ICCJ. Decizia nr. 2478/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2478/2010
Dosar nr. 2250/104/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 9 martie 2009 a Tribunalului Olt s-a constatat în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic art. alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., rap. la art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul B.l., fiul I. şi A., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 861 şi 862 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani - termen de încercare din care 4 ani pedeapsa şi 2 ani interval de timp.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate unde va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte opt zile, precum şi întoarcerea; va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă şi va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea de către inculpat a pedepsei accesorii.
Se pun în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen. rap.laart. 83 şi 84 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea de la inculpat a cuţitului corp delict.
Obligă pe inculpat la 2.091,72 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina.
Constată că partea vătămată B.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Obligă pe inculpat la 1200 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul M.J. în contul Baroului de Avocaţi Olt.
Inculpatul B.l. şi partea vătămată B.I., tată şi fiu locuiesc în acelaşi imobil, situat pe raza comunei Cîrlogani, judeţul Olt, dar în camere separate.
Pentru că nu au alte surse de venit, atât inculpatul cât şi partea vătămată prestează activităţi cu ziua la diverse persoane din comună.
La fel s-a întâmplat şi în dimineaţa zilei de 15 mai 2008, când potrivit unei înţelegem pe care învinuitul şi partea vătămată au avut-o cu numitul P.A., s-au prezentat la o suprafaţă de teren a acestuia, cultivată cu viţa de vie, situată în extravilanul localităţii, pentru a săpa via.
În jurul orelor 9,00, P.A. s-a deplasat cu atelajul particular la acea, suprafaţă, unde, a dus pârtii vătămate şi inculpatului, mâncare şi o sticlă cu vin.
Au convenit totodată, ca, după terminarea lucrării, B.I. şi B.l. să se prezinte la domiciliul său pentru a servi masa şi a-şi primi banii pentru munca prestată.
Partea vătămată şi inculpatul au făcut acest lucru în jurul orelor 14,00 cu precizarea că au refuzat să mai mănânce şi au consumat doar 700 ml vin, apoi au primit suma de 70 lei reprezentând contravaloarea muncii prestate, după care membrii familiei B. au, plecat acasă.
În timp ce se aflau la P.A., între B.l. şi G.I. au apărut neînţelegeri, partea vătămată fiind jignită de către tatăl său, care a intenţionat să-i oprească banii ce i se cuveneau pentru munca prestată.
Pe traseu, partea vătămată şi inculpatul s-au mai oprit la barul lui C., unde au mai consumat câte o bere, după care au plecat acasă.
La un moment dat, în timp ce se certau, s-au ridicat amândoi de la masă, s-au îmbrâncit reciproc, împrejurare în care inculpatul B.l. a luat de pe masă cuţitul de bucătărie pe care îl folosesc anterior la tăierea salamului, şi l-a lovit o singură dată pe fiul său B.I., în zona dreaptă a gâtului, descriind o mişcare de sus în jos.
Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată a început să sângereze şi pentru că nu a reuşit să oprească sângerarea a pişcat în direcţia Postului de Poliţie şi a dispensarului medical, o toarte din distanţă parcurgând-o cu atelajul numitului F.A.
Ajunsă la Postul de Poliţie Cîrlogani, partea vătămată i-a relatat incidentul şefului de post şi după ce a fost anunţată maşina salvării, a mers la domiciliu cu autoturismul de serviciu al Postului de Poliţie Cîrlogani, de unde, a luat obiecte de îmbrăcăminte pentru schimb şi actele de identitate.
În momentul respectiv inculpatul B.l., în prezenţa lucrătorilor de poliţie şi a vecinilor, a recunoscut faptul că în urma unui incident pe care l-a avut cu fiul său l-a tăiat cu un cuţit.
În continuare partea vătămată B.I. a fost transportată la Spitalul din Slatina - Secţia Chirurgie, unde s-a procedat la efectuarea unei intervenţii chirurgicale şi unde a rămas internată până pe data de 23 mai 2008.
În urma examinării medico-legale efectuate de către Serviciul Judeţean de Medicină legală - Olt, a fost întocmit raportul de constatare medico-legală din 5 iunie 2008, care a concluzionat faptul că numitul B.I. de 38 ani din comuna Cîrlogani, judeţul Olt, a prezentat leziuni traumatice care pot data din ziua de 15 mai 2008, au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor - înţepător şi au necesitat 13-14 zile îngrijiri medicale jar leziunile prezentate i-au pus viaţa în primejdie.
Cu privire la infracţiunea pentru care este cercetat, inculpatul B.l. a recunoscut în mod sincer incidentul pe car el-a avut cu fiul său şi faptul că în timp ce se certau l-a lovit cu cuţitul de bucătărie pe care ulterior l-a şi predat organelor de poliţie. Aceeaşi atitudine a avut-o inculpatul şi în faţa instanţei de judecată în sensul că a recunoscut săvârşirea faptei dar nu a avut intenţia să-i omoare pe fiul său.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost pe deplin dovedite cu procesul verbal de sesizare, cu procesul verbal de cercetare la locul faptei, cu planşa fotografică, cu recunoaşterea inculpatului în depoziţiile date pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii şi cu depoziţiile martorilor P.A., F.A., S.V., D.l., D.F., A.I., C.G. şi P.I., audiaţi în cauză.
