ajutorul inculpaţilor români întrucât îi ajutase anterior, când se aflaseră în Germania, în plus fiecare obţinând şi sume de bani semnificative în urma desfăşurării activităţii infracţionale. După cum rezultă din declaraţia de la dos. up. pentru fiecare cetăţean turc scos din ţară, inculpaţii primeau în medie 1500 euro.

Din adresa Consulatului General al României la Istanbul rezultă că părţile vătămate A.Y. şi M.E. (minor) au obţinut vize turistice pentru perioada 13 ianuarie 2009 - 12 februarie 2009, cu drept de şedere în România de 10 zile în această perioadă, fără a avea chemare.

Martorul A.T. a intrat în România cu viză de afaceri valabilă în perioada 14 noiembrie 2008 - 13 mai 2009, pentru o perioadă de 60 de zile, cu multiple intrări. La dos. up. există o declaraţie a acestuia că a dat suma de 300 euro inculpatului M.V.N., zis G., neexistând alte dovezi în acest sens nu s-a solicitat confiscarea acestei sume.

În cursul lunii ianuarie 2009, minorul M.E., împreună cu cumnatul său, A.Y., au încercat să intre în Bulgaria pentru a ajunge în România, cu scopul ca în final să ajungă în Germania.

Autorităţile bulgare au refuzat intrarea pe teritoriul ţării a celor doi cetăţeni turci, astfel că inculpatul Ş.T., care intenţiona să-i ajute să ajungă în Germania la solicitarea unui cetăţean turc pe nume ";O.";, stabilit acolo, s-a deplasat împreună cu inculpatul M.V.N. până în zona frontierei turco-bulgare unde s-au întâlnit cu cele două părţi vătămate, spunându-le acestora că îi ajută ei să ajungă în România. După toate acestea, inculpaţii Ş.T. şi M.V.N. au revenit în zona dintre frontiera Turciei cu Bulgaria şi le-au dat părţilor vătămate rezervări făcute la hotelul ";A."; din Bucureşti prin firma de turism ";A.B."; din Istanbul.

Anterior, inculpatul Ş.T. şi inculpata H.C. au mai încercat să o aducă în România pe partea vătămată minoră M.E., inculpata convingând-o pe mama sa să întocmească o invitaţie autentificată la un notar public pentru acesta, prin care se obliga să achite toate cheltuielile de cazare şi masă pentru partea vătămată, numita H.A. necunoscând activitatea infracţională şi scopul pentru care fiica sa şi concubinul ei încercau să o aducă în România pe partea vătămată. Minorul nu a reuşit să obţină viză în baza invitaţiei menţionate.

Cu actele puse la dispoziţie de către inculpatul Ş.T., părţile vătămate au intrat în România în mod legal, la data de 15 ianuarie 2009, prin punctul de trecere a frontierei Vama Veche.

Inculpatul Ş.T. s-a întâlnit apoi în Bucureşti cu părţile vătămate, pe care le-a transportat până la Buzău cu autoturismul marca B., înmatriculat în Germania, folosit de către inculpatul Ş.T., cazându-i la un hotel.

Nu s-a putut stabili cu certitudine când au fost preluaţi alţi cinci cetăţeni turci, printre care şi martorul A.T., de către inculpaţii M.V.N. şi P.T., însă este cert că, la data de 16 ianuarie 2009, în jurul orelor 17:00, cei doi inculpaţi s-au prezentat la recepţia pensiunii ";L.B."; din localitatea Orăştie, judeţul Hunedoara, solicitându-i martorei V.R. 3 camere duble, cazarea făcându-se pe numele inculpatului P.T. Doi dintre ceilalţi cetăţeni turci se numesc M.S. şi A.A., alţi doi nefiind identificaţi. Nu s-a reuşit audierea celor 4 cetăţeni turci, întrucât, la un moment dat, aceştia au dispărut.

A doua zi, în data de 17 ianuarie 2009, inculpatul M.V.N. l-a contactat pe martorul V.P., fratele vitreg al mamei sale, cei doi cunoscându-se de pe vremea când martorul locuia în localitatea Oţelu Roşu, judeţul Caraş-Severin. La solicitarea inculpatului, martorul s-a deplasat cu autoturismul său la staţia de carburanţi ";L.O."; din Orăştie, unde s-au întâlnit, participând şi inculpatul P.T. la discuţii.

Cu ajutorul martorului, cei doi inculpaţi i-au transportat pe martorul A.T. şi numiţii M.S. şi A.A. la motelul ";C."; din comuna Băcia, judeţul Hunedoara.

De menţionat că din declaraţia martorului rezultă că inculpatul M.V.N. era foarte autoritar cu cei trei cetăţeni turci, la un moment dat, când unul dintre ei a vrut să vorbească la telefonul mobil, smulgându-i-l din mână şi aruncându-l pe podeaua maşinii. Acest telefon aparţinând unuia dintre cetăţenii turci a fost predat de către martor şi constituie mijloc material de probă fiind înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara.

Inculpaţii i-au cerut martorului să găsească un tinichigiu care poate modifica maşina închiriată de cei doi inculpaţi, marca S., de culoare albastră, astfel încât să îi poată ascunde pe cetăţenii turci sub bancheta din spate, pentru a-i putea trece fraudulos frontiera. Martorul a auzit şi o discuţie dintre cei doi inculpaţi, din care a înţeles că există în Oţelu Roşu o persoană pe nume G.O.D., care ar putea falsifica acte cu ajutorul cărora cetăţenii turci să treacă frontiera României.

Inculpatul M.V.N. i-a cazat, în data de 17 ianuarie 2009, pe cei trei cetăţeni turci, printre care şi martorul A.T., la motelul ";C."; din comuna Băcia, judeţul Hunedoara, făcând rezervarea pe numele său, aşa cum rezultă din declaraţia martorului B.V.S.

În data de 20 ianuarie 2009, investigatorul sub acoperire cu numele de cod ";G.O.";, autorizat în cauză, la cererea inculpatului Ş.T., a transportat cei trei cetăţeni turci de la motelul ";C."; în municipiul Arad, întâlnindu-se cu inculpaţii Ş.T. şi H.C. în parcarea supermarketului ";S.";. Investigatorul sub acoperire a primit de la martorul A.T. suma de 50 euro pentru transport, primind aceeaşi sumă şi de la unul din ceilalţi cetăţeni turci, conform înţelegerii cu inculpatul Ş.T.

La această întâlnire, în autoturismul B., folosit de către inculpatul Ş.T., se aflau şi părţile vătămate M.E. şi A.Y., cu care veniseră de la Buzău.

