ICCJ. Decizia nr. 2418/2010. Penal. Cerere de amânare a executării pedepsei (art. 453 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2418/2010
Dosar nr. 9209/2/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 76 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins cererea condamnatului D.G. de amânare a executării pedepsei, ca nefondată.
Prima instanţă a reţinut că, prin cererea formulată la 1 octombrie 2009, condamnatul D.G. a solicitat amânarea executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 49 din 26 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 2.262 din 23 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea cererii sale, condamnatul a arătat că executarea imediată a pedepsei este imposibilă, faţă de starea de sănătate precară pe care o are. Susţine că, faţă de afecţiunile pe care le prezintă, nu suportă regimul de detenţie şi invocă dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Petentul D.G. a solicitat efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală iar Curtea, prin încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2009, a admis efectuarea acestei probe, cu obiectivul de a se stabili dacă petentul condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei.
La data de 7 ianuarie 2010, I.M.L. M.M. a înaintat instanţei raportul de nouă expertiză medico-legală.
Astfel, din acest raport, Curtea a reţinut că petentul D.G. a fost reexaminat de o comisie de medici specialişti, având următoarea componenţă: prof. dr. V.I., medic primar legist la I.N.M.L. M.M. Bucureşti, dr. S.M., medic reprezentant al A.N.P. - Direcţia medicală, prof. dr. M.D., medic primar cardiologie şi medicină internă, prof. dr. C.I. Târgovişte, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice, prof. dr. D.C., medic primar hematologie clinică, dr. C.G., medic primar boli interne şi gastroenterologie.
Prin concluziile raportului, această comisie arată că petentul D.G. prezintă diagnosticul:
1. Ciroză hepatică cu virus hepatic B, clasa Child’s B (varice esofagiene grad III).
2. Diabet zaharat tip 2 insulinonecesitant.
3. Hipertensiune arterială formă medie.
4. Cardiopatie ischemică cronică cu antecedente de fibrilaţie atrială.
5. Obezitate grad III.
Se arată de către specialişti că afecţiunea hepatică (cu răsunet general la nivelul funcţionalităţii întregului organism) este gravă, cu evoluţie imprevizibilă, cu atât mai mult cu cât există şi o comorbiditate importantă; această patologie, ce necesită respectarea cu stricteţe a recomandărilor medicale, poate beneficia de transplant hepatic, modalitate terapeutică al cărei rezultat nu poate fi anticipat, realizabilă prin internare într-o unitate medicală de strictă specialitate; însă se arată şi împrejurarea că evoluţia bolii hepatice este aceeaşi şi în stare de detenţie şi de libertate, în lipsa efectuării transplantului hepatic, dacă sunt respectate recomandările medicale, intervenţia operatorie preconizată nu are dată certă de realizare deşi, din documentele medicale, rezultă că sus-numitul ar fi în evidenţa Institutului Clinic Fundeni fiind trecut pe lista de aşteptare în vederea efectuării transplantului hepatic, reţeaua sanitară a A.N.P. are posibilitatea de a asigura nu numai asistenţa medicală pentru bolile menţionate, dar şi efectuarea investigaţiilor de laborator recomandate, inclusiv prin internări periodice în unităţi de tip penitenciar-spital.
La data de 24 februarie 2010, la dosarul cauzei, I.N.M.L. M.M. Bucureşti a comunicat instanţei de judecată, printre altele, că: „din punct de vedere medical, condamnatul D.G. poate efectua pedeapsa în regim de detenţie, dacă sunt respectate cu stricteţe recomandările medicale, astfel încât exclusiv din perspectivă medicală, în opinia noastră, dispoziţia art. 455 C. proc. pen. (întreruperea executării pedepsei închisorii) nu pot fi incidente".
Amânarea executării pedepsei aplicate condamnatului prin sentinţa penală nr. 49/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, se poate dispune în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453, alin. (1), lit. a) C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2009): „a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condiţiile prevăzute de art. 1391, care se aplică în mod corespunzător".
Cum în speţă, nu este îndeplinită teza I-a a textului de lege mai sus citat, respectiv în urma examinării şi reexaminării condamnatului, medicii specialişti nu au concluzionat că petentul se află în imposibilitate de a executa pedeapsa, instanţa de judecată nu se poate baza pe susţineri nedovedite.
Este adevărat că, din ansamblul probator administrat rezultă şi împrejurarea că petentul se află pe o listă de aşteptare în vederea efectuării unui transplant, la o clinică aparţinând M.S., însă acest lucru nu are o dată certă, iar condamnatul din speţă a mai beneficiat de întreruperea executării pedepsei pentru acelaşi motiv, realizarea intervenţiei nefiind posibilă.
În plus, situaţia petentului este discutabilă din punctul de vedere al tezei a II-a a art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat), referitoare la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, fiind cert că acesta nu a fost condamnat pentru infracţiuni ce implică violenţa, însă fiind angajat al autorităţilor statului, a comis un număr impresionant de acte materiale ale mai multor infracţiuni, pentru care trebuie să răspundă.
Împotriva sentinţei penale nr. 76 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în termen legal, a declarat recurs condamnatul D.G., solicitând întreruperea executării pedepsei întrucât sunt îndeplinite cerinţele art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., afecţiunile de care suferă sunt grave şi nu pot fi tratate în regim de detenţie.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că întreruperea executării pedepsei şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speţă, conform raportului de nouă expertiză medico-legală al I.N.M.L. M.M. şi completării aduse acestuia la 19 februarie 2010, condamnatul suferă de boli ce pot fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P., eventual de internări periodice într-un penitenciar spital, în funcţie de evoluţia acestora.
De asemenea, reţeaua sanitară a A.N.P.au posibilitatea de a asigura nu numai asistenţa medicală pentru bolile menţionate, dar şi efectuarea investigaţiilor de laborator recomandate, inclusiv prin internări periodice în unităţi de tip penitenciar-spital.
În ceea ce priveşte transplantul hepatic se arată că în ipoteza în care vor fi analizate condiţiile necesare sub aspectul obţinerii organului de transplantat, stabilirea datei intervenţiei chirurgicale şi dacă petiţionarul-condamnat va accepta această procedură terapeutică, efectuarea operaţiei îl va pune pe condamnat în imposibilitatea executării pedepsei în regim de detenţie.
Având în vedere că afecţiunile de care suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în imposibilitatea executării pedepsei, Înalta Curte apreciază, ca şi instanţa de fond, că nu sunt întrunite cerinţele art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Referitor la transplantul hepatic, deşi condamnatul se află pe o listă de aşteptare pentru efectuarea acestuia într-o clinică aparţinând M.S., nu s-a stabilit o dată certă pentru realizarea acestuia, astfel că nici sub acest aspect nu se poate dispune întreruperea executării pedepsei.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.G. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 238/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2320/2010. Penal → |
|---|
