ICCJ. Decizia nr. 2450/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2450/2010
Dosar nr. 45/64/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16/F din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.E. împotriva ordonanţei nr. 9/P/2006 din 4 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut următoarele:
Petiţionarul B.E. a solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva notarului public C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu - prev. de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că a autentificat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea unui teren în suprafaţă de 19.500 mp situat în mun. Bucureşti de către C.C., deşi acesta nu avea discernământ datorită vârstei înaintate şi bolii psihice, consemnând în fals că i-a citit acesteia, cuvânt cu cuvânt, consemnările din antecontract, deşi aceasta era surdă.
De asemenea, a susţinut că actul s-a încheiat fără a se verifica situaţia juridică a imobilului prin extrasul de carte funciară, certificatul de evidenţă fiscală şi prin adresă la autorităţile administrative.
Prin ordonanţa din 3 octombrie 2008, s-a dispus de procuror neînceperea urmăririi penale cu privire la intimatul C.N., întrucât faptele nu s-au confirmat, iar pentru cumpărătorii S.N., P.D. şi B.M. - cauza a fost disjunsă fiind trimisă spre soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 în vederea cercetării sub aspectul infracţiunilor de fals, uz de fals şi înşelăciune.
Împotriva ordonanţei a formulat plângere petiţionarul şi prin ordonanţa nr. 963/II-2/2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a admis plângerea şi s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.
Plângerea intimatului C.N. formulată împotriva ordonanţei de infirmare a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia nr. 141/2009/II/2 din 26 ianuarie 2009 şi s-a infirmat parţial ordonanţa menţionată cu privire la disjungerea cauzei.
După reluarea cercetărilor penale, prin ordonanţa din 4 noiembrie 2009 s-a dispus aceeaşi soluţie.
Procurorul a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
La data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafaţa de 19.500 mp deţinută de C.C. în Bucureşti şi numiţii D.P. şi S.N., notarul public C.N. nu a avut cunoştinţă de vreun impediment în ceea ce priveşte redactarea şi autentificarea actului.
La momentul încheierii acestuia, notarul public a avut la dosar certificatul medico-legal psihiatric nr. 219/E din 19 ianuarie 2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Braşov din care rezultă că numita C.C. nu prezintă simptome de boală psihică de natură a-i afecta discernământul precum şi actul de proprietate al terenului în cauză.
Împrejurarea că, ulterior, prin expertiza medico-legală nr. A1/10288/2007 din 8 aprilie 2008 care a avut în vedere şi o scrisoare medicală din 23 iunie 2005 a unui medic din cadrul Laboratorului Neuropsihiatrie Braşov - a concluzionat că numita C.C. prezintă tulburare organică de comportament şi personalitate şi nu are capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţele ce decurgeau din actele sale, nu influenţează situaţia notarului public întrucât acesta şi-a îndeplinit obligaţia ce îi revenea prin Legea nr. 36/1995.
Ca atare, nu se poate susţine că şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu privire la acest aspect, şi nici cu privire la celelalte invocate, întrucât, fiind vorba de o promisiune de vânzare şi nu un act translativ de proprietate, nu erau necesare actele de intabulare sau adeverinţă fiscală.
Plângerea petiţionarului cu privire la soluţie, formulată în condiţiile art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin rezoluţia nr. 991/II/2/2009 din 28 decembrie 2009.
Curtea de Apel Braşov sesizată conform art. 2781 C. proc. pen., a respins plângerea petiţionarului cu motivarea că intimatul C.N. nu şi-a încălcat nici una din atribuţiile de serviciu şi nici nu a săvârşit un fals întrucât a respectat dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 36/1995 şi art. 70 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi.
Recursul declarat de petiţionat împotriva sentinţei este nefondat.
Procurorul a făcut o corectă analiză şi apreciere a probelor - pe baza cărora a constatat că în cauză faptele reclamate nu există - hotărâre preluată şi de instanţă.
Petiţionarul a susţinut în motivele de recurs că în mod netemeinic nu s-a ţinut cont de actul medical emis la 23 mai 2005 de Spitalul Neuropsihiatrie Braşov din care rezultă că C.C. nu avea discernământ, încheindu-se cu toate acestea, contractul nr. 126 din 20 ianuarie 2006, aspect confirmat şi de expertiza psihiatrică ulterioară.
Împrejurarea nu avea cum să fie cunoscută de notar, căruia i s-a prezentat certificatul medico-legal psihiatric nr. 219/E din 19 ianuarie 2006 din care rezultă că aceasta este aptă să încheie acte cu consecinţe juridice, obligaţie pe care o avea potrivit legii, fiind astfel îndeplinită.
Menţiunea că „s-a citit actul" nu constituie un fals în înţelesul art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), atâta timp cât încheierea antecontractului a reprezentat manifestarea de voinţă a promitentului, acte pe care le-a şi semnat.
În fine, potrivit art. 70 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 rezultă că numai la actele de transmisie sau constituire de drepturi reale imobiliare - notarul public să verifice situaţia proprietăţii şi sarcinile bunului, nu şi în situaţia de antecontracte promisiuni de vânzare când se solicită doar dovada actului de proprietate.
În atare situaţie nu se constată că intimatul C.N. şi-a încălcat, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu ce-i reveneau prin Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de aplicare a acesteia, cauzând o pagubă însemnată unei persoane, astfel că în cauză, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există.
Faţă de aceste considerente, recursul petiţionarului B.E. va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 16/F din 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2444/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2584/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