Inculpatul Ş.T. i-a cazat pe cei cinci migranţi la hotelul ";S.G.";, într-una din camere stând inculpatul cu inculpata H.C., într-o alta părţile vătămate M.E. şi A.Y., iar în cea de-a treia cameră martorul A.T. şi ceilalţi doi cetăţeni turci pe nume M.S. şi A.A. (declaraţia martorei A.L.G.).

În data de 21 ianuarie 2009, inculpaţii şi cetăţenii turci au părăsit unitatea hotelieră şi s-au întâlnit cu inculpatul B.E., care l-a contactat telefonic pe martorul P.N., căruia i-a solicitat să-i lase pe trei cetăţeni turci să-şi prepare mâncare la el acasă, fără a-i da alte detalii, lucru care s-a şi întâmplat.

În aceeaşi dată, inculpata H.C. a încercat să-i cazeze pe cetăţenii turci la A.F. ";D."; din Arad, însă martora C.R. i-a spus că nu are camere libere.

În aceste condiţii, inculpatul B.E. l-a contactat telefonic pe numitul M.A., zis ";G.";, cu care s-a întâlnit apoi într-un bar din municipiul Arad, unde se aflau şi inculpaţii Ş.T., H.C., iar după un timp a apărut şi numitul M.G.F.

Inculpatul B.E. i-a propus lui M.G.F. să-i găzduiască pe cei cinci cetăţeni turci la el acasă, promiţându-i şi o sumă de bani în schimbul acestui serviciu.

Deşi ştia că cei cinci turci încearcă să treacă fraudulos frontiera României, pentru a face rost de bani, M.G.F. a fost de acord, astfel că în final i-a cazat pe cei cinci cetăţeni turci, printre care şi părţile vătămate M.E. şi A.Y. şi martorul A.T., în noaptea de 21/22 ianuarie 2009. În locuinţa acestuia a petrecut noaptea şi inculpatul B.E. şi prietena sa, inculpaţii Ş.T. şi H.C. dormind în maşină.

Anterior, în seara zilei de 21 ianuarie 2009, inculpatul B.E. l-a convins pe numitul L.Ş. să închirieze un autoturism marca D.L., primind bani în acest sens de la inculpatul Ş.T.

Cu acest autoturism, s-a intenţionat să se treacă fraudulos frontiera de stat prin Vama Turnu, unde M.G.F. spunea că ştie un vameş cu care poate rezolva acest lucru.

Pe drum însă, L.Ş. a alimentat cu benzină, în loc de motorină autoturismul închiriat, astfel că după câteva sute de metri maşina s-a defectat şi au revenit în Arad cu taximetre, petrecând noaptea în locuinţa lui M.G.F.

A doua zi, în data de 22 ianuarie 2009, patru dintre cetăţenii turci, respectiv părţile vătămate, martorul A.T. şi numitul M.S. s-au cazat la A.F. ";D.";.

În data de 23 ianuarie 2009, martora C.R. i-a întrebat pe cetăţenii turci cine plăteşte cazarea pentru următoarea noapte, aceştia răspunzând că va veni ";şeful"; şi va plăti. După circa 15 minute şi-a făcut apariţia inculpatul Ş.T., care a achitat suma de 80 RON, reprezentând contravaloarea cazării pentru noaptea de 23/24 ianuarie 2009. A doua zi, cetăţenii turci au părăsit unitatea hotelieră.

În această perioadă, inculpatul Ş.T. a ţinut legătura telefonic cu inculpatul Ş.F.M. din Oţelu Roşu, fratele inculpatului M.V.N., discutând despre modalitatea de trecere frauduloasă a frontierei. În acelaşi timp, inculpatul de origine turcă a avut discuţii telefonice şi cu inculpatul G.O.D., stabilind să se întâlnească în Oţelu Roşu, pentru a falsifica actele de identitate.

Astfel, în data de 22 ianuarie 2009, inculpaţii Ş.T. şi H.C., împreună cu părţile vătămate, s-au deplasat cu autoturismul marca B. din Arad în localitatea Oţelu Roşu, unde s-au întâlnit cu inculpatul Ş.F.M., stabilind ca în noaptea de 22/23 ianuarie 2009, acesta să-i cazeze la locuinţa sa pe cei doi migranţi, despre care ştia că urmează să încerce să treacă fraudulos frontiera de stat, lucru care s-a şi întâmplat.

Inculpatul Ş.F.M. l-a condus pe inculpatul Ş.T. la locuinţa lui G.O.D., în acest timp migranţii aşteptând într-un local public din apropiere, iar inculpata H.C. în autoturismul marca B.

Între inculpatul Ş.T. şi inculpatul G.O.D. au existat discuţii privind falsificarea a trei cărţi de identitate, în sensul aplicării fotografiilor migranţilor pe cărţi de identitate ale unor cetăţeni români. Inculpatul G.O.D. a solicitat suma de 200 euro pentru fiecare carte de identitate, cerând şi alte 200 euro pentru un act falsificat anterior şi neplătit până la acea dată.

Inculpaţii au convenit în final asupra sumei de 700 euro, inculpatul G.O.D. susţinând că, dacă nu primeşte banii în acel moment, nu are bani pentru toner şi folie. Inculpatul Ş.T. i-a predat inculpatului G.O.D. fotografii ale părţilor vătămate, acestea având mai multe fotografii tip paşaport asupra lor, care au fost ridicate şi se află la dosarul cauzei.

Din probele administrate în cauză nu s-a stabilit dacă banii au fost plătiţi, cert este că a doua zi, în data de 23 ianuarie 2009, inculpaţii Ş.T. şi H.C. au plecat din Oţelu Roşu la Arad, având asupra lor două cărţi de identitate falsificate, pentru părţile vătămate A.Y. şi M.E., pe care inculpata le-a văzut în torpedoul autoturismului B.

În data de 24 ianuarie 2009, martorul A.T., pentru care nu a fost confecţionată o carte de identitate falsă, a fost cazat din nou acasă la martorul P.N., prin intermediul inculpatului B.E.

Împreună cu acesta din urmă, inculpatul Ş.T. le-a luat de la A.F. ";D."; pe părţile vătămate A.Y. şi M.E., cu autoturismul marca B., deplasându-se până în staţia P.P. Anterior, inculpatul Ş.T. s-a înţeles telefonic cu inculpatul Z.S.A. cu privire la preluarea migranţilor din acel loc. Inculpatul Ş.T. a plătit inculpatului Z.S.A. contravaloarea biletelor, acesta din urmă fiind şofer pe un autocar aparţinând SC A.T. SRL Sibiu, firmă care face transport persoane pe ruta România - Germania.