De altfel inculpatul B.l. a recunoscut comiterea faptei şi a descris împrejurările în care săvârşit-o, chiar în prezenţa vecinilor adunaţi la poarta locuinţei sale.
Prin urmare, acţiunea de lovire de către inculpat a părţii vătămate cu cuţitul într-o zonă vitală, provocându-i leziunile descrise în actul medico-legal, leziuni ce i-au pus viafâ în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi în consecinţă s e impune condamnarea acestuia.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost bine individualizată sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare şi stabilirea modului de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., trebuie să se facă prin hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175, lit. c) C. pen.
S-a arătat că în raport cu condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta şi cu uşurinţa cu care inculpatul ţi folosit cuţitul împotriva propriului fiu, fapta prezintă un grad foarte ridicat de pericol social, pe care instanţa de fond nu l-a avut în vedere la individualizarea pedepsei, respectiv la stabilirea cuantumului pedşpsei şi a modalităţii de executare a acesteia.
S-a mai arătat că pe durata termenului de încercare, stabilirea datei la care condamnatul trebuie să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, se face de către instanţa de judecată şi că numai punerea în executare a obligaţiilor condamnatului, revine Serviciului de Probaţiune.
Apelul formulat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea contată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt în raport cu probele administrate în cauză, fapta inculpatului, de a lovi cu cuţitul partea vătămată, în zona gâtului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
„În declaraţiile date, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că s-a certat cu fiul său pentru că i-a cerut bani să cumpere ţigări şi l-a înţepat cu un cuţit de bucătărie.
În declaraţia dată de partea vătămată, aceasta a arătat că înainte de a fi lovită de inculpat, tatăl său, cu un cuţit de bucătărie, l-a lovit cu pumnul.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 5 iunie 2008 întocmit de Spitalul de Urgenţă Slatina, B.I. a prezentat leziuni traumatice posibil produse la 15 mai 2008, prin lovire cu un corp tăietor înţepător, ce a necesar 13-14 zile îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei, cât şi împrejurările săvârşirii faptei dar, mai ales, faptul că părţile sunt tată şi fiu iar inculpatul, în vârstă de 69 ani, a avut o atitudine sinceră şi nu are antecedente penale.
În raport cu aceste criterii de individualizare, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de parchet în privinţa individualizării pedepsei, pedeapsa aplicată de instanţa de fond fiind în măsură să-şi atingă scopul preventiv educativ prev. de art. 52 C. pen.
De asemenea, instanţa a apreciat în mod just că pronunţarea unei condamnări va constitui un avertisment suficient pentru inculpat, având în vedere persoana condamnată, respectiv vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale şi comportamentul său după comiterea faptei, respectiv relaţiile dintre inculpat şi partea vătămată, care este fiul inculpatului.,
Nu sunt întemeiate nici criticile formulate cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor art. 863 C. proc. pen. întrucât datele la care condamnatul urmează să se prezinte, sunt cele stabilite de Serviciul de probaţiune şi nu de instanţa de judecată.
Apelul formulat de parchet este fondat însă cu privire la omisiunea instanţei de fond de a stabili o pedeapsă accesorie pentru inculpat, deşi l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii, precum şi la modul de executare a pedepsei complementare, deşi faţă de pedeapsa principală a închisorii a dispus suspendarea sub supraveghere a închisorii, impunându-se în cauză interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, precum şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale cât şi a pedepsei complementare.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat, va desfiinţa în parte sentinţa, în - privinţa laturii penale a cauzei:
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., va condamna pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 86 C. pen., se va dispune, suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispoz. art. 862 C. pen.
În baza art. 86 C. pen., se va dispune, ca pe durata termenului de, încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte opt zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., se va dispun, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi suspendarea pedepsei accesorii.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Aşa fiind prin Decizia nr. 36 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinţei penale nr. 29 din 9 martie 2009, pronunţată de tribunalul Olt în Dosarul nr. 2250/104/2008, privind pe inculpatul B.l.
S-a desfiinţat în parte sentinţa, în privinţa laturii penale a cauzei, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen.
Condamnă pe inculpatul B.l. la pedeapsa de 4 ani închisoare precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lit. a) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispoz. art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen, dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte opt zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen, dispune pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi suspendarea pedepsei accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile M.J. Cu recurs.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Craiova criticând-o ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 5, 10 şi 14 C. proc. pen., învederând instanţei faptul că nu au fost consemnate concluziile procurorului critică ce poate fi îndreptată pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, s-a mai arătat că pedeapsa de patru ani cu reţinerea circumstanţelor atenuante este nelegală, aceasta nu putea coborî sub 5 ani. S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 76 C. pen. nu sunt incidente în cauză, având în vedere cuantumul corect al pedepsei ce se putea aplica.