La punctul de control vamal comun din Nădlac, inculpatul Z.S.A. a strâns actele de identitate ale pasagerilor din autocar pentru a le prezenta organelor de control vamal. Cu ocazia verificărilor efectuate de către organele I.J.P.F. Arad - S.P.F. Nădlac, s-a stabilit faptul că cetăţenii turci A.Y. şi M.E. s-au prezentat sub o identitate falsă, folosind cărţi de identitate falsificate, din care rezulta că sunt cetăţeni români. Cei doi cetăţeni turci au fost opriţi şi reţinuţi.

Din raportul de constatare tehnică din 13 februarie 2009, rezultă că partea vătămată A.Y. s-a prezentat sub o altă identitate, folosind o carte de identitate eliberată de S.P.C.L.E.P. Oţelu Roşu pe numele de M.R.M., pe aceasta fiind aplicată fotografia sa. Partea vătămată M.E. a folosit o carte de identitate eliberată de municipiul Arad pe numele de C.I.M. Cele două cărţi de identitate nu sunt autentice, fiind realizate prin falsificarea a două cărţi de identitate originale, prin următoarea metodă: realizarea pe o coală de hârtie albă cu ajutorul tehnicii de calcul şi a unei imprimante cu jet de cerneală a aversului celor două cărţi de identitate, aceste averse fiind lipite apoi pe cărţile de identitate autentice şi aplicarea unei folii transparente pe suprafaţa acestora.

Din declaraţia martorului M.R.M., rezultă că îl cunoaşte de mai mult timp pe inculpatul M.V.N. şi că, la sfârşitul anului trecut, acesta i-a cerut cartea de identitate sub pretextul de a cumpăra mai multe telefoane mobile cu abonament. Martorul a fost de acord cu propunerea inculpatului, după care cei doi au avut divergenţe, martorul nerecuperându-şi cartea de identitate.

În cauză, nu s-a putut efectua şi audierea numitului C.I.M., posesorul celeilalte cărţi de identitate falsificate, acesta fiind plecat în străinătate.

Din declaraţia martorului I.A.M. rezultă că obţinerea de cărţi de identitate aparţinând altor persoane în vederea falsificării era o practică folosită de inculpatul M.V.N., de la acest martor inculpatul obţinând-o sub pretextul că ştie pe cineva care poate să i-o recondiţioneze, cartea de identitate a martorului fiind foarte deteriorată.

În cauză, a fost efectuată şi o percheziţie asupra sistemelor informatice ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliate efectuate la locuinţa inculpatului G.O.D. În urma acestei activităţi, pe hard disk-ul unităţii centrale cu inscripţia ";H.P.C.";, au fost identificate o carte de identitate pe numele C.C.T. cu fotografia reală a posesorului şi alte două cărţi de identitate cu aceleaşi date, dar purtând fotografiile altor persoane, cu privire la cel puţin una dintre ele existând suspiciunea că este a unui cetăţean turc.

A fost identificată şi cartea de identitate a martorului I.A.M., o carte de identitate pe numele C.I.M., alta pe numele M.V.N. precum şi cartea de identitate pe numele de M.R.M.

Au fost identificate de asemenea fotografiile părţilor vătămate M.E. şi A.Y. Au fost descoperite şi fotografiile altor persoane, care par a fi tot de origine turcă.

Există în memoria calculatorului şi dovada eliberată de Poliţia oraşului Sălişte, judeţul Sibiu, care nu are completată data eliberării, în timp ce pe originalul primit de la Poliţia oraşului Sălişte se observă că data era completată, ";24 noiembrie 2008";.

Din declaraţia martorului C.C.T. rezultă că acesta şi-a pierdut cartea de identitate care este copiată în memoria calculatorului inculpatului G.O.D.

Cetăţenii turci A.Y. şi M.E. au calitatea de părţi vătămate, au fost legal citaţi la domiciliile din Turcia, însă nu s-au prezentat sau expus eventuale pretenţii.

În drept, instanţa de fond a reţinut că:

Fapta inculpatului Ş.T. de a racola şi îndruma mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi de a organiza aceste activităţi, constituie infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Faptele inculpatului Ş.T. de a-i pune la dispoziţie inculpatului G.O.D. fotografiile migranţilor pentru ca acesta să falsifice actele de identitate, promiţându-i înainte de săvârşirea faptei şi că va tăinui bunurile provenite din aceasta, constituie complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele inculpatului Ş.T. de a pune la dispoziţia migranţilor actele de identitate falsificate de către inculpatul G.O.D., ajutându-i astfel pe aceştia să se prezinte sub o identitate falsă pentru a induce sau menţine în eroare un organ dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie complicitate la infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele inculpatului Ş.T. de a-i ajuta pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat, constituie complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei H.C. de a îndruma mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, constituie infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Faptele inculpatei H.C. de a-i ajuta pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat, constituie complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului B.E. de a îndruma mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, constituie infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Faptele inculpatului B.E. de a-i ajuta pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat, constituie complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului Ş.F.M. de a-i ajuta pe membrii grupului infracţional în activitatea de îndrumare a migranţilor, găzduindu-i pe migranţi şi intermediind obţinerea de cărţi de identitate falsificate, constituie complicitate la infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Faptele inculpatului Ş.F.M. de a-i ajuta pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat, constituie complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele inculpatului G.O.D. de a falsifica două înscrisuri oficiale, respectiv două cărţi de identitate prin alterarea lor, de natură să producă consecinţe juridice, constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele inculpatului G.O.D. de a pune la dispoziţia migranţilor, prin intermediul inculpatului Ş.T., cărţile de identitate falsificate, ajutându-i în acest mod să se prezinte sub o identitate falsă, constituie complicitate la infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele inculpatului G.O.D. de a-i ajuta pe migranţi în încercarea lor de ieşire din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat, prin punerea la dispoziţie a actelor de identitate falsificate, constituie complicitate la tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului G.O.D. de a-i ajuta pe membrii grupului infracţional organizat în activitatea de îndrumare a migranţilor, prin ajutorul dat la realizarea scopului acestei infracţiuni, respectiv la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prin punerea la dispoziţie a actelor de identitate falsificate, constituie complicitate la infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Fapta inculpatului M.V.N. de a racola şi îndruma mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi de a organiza aceste activităţi, constituie infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Fapta inculpatului P.T. de a racola şi îndruma mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi de a organiza aceste activităţi, constituie infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalităţii organizate în diverse modalităţi - iniţiere, constituire, sprijinire a unui grup de criminalitate organizată în scopul comiterii infracţiunii de trafic de migranţi. Instanţa apreciază că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici din punct de vedere al laturii obiective, nici din punct de vedere al laturii subiective, urmând a dispune achitarea inculpaţilor Ş.T., H.C., B.E., Ş.F.M., G.O.D., M.V.N. şi P.T. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În alin. (2) se prevede că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. În art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 este menţionată la pct. 13 ca infracţiune gravă şi infracţiunea de trafic de migranţi.

Este cert că fiecare inculpat în parte a acţionat în modalităţile descrise mai sus pentru a ajuta cetăţenii turci A.Y., M.E., A.T., M.S. şi A.A. să treacă ilegal frontiera de stat a României (ultimii doi şi reuşind să părăsească România cu ajutorul inculpaţilor M.V.N. şi P.T. la cererea inculpatului Ş.T.).

Instanţa a apreciat că nu ne aflăm în prezenţa unui grup constituit cu reguli clare şi o structură bine determinată, care să acţioneze o perioadă îndelungată de timp, aşa cum cer dispoziţiile art. 2 lit. a) Legea nr. 39/2003. Infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii s-au derulat o perioadă scurtă de timp din decembrie 2008 până în 24 ianuarie 2009. Este irelevant dacă cei 7 inculpaţi se cunoşteau sau nu, faptul că la un moment dat au ajuns să aibă legături aparent coordonate pentru realizarea infracţiunii de trafic de migranţi nu justifică ideea că aceştia ar fi format un grup infracţional în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul Ş.T. este elementul de legătură între inculpaţi, a declarat că vine în România frecvent din anul 1992, existând posibilitatea ca activitatea sa infracţională să fie mai amplă, că el este cel care în localul său din Germania în diverse modalităţi îi determină pe cetăţeni români să îl ajute în activitatea de trafic de migranţi, că primeşte diverse sume de bani pentru această activitate. Faptul că inculpatul are resurse materiale suficiente şi susţine că nu a săvârşit infracţiunile de trafic de migranţi din motive financiare nu este relevant, instanţa apreciind că ajutorul dat unor cetăţeni turci poate avea şi alte motivaţii familiale, naţionale, politice.

Însă condamnarea unei persoane se poate dispune numai în cazul în care există probe certe, directe sau indirecte de vinovăţie. Raportat la circumstanţele cauzei, la contribuţia fiecărui inculpat, instanţa a considerat că suntem în prezenţa unui grup format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracţiuni de trafic de migranţi şi a altor infracţiuni mijloc, care nu are continuitate sau structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi.

În condiţiile în care activitatea celor şapte inculpaţi nu este specifică unui grup infracţional organizat, ale cărui caracteristici au fost expuse mai sus, se va dispune achitarea inculpaţilor Ş.T., H.C., B.E., Ş.F.M., G.O.D., M.V.N. şi P.T. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub învinuirea de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

Inculpaţii Ş.T., H.C., Ş.F.M. şi P.T. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Inculpatul G.O.D. a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de condamnarea la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, aplicată prin Sentinţa penală nr. 717 din 19 mai 2008 a Judecătoriei Deva, definitivă prin neapelare la data de 02 iunie 2008.

Inculpatul B.E. a săvârşit infracţiunile pentru care urmează să fie trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie, prevăzute de art. 37 lit. a) şi b) C. pen., faţă de condamnările suferite anterior. A fost liberat condiţionat la data de 04 martie 2008 din executarea pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 771 din 14 martie 2006 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 228/A/04 mai 2006 a Tribunalului Arad.

Inculpatul B.E. recunoaşte şi regretă faptele comise. Atitudine sinceră au avut şi inculpaţii H.C. şi Ş.F.M.

Activitatea infracţională a inculpatului Ş.T. rezultă din declaraţiile coinculpaţilor, ale martorilor care confirmă prezenţa sa în locurile de cazare, precum şi din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, din care rezultă că le-a cerut celorlalţi inculpaţi să găsească persoane dispuse să treacă cetăţenii turci fraudulos peste frontiera de stat a României, oferind sume importante de bani în euro pentru acest lucru, împrejurare din care rezultă că, la rândul său, obţinea sume mari de bani de la migranţi sau de la cetăţenii turci stabiliţi în Germania care îi solicitau să ";faciliteze"; ajungerea în Germania a migranţilor. Relevantă în acest sens este discuţia din 21 ianuarie 2009, ora 20:09, avută de către inculpatul Ş.F.M. de pe telefonul inculpatului Ş.T. cu o persoană necunoscută, în care îi propune acesteia suma de 2000 euro pentru trecerea frauduloasă a frontierei de către cei doi migranţi.

De asemenea, inculpatul Ş.T. poartă discuţii cu inculpatul Ş.F.M. cu privire la falsificarea actelor de identitate şi cu privire la găsirea unei alte modalităţi de scoatere din România a migranţilor, relevante fiind discuţiile telefonice dintre cei doi din data de 22 ianuarie 2009, ora 18:13, ora 18:18, ora 18:22, ora 19:16, ora 19:47, ora 22:47 şi ora 00:47 din data de 23 ianuarie 2009. Sunt relevante şi discuţiile purtate de cei doi inculpaţi în data de 24 ianuarie 2009, ora 9:53, ora 17:57, ora 18:03 şi ora 18:09.

Şi din convorbirile telefonice avute de inculpatul Ş.T. cu inculpatul G.O.D. în data de 21 ianuarie 2009, ora 19:14, SMS-ul de la ora 19:16 din data de 22 ianuarie 2009, ora 17:49 rezultă înţelegerea ca cel din urmă inculpat să falsifice actele de identitate pentru migranţi. Acest lucru rezultă şi din convorbirea telefonică din data de 21 ianuarie 2009, ora 8:37, purtată de către inculpaţii Ş.T. şi M.V.N., acesta din urmă recomandându-i să nu mai apeleze la inculpatul G.O.D. pentru falsificarea actelor. În aceeaşi zi, la orele 11:41 şi 11:51, inculpatul Ş.T. poartă discuţii telefonice cu persoane neidentificate, solicitându-le şi acestora să facă rost de cărţi de identitate falsificate pentru migranţi.

Vinovăţia inculpatului B.E. rezultă din convorbirile telefonice purtate cu inculpatul Ş.T. şi cu alte persoane, unora dintre ele propunându-le să-i ajute să-i scoată fraudulos din România pe migranţi, contra unor sume de bani în euro.