S-a mai arătat că inculpatul s-a prezentat doar de două ori la instanţă la cele 18 termene acordate şi atunci citat cu mandat de aducere, iar vârsta inculpatului nu poate constitui element de individualizare judiciară a pedepsei.
Cu ocazia dezbaterilor orale la termenul de judecată de astăzi 23 iunie 2010 reprezentantul parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a arătat că nu susţine motivul scris de critică prin care se tindea la obligarea inculpatului B.l. şi la dobânzile legale aferente sumei de 2.091,72 RON către Spitalul de Urgenţă Slatina calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la data plăţii efective.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ba atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
a) Sub aspectul primului motiv de critică în sensul că încheierea din 12 februarie 2010 a instanţei de apel a Curţii de Apel Craiova nu cuprinde concluziile reale ale procurorului de şedinţă, Înalta Curte are în vedere că acesta, ca persoană interesată poate cere în condiţiile art. 195 alin. (1) teza I C. proc. pen. îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul acestui act procedural întocmit cu ocazia dezbaterilor judiciare la^insţanţa de apel şi pronunţarea unei încheieri în consecinţă instanţa de judecată.
b) Sub aspectul motivului secund de critică prin care se pretinde că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. se are în vedere că în mod legal datorat desfiinţării parţiale a sentinţei instanţei de fond cu privire la latura penală a cauzei, în mod judicios aceeaşi instanţă de apel nu mai era obligată a examina incidenţa în cauză a prevederilor art. 76 lit. a) C. pen., ci reţinând ea însăşi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c), C. pen. În mod direct a făcut trimitere la dispoziţiile deja iterate ale art. 76 alin. (2) C. pen. care reglementează efectul circumstanţelor atenuante ce fuseseră deja reţinute în cazul tentativei de infracţiune de omor.
c) Nu este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în sensul că este greşit individualizată pedeapsa de 4 ani închisoare ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare în favoarea intimatului inculpat B.I.
Dimpotrivă art. 76 alin. (2) teza III C. proc. pen. prevăd în mod expres că în cazul infracţiunii de omor, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală cu închisoare poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special; ceea ce în speţă însemnează până la 2 ani şi 5 luni şi 10 zile din minimul special de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat.
Cum în speţă, pedeapsa principală a fost redusă la 4 ani închisoare rezultă fără echivoc că instanţa de apel prin conformare la dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. nu a redus această pedeapsă sub o treime din minimul special sancţionator al infracţiunii imputate.
d) Nu este pertinentă critica prin care se invocă netemeinica reţinerii în favoarea inculpatului B.I. a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. întrucât atât prin declaraţia dată de în faţa procurorului la 16 mai 2008 în faza de urmărire penală (fila 45 dos. urm. penală) cât şi prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din 24 noiembrie 2008 (fila 69 ds. fond) inculpatul B.l. în vârstă de 70 de ani a recunoscut fapta imputată, a manifestat o atitudine de regret sincer şi a descris conflictul preexistent ce-l avea cu fiul său datorat aspectului că acesta nu era încadrat în muncă şi reproşându-i aceasta a fost îmbrâncit şi lovit cu pumnii de victimă.!
e) Nu este fondat, în fine, nici ultimul motiv de critică, relativ la netemeinicia aplicării de către instanţa de apel a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei stabilite de 4 ani închisoare în condiţiile art. 861 C. pen.
Se apreciază că modalitatea de executare aleasă de instanţa de apel este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definitive prin dispoziţiile art. 52 C. pen. respectiv, să reprezinte o reală măsură atât de constrângerea cât şi de necesară reeducare a inculpatului B.l.; precum şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât de către intimatul inculpat precum şi la nivel general.
Concomitent, aceeaşi modalitate de executare este judicioasă şi în raport de criteriile legate de individualizarea judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret al faptei comise cât şi faţă de datele care circumstanţiază persoana acestuia.
Din acest ultim punct de vedere se reţine că inculpatul B.l. este fără antecedente penale studii 4 clase, căsătorit, ziler agricol - ocupaţie comună cu a victimei, fiul său, victima B.I., iar la data de 15 mai 2008 pe fondul unei neînţelegeri intimatul inculpat a lovit victima nominalizată cu un cuţit în zona dreaptă a gâtului producând o leziune traumatică ce i-a pus viaţa în primejdie şi care a necesitat 13-14 zile îngrijiri medicale.
Faţă de cele sus expuse se va conchide că nu există elemente care să întemeieze cererea procurorului de înlăturare a acestei modalităţi de executare şi în consecinţă de dispunere a executării pedepsei aplicate în regim de detenţie.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să rămână în sarcina statului.
Urmează ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.l., în sumă de 200 lei să se suporte din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 36 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.l.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1205/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1219/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