Şi participaţia inculpatei H.C. rezultă din probele administrate în cauză, convorbiri telefonice purtate cu inculpatul Ş.T., din facturile fiscale care certifică faptul că i-a cazat pe cetăţenii turci la unităţile hoteliere pe numele ei, din declaraţiile coinculpaţilor, părţilor vătămate şi ale martorilor, din care rezultă că i-a transportat pe migranţi împreună cu inculpatul Ş.T., şi a determinat-o pe mama sa să-l invite pe partea vătămată M.E., aceasta din urmă întocmind o declaraţie în formă autentică, la notar, în acest sens.

Inculpatul G.O.D. nu a recunoscut faptele săvârşite, susţinând că, deşi inculpaţii M.V.N. şi P.T. îi solicitaseră să falsifice cărţi de identitate, nu a fost de acord şi că le-a împrumutat calculatorul la insistenţele acestora, împrejurare care nu este însă confirmată nici măcar de martorii propuşi în apărare de către inculpat. Inculpatul susţine că, în data de 23 ianuarie 2009, a primit printr-un intermediar calculatorul împrumutat şi că, în ziua precedentă, a avut discuţii şi cu inculpatul Ş.F.M. cu privire la falsificarea cărţilor de identitate, însă l-a refuzat şi pe acesta. De asemenea, inculpatul susţine că nu s-a întâlnit în acele zile cu inculpatul Ş.T., pe care recunoaşte că îl cunoştea din Germania, dar arată că în România s-a întâlnit cu el doar la sediul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara.

Susţinerile inculpatului G.O.D. sunt contrazise de declaraţiile inculpaţilor Ş.T. şi Ş.F.M., rezultând şi din procesele-verbale întocmite de ofiţerul de legătură al investigatorilor sub acoperire, precum şi din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de el cu ceilalţi inculpaţi, că s-a întâlnit cu inculpatul Ş.T. în prezenţa celuilalt inculpat şi au avut discuţii privitoare la falsificarea actelor de identitate, solicitând în schimbul acestei activităţi suma de 700 euro.

Inculpatul şi-a menţinut poziţia de nerecunoaştere a faptelor şi în faţa instanţei, în ciuda probelor directe - declaraţii inculpaţi şi interceptări telefonice - care îl încriminau. A încercat să acrediteze ideea că inculpatul M.V.N. i-a cerut împrumut calculatorul, împrejurare evident nereală, în condiţiile în care acest inculpat nu are cunoştinţe de operare pe calculator.

Este cert că inculpatul G.O.D. este cel care a falsificat cele două cărţi de identitate, având în vedere că în urma percheziţiei informatice au fost descoperite în memoria calculatorului său actele de identitate originale aparţinând numiţilor C.I.M. şi M.R.M., precum şi fotografiile părţilor vătămate A.Y. şi M.E., iar de la locuinţa sa a fost ridicat, cu ocazia percheziţiei domiciliare, şi un aparat de plastifiat.

Inculpatul M.V.N. se sustrage de la urmărirea penală, dispunându-se arestarea acestuia în lipsă, a fost avertizat de inculpatul Ş.T. să dispară pentru a nu fi arestat. Este recidivist în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) raportat la condamnarea de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 511/2005 a Judecătoriei Caransebeş, din executarea căreia s-a liberat condiţionat la data de 22 mai 2007, cu un rest neexecutat de 156 zile.

Inculpatul P.T., de asemenea a fost arestat în lipsă, nu are antecedente penale, nu a recunoscut faptele şi nu a conştientizat gravitatea acestora.

Cei doi inculpaţi M.V.N. şi P.T. au avut o contribuţie mai mare la săvârşirea infracţiunilor, dând un ajutor semnificativ inculpatului Ş.T. în realizarea activităţii infracţionale, au racolat şi îndrumat mai mulţi migranţi, pe care i-au transportat, cazat şi, probabil, cu o parte dintre ei, cei cazaţi la unitatea hotelieră ";L.B."; din Orăştie, au trecut fraudulos frontiera de stat a României.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, circumstanţele săvârşirii faptelor, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de trafic de migranţi, forma continuată a infracţiunilor, persoana inculpaţilor, gradul lor de implicare, contribuţia efectivă a fiecărui inculpat, lipsa de antecedente penale în cazul inculpaţilor Ş.T., H.C., Ş.F.M., P.T., dar şi starea de recidivă a inculpaţilor B.E., M.V.N. sau G.O.D., toţi cei trei beneficiind anterior de liberări condiţionate sau suspendare condiţionată în cazul inculpatului G.O.D., fără a înţelege să renunţe la comportamentul infracţional. În cazul inculpatului B.E. s-a reţinut că are un rest neexecutat de 398 zile de închisoare, fiind liberat condiţionat în 04 martie 2008, că a săvârşit faptele din prezenta cauză în termenul liberării condiţionate astfel încât i s-a aplicat şi un spor de pedeapsă.

Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trecere ilegală a frontierei prevăzută de art. 70 alin. (1) O.U.G. nr. 105/2001 în forma tentativei sunt închisoarea de la o lună şi 15 zile la 1 an, pentru infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 71 alin. (1) O.U.G. nr. 105/2001 de la 2 la 7 ani, iar pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi fals privind identitatea de la 3 luni la 3 ani închisoare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 229/2009 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, au declarat apel în termen inculpaţii şi D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara.

Prin apelul formulat, parchetul a adus hotărârii atacate următoarele critici:

Soluţia achitării inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., este neîntemeiată, deoarece aceştia au întrunit condiţiile specifice ale unui grup infracţional organizat.

Astfel, deşi grupul infracţional organizat nu a avut rezistenţă relativ îndelungată în timp, acest fapt datorându-se numai împrejurării că activitatea infracţională a fost descoperită şi stopată în timp util, este evident că grupul infracţional nu a avut un caracter ocazional, a fost constituit pe baza unui plan, iar inculpatul Ş.T. împreună cu concubina sa, inculpata H.C., identificau în rândul comunităţii turce din Germania persoanele dispuse să plătească pentru ca rudele lor din Turcia să reuşească să li se alăture lor în Germania, iar atribuţiile celorlalţi inculpaţi (membrii ai grupului infracţional organizat), erau stabilite cu exactitate, fiecare contribuind la racolarea, îndrumarea şi călăuzirea migranţilor.

Inculpaţii M.V.N. şi P.T. îl însoţeau pe inculpatul Ş.T. când acesta racola şi îi relua cetăţenii turci, intermediau obţinerea de documente de identitate falsificate; inculpatul B.E. se ocupa de găsirea locurilor de cazare pentru migranţi şi se interesa pentru a identifica persoane dispuse să-i treacă pe migranţi frontiera de stat în mod ilegal; inculpatul G.O.D. sprijinea grupul infracţional organizat prin realizarea de documente falsificate, iar inculpatul Ş.F.M. îi caza în locuinţa sa pe migranţi şi căuta modalităţi frauduloase de scoatere a acestora din România.

Ca atare, în mod greşit instanţa a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, motivând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nici din punct de vedere al laturii obiective şi nici din punct de vedere al laturii subiective întrucât, din probele administrate în cauză, a rezultat, cu certitudine că, în acest grup infracţional existau reguli clare şi o structură bine determinată, iar perioada în care au acţionat este suficient de lungă, conform cerinţelor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, respectându-se, în principiu, aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor, iar grupul infracţional a fost organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trecere ilegală a frontierei de stat, fals material în înscrisuri oficiale şi fals privind identitatea.

Pedepsele aplicate inculpaţilor sunt relativ mici, raportat la conduita acestora, la declaraţiile contradictorii ale acestora în faza de urmărire penală şi la instanţă.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.T., Ş.F.M. şi H.C., nu se impunea aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere având în vedere rolul şi atribuţiile pe care aceştia le-au avut în grupul infracţional constituit.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se solicită desfiinţarea în parte a Sentinţei penale nr. 229/2009 a Tribunalului Hunedoara şi în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special.

Prin completarea motivelor de apel Parchetul a solicitat, în subsidiar, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru contrarietatea dintre dispozitivul hotărârii şi considerente.

În motivare se arată că Tribunalul a motivat soluţia de achitare în ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prin aceea că, raportat la circumstanţele cauzei, la contribuţia fiecărui inculpat, suntem în prezenţa unui grup format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni de trafic de migranţi şi a altor infracţiuni mijloc, grup care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi. Totodată s-a mai reţinut că inculpaţii au acţionat într-o perioadă scurtă de timp, din luna decembrie şi până în 24 ianuarie 2009 şi faptul că au ajuns la un moment dat să aibă legături aparent coordonate nu justifică ideea că aceştia ar forma un grup infracţional organizat.

Faţă de constatările instanţei de fond, aceasta era obligată conform art. 334 C. proc. pen. să pună în discuţie schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi să dea posibilitatea inculpaţilor să formuleze apărări.

Prin apelul formulat, inculpatul Ş.T. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a), raportat la art. 374 C. proc. pen., desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi în rejudecare:

Reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de trafic de migranţi şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., cu privire la restul infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

În subsidiar se solicită reducerea pedepsei rezultante aplicate inculpatului.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, starea de fapt fiind în mod greşit reţinută de către instanţă cu privire la infracţiunile pentru care s-a pronunţat condamnarea inculpatului.

În acest sens, se arată că inculpatul nu a fost niciodată liderul vreunei organizaţii care se ocupa cu traficul de migranţi trimişi peste graniţă, sens în care pedeapsa aplicată este mult prea mare raportat la pedepsele aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, celorlalţi inculpaţi.

Se apreciază totodată că gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpat nu este într-atât de mare încât să justifice continuarea stării de detenţie, iar statutul de cetăţean străin nu poate impieta asupra individualizării modului de executare a pedepsei.

Criticile apelantului vizează şi aprecierea instanţei de fond potrivit căreia inculpatul era cel care îi determina pe cetăţenii români să îl ajute în activitatea de trafic de migranţi primind diverse sume de bani pentru această activitate.

Faptul că inculpatul se află în România în momentul în care se derulau operaţiunile de trecere peste graniţă a cetăţenilor turci M.E. şi A.Y. nu face dovada unei implicări directe în activităţile orchestrate din Germania de către numitul O. Potrivit declaraţiei martorului A.T., cel implicat direct în această chestiune a fost inculpatul M.V.N.

Inculpatul Ş.T. nu a făcut rezervări pentru cei doi la hotelul A. din Bucureşti şi doar la rugămintea lui O. i-a ajutat pe cei doi pentru a ajunge la Arad.

La fel, în privinţa prezenţei celorlalţi trei cetăţeni turci în România se susţine că este evidentă neimplicarea directă a inculpatului Ş.T., cei trei având legătură doar cu activităţile desfăşurate de inculpaţii M.V.N. şi P.T., în conexiune cu cetăţeanul turc O.

Întreaga activitate a inculpatului a constituit un ajutor dat numitului O., în considerarea relaţiei lor vechi de prietenie, pentru a facilita plecarea din România a celor două părţi vătămate. La prima tentativă eşuată de intrare în ţară a celor două părţi vătămate inculpatul nu a contribuit, cei care s-au găsit la graniţa turco-bulgară fiind inculpaţii M.V.N. şi P.T.

Venirea inculpatului în România s-a datorat relaţiei de prietenie cu inculpata H.C. şi dorinţei de a se deplasa în Turcia la rude.

Rămânerea în România şi activitatea derulată au fost urmarea solicitării de ajutor primită telefonic de la numitul O. Nereală se susţine a fi existenţa unei convorbiri telefonice în care inculpatul Ş.T. îl îndemna pe inculpatul M.V.N. să dispară pentru a nu fi arestat.

Prin apelul formulat, inculpatul B.E. a solicitat desfiinţarea Sentinţei penale nr. 229/2009 a Tribunalului Hunedoara şi în rejudecare pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi punerea lui de îndată în libertate.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că inculpatul nu s-a implicat niciodată în scoaterea din ţară a migranţilor, nu s-a preocupat de obţinerea mijloacelor de transport şi nu a racolat persoane interesate în a obţine câştiguri materiale ilicite. Nu a încercat scoaterea din ţară a celor doi cetăţeni turci, nu a închiriat un autoturism D.L., şi nu i-a însoţit pe cei doi cetăţeni turci.

În intervalul de timp din 21 ianuarie până în 24 ianuarie când a fost arestat inculpatul nu a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat, acuzaţiile că ar fi găsit locuri de cazare pentru migranţi şi că s-ar fi interesat de persoane care să-i treacă ilegal frontiera pe aceştia sprijinindu-se doar pe unele înregistrări ale convorbirilor telefonice, fără relevanţă în cauză.

Doar pentru ajutorul dat inculpatului Ş.T., persoană faţă de care avea o datorie morală, prin găzduirea la naşul său a două persoane despre care ştia că sunt nepoţii inculpatului, nu pot fi realizate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi.

Se arată totodată că în privinţa inculpatului nu-şi găsesc aplicarea prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nefiind dovedită existenţa unei infracţiuni continuate.

Prin apelul formulat, inculpata H.C. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi în rejudecare:

În principal pronunţarea unei hotărâri de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu trimitere la art. 64 pct. 2 şi art. 68 C. proc. pen., iar

În subsidiar, reducerea pedepsei aplicate inculpatei, sub minimul special legal, întrucât în mod greşit instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuante, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatei pe durata cercetărilor.

Totodată se solicită a se înlătura obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare dispuse la fond, în situaţia pronunţării unei soluţii de achitare sau diminuarea acestora corespunzător dovedirii şi proporţional cu gradul de participaţie şi vinovăţie.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că inculpata H.C. nu a avut cunoştinţă despre organizarea unui grup infracţional şi că aceasta nu a realizat niciunul din elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de Legea nr. 105/2001.

Din niciuna din convorbirile telefonice înregistrate nu rezultă că inculpata ar fi luat legătura cu vreunul din membrii aşa zisului grup în vederea realizării vreunei activităţi infracţionale.

În declaraţiile date de inculpaţi şi martori, inculpata apare în calitate de concubină a inculpatului Ş.T., fără a fi plasată în vreuna din activităţile de transport, găzduire sau complicitate la tentativa de trecere a frontierei.

În speţă nu se poate discuta despre o activitate laborioasă care să vizeze traficul de migranţi, cu atât mai puţin pusă la cale de inculpată, ci eventual de activităţi de moment ale inculpaţilor, care nu au fost atent organizate, astfel încât nici gradul de pericol social al faptelor nu este atât de ridicat.

În acest sens se arată că în cauză cercetările au vizat două persoane, despre care inculpata ştia că sunt rude apropiate ale concubinului său şi alte trei persoane despre care se presupune ca urmau să aibă calitatea de persoane traficate.

Susţinerile din rechizitoriu potrivit cărora inculpata ar fi dat curs propunerilor unor cetăţeni germani de a trece clandestin migranţi peste frontieră nu au fost probate în cauză, aşa cum nu au fost dovedite nici susţinerile referitoare la numărul mare al persoanelor implicate şi modul crud în care se purtau inculpaţii cu cei care urmau a fi trecuţi graniţa.

Activitatea inculpatei s-a rezumat în exclusivitate la două persoane despre care ştia că sunt rude ale iubitului ei şi pe care le-a ajutat rugându-şi mama să le formuleze invitaţii, iar ulterior le-a însoţit la un hotel unde s-au cazat şi au luat masa.

Semnificativ în opinia apelantei sub aspectul vinovăţiei este episodul în care inculpatul Ş.T. a pălmuit-o pentru că l-a chestionat în legătură cu două acte de identitate pe care le-a găsit în maşină.

Prin apelul formulat, inculpatul G.O.D. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi în rejudecare pronunţarea unei hotărâri de achitare a acestuia. În susţinerea orală a motivelor de apel s-a arătat că faptele reţinute în sarcina inculpatului nu au fost probate, iar prin modul de falsificare cele două cărţi de identitate nu erau apte a fi utilizate în scopul legitimării.

Prin apelul formulat inculpatul P.T. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare întrucât simplul fapt al rezervării unor camere de hotel nu poate realiza elementul material al infracţiunii de trafic de migranţi.

Prin apelul formulat, inculpatul Ş.F.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi în rejudecare pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului pentru complicitate la infracţiunile de trafic de migranţi şi tentativa la trecere ilegală a frontierei de stat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În dezvoltarea orală a motivelor de apel s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni întrucât inculpatul a cazat o singură dată părţile vătămate fără a primi beneficii materiale, ca favoare pentru inculpatul Ş.T., care l-a ajutat în Germania şi nu există probe certe de vinovăţie.

În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport de gradul de participaţie, exonerarea de plata cheltuielilor judiciare care nu au fost dovedite sau diminuarea lor în raport de gradul de participaţie ale fiecărui inculpat.

Prin Decizia penală nr. 8 din 26 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 30 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, şi în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite.

În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A descontopit pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat în pedepsele principale.

1. A condamnat pe inculpatul Ş.T. la:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedepsele de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului şi conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 ianuarie 2009 la 26 martie 2010.

2. A condamnat pe inculpata H.C. la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatei prin prezenta decizie cu pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpata.

A interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ şi art. 86² C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău cu supravegherea executării obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatei H.C. prin prezenta decizie.

A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că inculpata a fost arestată preventiv din data de 25 ianuarie 2009 până la 30 iulie 2009.

3. A condamnat pe inculpatul B.E. la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 398 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 771/2006 a Judecătoriei Arad pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie în pedeapsa de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 ianuarie 2009 la 26 martie 2010.

4. A condamnat pe inculpatul Ş.F.M. la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ şi art. 86² C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin;

f) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, şi întoarcerea;

g) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin cu supravegherea executării obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului Ş.F.M. prin prezenta decizie.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 25 ianuarie 2009 până la 30 iulie 2009.

5. A condamnat pe inculpatul G.O.D. la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedepsele de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 717/2008 a Judecătoriei Deva şi dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C. pen.

6. Condamnă pe inculpatul P.T. la

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ şi art. 86² C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

i) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin;

j) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, şi întoarcerea;

k) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

l) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin cu supravegherea executării obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului P.T. prin prezenta decizie.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 24 aprilie 2009 până la 30 iulie 2009.

În baza dispoziţiilor art. 38 C. proc. pen. a disjuns cauza în ce-l priveşte pe inculpatul M.V.N. şi a stabilit termen de judecată la data de 19 aprilie 2010.

A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ş.T., H.C., B.E., Ş.F.M., G.O.D. şi P.T. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii Ş.T., H.C., B.E., Ş.F.M., G.O.D. şi P.T. să plătească statului suma de câte 300 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. cheltuielile privind interpreţii desemnaţi în cauză rămân în sarcina statului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă turcă în sumă de 277,8 RON precum şi cheltuielile de transport, vor fi plătite fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii Ş.T., B.E., P.T. şi G.O.D. solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fond şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Activitatea infracţională a inculpatului Ş.T. rezultă din declaraţiile coinculpaţilor, ale martorilor care confirmă prezenţa acestuia în locurile de cazare, precum şi din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, din care rezultă că le-a cerut celorlalţi inculpaţi să găsească persoane care doresc să treacă cetăţenii turci în mod fraudulos peste frontiera de stat a României, oferind sume de bani importante pentru acest scop.

Prin urmare, acest inculpat obţinea sume mari de bani de la migranţi sau de la cetăţenii turci stabiliţi în Germania care îi solicitau să ";faciliteze"; ajungerea în Germania a migranţilor.

Relevante în acest sens sunt discuţiile purtate de inculpatul Ş.T. cu inculpatul Ş.F.M. cu privire la falsificarea actelor de identitate şi cu privire la găsirea unei alte modalităţi de scoatere din ţară a migranţilor (convorbirile telefonice dintre cei doi din 22 ianuarie 2009, 23 ianuarie 2009, 24 ianuarie 2009).

De asemenea, inculpatul Ş.T. a avut discuţii cu inculpatul G.O.D. din care rezultă înţelegerea ca acesta din urmă să falsifice actele de identitate pentru migranţi. În acest sens, în discuţia telefonică din 21 ianuarie 2009 dintre inculpaţii Ş.T. şi M.V.N., acesta din urmă îl sfătuia pe Ş.T. să nu mai apeleze la G.O.D. pentru falsificarea actelor.

Aşadar, susţinerile inculpatului Ş.T. că doar l-a ajutat pe minorul M.E. să ajungă la tatăl său în Germania sunt contrazise de probele administrate în cauză din care rezultă vinovăţia acestuia pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.

La cele expuse mai sus se adaugă declaraţiile inculpaţilor B.E. şi Ş.F.M., declaraţiile părţii vătămate M.E., discuţiile purtate cu inculpaţii Ş.F.M. şi H.C. în 24 ianuarie 2009 din care reiese că Ş.T. aştepta alţi cetăţeni turci în 25 ianuarie 2009, care urmau să-l plătească, cât şi demersurile pentru scoaterea lor din ţară.

Această împrejurare este confirmată şi de declaraţia inculpatului B.E.

De asemenea, partea vătămată M.E. şi inculpata H.C. au confirmat că inculpaţii Ş.T. şi M.V.N. au contribuit la aducerea părţilor vătămate M.E. şi A.Y. la Bucureşti, prin invitaţia făcută de mama inculpatei H.C.

În consecinţă, activitatea infracţională a inculpatului Ş.T. nu poate fi apreciată ca un ajutor dat conaţionalilor săi pentru a-i ajuta să-şi reîntregească familiile, ci ca o activitate având ca scop obţinerea unor beneficii materiale din traficarea migranţilor.

Cu privire la recursul inculpatului G.O.D. prin care se solicită achitarea acestuia întrucât faptele nu există, Înalta Curte constată că nu este întemeiat.

Astfel, deşi inculpatul nu a recunoscut faptele săvârşite şi a susţinut că i-a refuzat pe inculpaţii M.V.N. şi P.T., care îi ceruseră să falsifice cărţi de identitate, împrumutându-le acestora calculatorul său, că nu s-a întâlnit în acea perioadă cu inculpatul Ş.T. (pe care îl cunoaşte din Germania), susţinerile inculpatului G.O.D. sunt contrazise de următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor Ş.T. şi Ş.F.M., procesele-verbale ale ofiţerului de legătură al investigatorilor sub acoperire, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice avute de acesta cu ceilalţi inculpaţi, din care rezultă că s-a întâlnit cu inculpatul Ş.T. în prezenţa lui Ş.F.M. şi că au discutat cu privire la falsificarea actelor de identitate în schimbul sumei de 700 de euro.

Deşi inculpatul a avut o atitudine constantă de nerecunoaştere a faptului că a falsificat cărţile de identitate, este cert că el este autorul faptei deoarece în calculatorul său au fost găsite actele de identitate originale ale numiţilor C.I.M. şi M.R.M. şi fotografiile părţilor vătămate A.Y. şi M.E., iar de la locuinţa sa a fost ridicat un aparat de plastifiat.

Susţinerile inculpatului privind împrumutarea calculatorului său inculpatului M.V.N. sunt contrazise de afirmaţiile inculpatului Ş.F.M. în sensul că fratele său nu are cunoştinţe de operare pe calculator şi că a lipsit în ultimul timp de la locuinţa sa.

În consecinţă, probatoriul administrat în cauză a confirmat pe deplin existenţa faptelor şi săvârşirea lor cu vinovăţie de către inculpaţi.

Cu privire la recursul inculpatului B.E., Înalta Curte constată că vinovăţia acestui inculpat a fost reţinută corect în cauză, rezultând din convorbirile telefonice avute cu inculpatul Ş.T. şi cu alte persoane în care le propunea să-i ajute să-i scoată fraudulos din România pe migranţi contra unor sume de bani în euro.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, activitatea inculpatului nu a constat doar în determinarea naşului său N.N. de a caza migranţii timp de câteva ore la domiciliul acestuia, ci a vizat contactarea martorilor M.G.F. şi L.Ş. pentru găzduirea şi transportul migranţilor şi a diferite persoane pentru găsirea unor modalităţi de trecere ilegală a frontierei de către migranţi.

Aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorilor M.G.F., care se coroborează cu declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală şi interpretările convorbirilor telefonice, discuţiile purtate de acesta cu persoane din Germania, cu inculpatul Ş.T.

Referitor la recursul declarat de inculpatul P.T., Înalta Curte constată că acesta, alături de inculpatul M.V.N., a avut o contribuţie semnificativă la realizarea activităţii infracţionale prin racolarea şi îndrumarea migranţilor, pe care i-a transportat şi cazat în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat.

Sunt de reţinut în acest sens declaraţiile martorilor V.R., V.P., A.T. şi procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, care se coroborează parţial cu declaraţia dată de inculpat în faza cercetării judecătoreşti.

Aşa încât, în cauză este dovedită săvârşirea faptelor reţinute în sarcina tuturor recurenţilor inculpaţi, nefiind întemeiate solicitările acestora de achitare.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte constată că în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă, împrejurările săvârşirii faptelor, gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, forma continuată a acestora, cât şi circumstanţele personale (contribuţia fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale a inculpaţilor Ş.T. şi P.T., starea de recidivă a inculpaţilor B.E. şi G.O.D.), aspecte care au dus la aplicarea unor pedepse care prin cuantum şi modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.T., G.O.D., B.E., şi P.T.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.T., B.E., P.T. şi G.O.D. împotriva Deciziei penale nr. 8 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor Ş.T. şi B.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 ianuarie 2009 la 16 iunie 2010, iar din pedeapsa aplicată inculpatului G.O.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 ianuarie 2009 la 16 iunie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi Ş.T. şi G.O.D. la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.E. şi P.T. la câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba turcă, pe timp de 3 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2010.

Procesat de GGC - CT

← ICCJ. Decizia nr. 1464/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1481/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2369/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs