ICCJ. Decizia nr. 2484/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2484/2010
Dosar nr. 15505/3/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.1. Prin sentinţa penală nr. 988 din 26 august 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul 15.505/3/2008, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei C.G.I. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleiaşi inculpate la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi conform art. 34 lit. b) C. pen., inculpata având de executat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare cu aplic. art. 71-64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.M. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a), b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a), b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi conform art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare cu aplic. art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplic. art. 65 C. pen. pentru ambii inculpaţi referitor la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru fiecare, după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut, conform art. 350 C. proc. pen., starea de arest preventiv a celor doi inculpaţi şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia pentru inculpata C.G. de la 27 martie 2008 la 28 august 2008, iar pentru inculpatul F.M. de la 27 martie 2008 la 28 august 2008.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat 0,94 grame heroină rămasă după analizele de laborator.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul F.M. suma de 350 lei, iar de la C.G. sumele de 3015 lei, 105 euro şi 10 DOLARI SUA.
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a restituit către inculpata C.G. un telefon mobil N. aflat în custodia Poliţiei sector 1.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
2. Prin Decizia penală nr. 270/ A din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii F.M. şi C.G.I., a desfiinţat integral sentinţa penală nr. 988/26 august 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă; a menţinut starea de arest preventiv a celor doi inculpaţi.
3. Prin Decizia penală nr. 548 din 17 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a luat act de retragerea recursurilor declarate de cei doi inculpaţi împotriva Deciziei penale nr. 270/ A din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
4. În urma rejudecării cauzei de către instanţa de fond, prin sentinţa penală nr. 957/ F din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata C.G.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu închisoarea.
Conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. inculpata are de executat o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate de care a beneficiat inculpata faţă de pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa pen. nr. 735 din 19 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare şi contopirea pedepsei de 10 ani stabilită în prezenta cauză pentru faptele concurente deduse judecăţii, cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 522 de zile şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an, inculpata având de executat în final o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din durata pedepsei pronunţată reţinerea şi arestarea preventivă de la 27 martie 2008, la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei.
În temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 37 lit. a) şi b) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.M. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei cu închisoarea.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 37 lit. a) şi b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 37 lit. a) şi b) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. inculpatul are de executat o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate aplicată inculpatului faţă de pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa pen. nr. 55 din 20 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3791 din 20 iunie 2005 a C.S.J şi a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită în prezenta cauză pentru faptele concurente deduse judecăţii cu restul de pedeapsă neexecutată, de 481 zile, aplicând astfel pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, inculpatul având de executat în final o pedeapsă de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară. în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din durata pedepsei pronunţată reţinerea şi aretarea preventivă de la 27 martie 2008 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv. în baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a cantităţii de 0,30 grame pulbere ce conţine heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii din 08 aprilie 2008 şi a cantităţii de 0,64 grame pulbere care conţine heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator, aflată la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O potrivit dovezii din 08 aprilie 2008.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.M. a sumei de 350 lei consemnată la CEC potrivit recipisei de consemnare din 31 martie 2000 şi de la inculpata C.G.I. a sumelor de 3015 lei consemnată la CEC potrivit recipisei de consemnare din 31 martie 2008, de 105 euro consemnată la CEC cu recipisa din 31 martie 2008 şi de 10 DOLARI SUA consemnată la CEC cu recipisa din 31 martie 2008.
Conform art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpata C.G.I. ca neavând legătură cu cauza telefonul mobil marca N. aflat în custodia Camerei de Corpuri Delicte din cadrul Poliţiei Sector 1 (dovada din 07 aprilie 2008).
Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu s-a suportat din fondurile M.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanţă a reţinut ca împrejurări faptice ale cauzei, următoarele:
La data de 19 martie 2008, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul R.V., cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 256/D/P/2008 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a formulat la parchet în cursul urmăririi penale, un denunţ în care a precizat că are cunoştinţă că de la adresa situată în Bucureşti, sector 2, un individ, pe care îl cunoaşte cu numele de F.M., vinde heroină.
În denunţul formulat, R.V. l-a indicat pe prietenul său L. ca fiind unul din consumatorii de droguri care îşi cumpără heroina pentru consumul propriu de la F.M.
La data de 19 martie 2008, sub incidenţa dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, numitul I.L.G. a formulat la parchet un denunţ în care a precizat că este consumator de heroină injectabil, iar drogul pentru consumul propriu îl cumpără de la F.M. şi de la concubina acestuia, pe care o cunoaşte cu porecla Z., cei doi comercializând heroina porţionată în doze de sfert de gram cu preţul de 50 lei/doza de la adresa unde locuiesc fără forme legale, situată la mansarda vilei din sector 2 Bucureşti.
În denunţul formulat, I.L.G. şi-a arătat disponibilitatea de a colabora cu procurorii şi poliţiştii în prinderea celor doi traficanţi de heroină la care a făcut referire în denunţ.
În vederea prinderii în flagrant şi probării activităţii infracţionale desfăşurată pe linia traficului de droguri de mare risc de F.M. şi Z., identificată ulterior de lucrătorii de poliţie în persoana numitei C.G.I., s-a solicitat Tribunalului Bucureşti eliberarea unei autorizaţii de percheziţie domiciliară la adresa de unde cei doi traficanţi de droguri vând heroină, respectiv Bucureşti, sector 2, Tribunalul Bucureşti, secţia a l-a penală eliberând la data de 25 martie 2008 autorizaţia de percheziţie nr. 93.
La data de 26 martie 2008, a fost organizată acţiunea de prindere în flagrant a inculpaţilor C.G.I. şi F.M. în sensul că, în jurul orelor 10:00, la sediul B.C.C.O., sector 1, în prezenţa martorului asistent Ş.l.P., lucrătorii de poliţie au procedat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 200 lei, bani cu care denunţătorul I.L.G. urma să cumpere de la F.M. şi C.G.I. 4 doze de heroină.
Tot la sediul poliţiei, în prezenţa aceluiaşi martor asistent, poliţiştii au efectuat denunţătorului o percheziţie corporală, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite substanţe interzise de lege la deţinere, bani, bunuri sau alte valori, asupra denunţătorului fiind lăsat doar telefonul mobil ce a fost în prealabil controlat, în interiorul căruia nu au fost găsite substanţe interzise la deţinere.
În jurul orelor 11:30, denunţătorul I.L.G. însoţit de lucrătorii de poliţie şi de martorul asistent Ş.l.P., s-au deplasat în zona străzii D.V., în imediata apropiere a străzii Ţ.V., sector 2, loc unde lucrătorii de poliţie s-au organizat în dispozitiv de supraveghere şi unde denunţătorului i-a fost înmânată suma de 200 lei, anterior înseriată, bani necesari cumpărării de la cei doi traficanţi a 4 doze de heroină.
Ulterior, denunţătorul s-a deplasat pe jos la adresa din Bucureşti, str. Ţ.V., sector 2, a intrat în curtea imobilului, pe poarta de acces situată pe strada B. şi a intrat în imobil urcând la mansarda clădirii, fiind urmărit îndeaproape de către doi lucrători de poliţie. Denunţătorul I.L.G. a intrat în apartamentul situat la mansardă, iar poliţiştii s-au aşezat pe stânga şi pe dreapta a uşii de acces în apartament. Denunţătorul a sunat la uşa de acces a apartamentului, i-a deschis Z., a intrat în apartament unde se afla şi inculpatul F.M., i-a dat acestuia suma de 200 lei pentru 4 doze de heroină, acesta i-a făcut semn concubinei sale, care a scos dintr-un ciorap cu care era încălţată o ţiplă în care avea mai multe doze de heroină, din care i-a dat denunţătorului 4 doze, după care denunţătorul s-a apropiat de uşa de acces în apartament şi înainte de a o deschide a dat un „bip" pe telefon poliţiştilor.
În jurul orelor 11:55, uşa s-a deschis, iar lucrătorii de poliţie au pătruns în apartament unde au imobilizat 4 persoane, o femeie şi 3 bărbaţi, precum şi pe denunţător care, în acel moment, a predat unui poliţist 4 doze tip bilă din plastic alb sigilate la capăt prin ardere, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej maroniu, despre care a precizat verbal că reprezintă 4 doze de heroină cumpărate de la inculpaţii F.M. şi C.G.I., zisă Z., cu suma de 200 lei.
În baza autorizaţiei de percheziţie din 25 martie 2008, eliberată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, lucrătorii de poliţie au procedat la percheziţionarea apartamentului, cele 4 persoane care au fost imobilizate în locuinţă fiind identificate în persoanele inculpaţilor C.G.I. zisă Z. şi F.M., precum şi a numiţilor G.M. şi I.G., aceştia din urmă fiind consumatori de heroină.
La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatei C.G.I., în ciorapul de pe piciorul drept au fost găsite 8 doze tip bilă din plastic alb şi albastru ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej maroniu, despre care inculpata a precizat verbal că sunt doze de heroină pe care le deţine pentru consumul propriu, dozele fiind ridicate şi sigilate în vederea expertizării ştiinţifice.
La percheziţia corporală efectuată inculpatului F.M., în buzunarul drept al pantalonilor a fost găsită suma de 350 lei ce a fost ridicată în vederea continuării cercetărilor.
Asupra numitului G.M., la percheziţia corporală efectuată, lucrătorii de poliţie au găsit o seringă hipodermică folosită prezentând urme de materie, despre care acesta a precizat verbal că a conţinut heroină pe care a cumpărat-o de la inculpaţii C.G.I. zisă Z. şi F.M., seringa fiind ridicată în vederea expertizării.
La percheziţia domiciliară efectuată în cauză, în camera din partea stângă a holului au fost găsite patru seringi hipodermice, o fiolă spartă, o folie din plastic şi 3 cartele tip cârd, toate prezentând urme de substanţă despre care inculpatul F.M. a precizat verbal că aparţin diferitelor persoane care se droghează în casa sa, acestea fiind ridicate în vederea expertizării. În aceeaşi cameră, sub pat, a fost găsită suma de 200 lei.
În prezenţa martorului asistent Ş.l.P., lucrătorii de poliţie au procedat la compararea seriilor bancnotelor ce compuneau această sumă de bani cu seriile bancnotelor consemnate, anterior în procesul verbal la sediul poliţiei, constatându-se că sunt identice.
Despre această sumă de bani, inculpata C.G.I. a precizat că îi aparţine şi reprezintă o datorie ce i-a fost restituită de un băiat. în camera situată la capătul holului, într-o cutie au fost găsite 27 pastile inscripţionate SN despre care inculpata C.G.I. a precizat că îi aparţin şi reprezintă comprimate de metadonă, acestea fiind ridicate în vederea expertizării.
Într-o borsetă de culoare neagră a fost găsită suma de 3015 lei şi un telefon mobil marca N., iar într-un paşaport a fost găsită suma de 105 euro şi 10 DOLARI SUA, atât sumele de bani cât şi telefonul mobil fiind ridicate în vederea continuării cercetărilor. în podul apartamentului, pe o grindă, a fost găsită o punguţă din plastic alb sigilată la capăt prin ardere ce conţinea o substanţă de culoare bej despre care inculpatul F.M. a precizat că nu cunoaşte cui aparţine.
În timp ce poliţiştii urcau scările spre mansarda locuită de către cei doi inculpaţi, la etajul 1, într-un balcon dezafectat, au fost depistaţi numiţii C.A.Ş., P.M. şi A.D.M., consumatori de droguri, asupra acestora găsindu-se cu ocazia percheziţiilor corporale o fiolă spartă şi o seringă folosită cu urme de substanţă, o seringă hipodermică şi o fiolă spartă cu urme de materie şi două fiole sparte şi două seringi hipodermice cu urme de substanţă, toate fiind ridicate şi sigilate în vederea expertizării.
În cauză au fost ridicate în vederea expertizării şi cele 4 doze tip bilă conţinând substanţa pulverulentă de culoare bej-maroniu cumpărate de denunţătorul I.L.G. de la inculpaţii C.G.I. şi F.M. şi predate lucrătorilor de poliţie.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 26 martie 2008 a concluzionat că proba constituită din 4 punguţe din material plastic de culoare albă conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej, cumpărate de denunţător de la inculpaţii C.G.I. şi F.M., cu masa de 0,40 grame, conţine heroină.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 26 martie 2008 a concluzionat că proba constituită din 8 punguţe din material plastic conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej găsite asupra inculpatei C.G.I., cu masa de 0,76 grame, conţine heroină.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 27 martie 2008 a concluzionat că probele înaintate în cauza privind pe inculpaţii C.G.I. şi F.M. sunt constituite din:
- proba nr. 2, respectiv 27 comprimate rotunde de culoare albă stanţate pe una din feţe S. reprezintă 27 comprimate care conţin ca substanţă activă clorhidrat de metadonă (methadone hydrochloride);
- în proba nr. 3, respectiv o fiolă spartă din sticlă transparentă în care se observă urme materie, s-a pus în evidenţă heroină;
- proba nr. 4 a, respectiv 2 cartele telefonice prezentau urme de heroină;
- proba nr. 4 b, respectiv un cârd prezenta urme de heroină;
- în proba nr. 5 a, respectiv 3 seringi, s-a pus în evidenţă heroină;
- proba nr. 6, respectiv o folie, prezenta urme de heroină;
Proba nr. 1, respectiv o punguţă din material plastic de culoare albă care conţine 1,42 grame substanţă pulverulentă de culoare crem şi proba nr. 5 b, respectiv o seringă cu 50 unităţi lichid, nu conţin substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului potrivit Legii nr. 143/2000.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 28 martie 2008 a concluzionat că în probele nr. 1, respectiv 2 fiole şi nr. 2, respectiv o seringă înaintate în cauza privind pe numitul A.D.M. s-a pus în evidenţă heroină.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 28 martie 2008 a concluzionat că în proba nr. 1, respectiv o fiolă înaintate în cauza privind pe numitul C.A.Ş. s-a pus în evidenţă heroină.
În proba nr. 2, respectiv o seringă hipodermică nu s-au pus în evidentă substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului potrivit Legii 143/2000.
Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 27 martie 2008 a concluzionat că în proba nr. 1, respectiv 3 seringi şi proba nr. 2, respectiv o fiolă înaintate în cauza privind pe numitul P.M. s-a pus în evidenţă heroină.
Deşi iniţial inculpata a negat că s-ar fi ocupat cu vânzarea de droguri, cu ocazia audierii sale de către judecător în cadrul soluţionării propunerii de arestare preventiva, aceasta a recunoscut comiterea faptelor care îi sunt reţinute în sarcină şi a arătat că, la data de 26 martie 2008, în timp ce se afla în locuinţa sa situată în Bucureşti, sector 2, unde locuieşte fără forme legale împreună cu concubinul său F.M., a vândut unei persoane căreia i se spune R. patru doze de heroină în schimbul sumei de 200 lei, bani proveniţi din vânzarea heroinei fiind găsiţi cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Inculpata a recunoscut că este consumatoare de heroină injectabil, iar despre cele 8 doze de heroină găsite asupra sa şi despre cele 27 comprimate de metadonă găsite în locuinţă inculpata a recunoscut că îi aparţin, fiind destinate consumului propriu, în declaraţia dată la judecător inculpata a recunoscut şi faptul că a pus la dispoziţie locuinţa sa altor persoane pentru consumul ilicit de droguri. în declaraţia dată, inculpata neagă însă implicarea concubinului său F.M. în traficul de droguri.
Şi cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti, inculpata C.G.I. şi-a menţinut aceste susţineri.
În declaraţiile date la procuror la data de 27 martie 2008, inculpatul F.M. a recunoscut că este consumator de heroină, injectabil, iar dozele de heroină pentru consumul propriu i le procură concubina sa C.G.I. zisă Z. sau le cumpăra de la un individ pe care îl cunoaşte cu numele de G. care vinde heroină în zona P.M. şi de la un individ pe care îl cunoaşte cu numele de C. care vinde heroină în zona H.T. În declaraţia dată inculpatul arată că trăieşte în concubinaj cu C.G.I. de aproximativ 8 luni şi locuieşte cu aceasta, fără forme legale, în sector 2,Bucureşti.
Despre concubina sa, inculpatul a precizat că este consumatoare de heroină injectabil, iar aceasta obişnuieşte în mod frecvent să consume heroina în locuinţa sa împreună cu alţi consumatori de heroină. Inculpatul a arătat că, la data de 26 martie 2008, înainte de venirea poliţiştilor în locuinţa sa a venit un băiat care i-a dat concubinei sale nişte bani, după care concubina sa l-a condus pe băiat la uşă şi, în momentul în care a deschis uşa, au pătruns lucrătorii de poliţie în apartament, moment în care concubina sa a aruncat banii sub pat.
Inculpatul a precizat că a văzut când asupra concubinei sale s-au găsit 8 doze de heroină, precizând că el nu a ştiut de existenţa acestora.
Despre cele 27 comprimate de metadonă găsite în locuinţa sa, inculpatul a arătat că acestea aparţineau concubinei sale C.G.I., aceasta nefiind înscrisă într-un program de dezintoxicare, iar despre cele 4 seringi, fiolele sparte, folia din plastic şi acele cartoane tip card - toate prezentând urme de heroină, inculpatul a arătat că aparţineau consumatorilor care îşi injectau heroina în locuinţa sa şi a concubinei sale.
Despre suma de 350 lei găsită asupra sa de poliţişti în urma efectuării percheziţiei corporale, inculpatul a precizat că îi aparţin fiind obţinuţi prin diferite munci ocazionale.
Despre sumele de bani în lei şi valută găsite în locuinţa lor, inculpatul a precizat că acestea aparţin concubinei sale C.G.I. şi provin din practicarea prostituţiei.
Inculpatul F.M. a negat că la data de 26 martie 2008 ar fi vândut heroină împreună cu concubina sa C.G.I.
Audiat fiind de judecător, inculpatul şi-a menţinut declaraţiile date la procuror şi a mai precizat că, concubina sa obişnuia să se drogheze cu alte persoane în casă, iar la data de 26 martie 2008 când s-a întors în locuinţă, înainte de apariţia lucrătorilor de poliţie, a surprins-o pe concubina sa când consuma droguri prin injectare împreună cu numiţii G.M. şi I.G.
Inculpatul a negat că ar fi vândut împreună cu concubina sa 4 doze de heroină.
Aceeaşi atitudine a fost adoptata de către inculpatul F.M. şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Inculpatul a încercat astfel să-şi diminueze răspunderea sa, recunoscând numai comiterea faptei de consum de droguri, infracţiune pentru care legiuitorul a prevăzut limite de pedeapsă mult mai mici decât în cazul infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce priveşte infracţiunea de punere la dispoziţia consumatorului a unei locuinţe pentru consum ilicit de droguri, acesta nu a contestat că locuieşte împreună cu inculpata de aproximativ 8 luni şi că, în mod frecvent, în locuinţa lor veneau alte persoane care consumau heroina, astfel cum s-a întâmplat şi în data de 26 august 2008.
Cu toate acestea, a încercat să acrediteze ideea că şi de aceasta activitate infracţională este răspunzătoare numai coinculpata C.G.I., fiind susţinut în acest sens şi de către inculpată prin depoziţiile sale.
Declaraţiile inculpatului F.M., în care acesta neagă participaţia sa la vânzarea celor 4 doze de heroină din data de 26 martie 2008 şi implicarea sa în acţiunile de punere la dispoziţie a locuinţei pentru consum ilicit de droguri, au fost înlăturate în raport cu restul probelor administrate în cauză.
Astfel, din declaraţiile date în faza de urmărire penală de martorii I.G. si G.M., consumatori de heroină găsiţi în locuinţa celor doi inculpaţi de lucrătorii de poliţie la data de 26 martie 2008, după ce îşi injectaseră heroină, rezultă că, la data de 26 martie 2008, în jurul orelor 11:00, s-au dus în locuinţa inculpaţilor de la care au cumpărat câte o doză de heroină, cu suma de 50 lei/doza, pe care şi-au preparat-o şi şi-au injectat-o la inculpaţi în locuinţă, cei doi martori precizând că banii din vânzarea dozelor de heroină i-a încasat inculpatul F.M., iar dozele le-au fost date dintr-o ţiplă ascunsă într-un ciorap de inculpata C.G.I.
De asemenea, din declaraţiile date în aceeaşi fază a procesului penal de martorii A.D.M., C.A.S. şi P.M., cei trei consumatori depistaţi de lucrătorii de poliţie la data de 26 martie 2008 la etajul 1 al imobilului situat în sector 2, Bucureşti, a rezultat că, în mai multe rânduri, dozele de heroină pentru consumul propriu le-au cumpărat cu suma de 50 lei/doza de la inculpaţii F.M. şi C.G.I. zisă Z., tranzacţiile de heroină desfăşurându-se în aceeaşi modalitate, în sensul că cel care încasa banii era inculpatul F.M., iar inculpata C.G.I. le dădea heroină.
Din declaraţiile acestora a mai rezultat faptul că, de scurtă vreme, cei trei consumatori au început să-şi procure heroina de la diverse persoane din cartierul Ferentari, întrucât dozele de heroină vândute de inculpaţii F.M. şi C.G.I. erau de proastă calitate.
În raport de toate acestea, prima instanţă a constatat că din întregul material probatoriu administrat în cauză, probe ştiinţifice coroborate cu probe testimoniale, rezultă fără tăgadă participaţia şi vinovăţia inculpaţilor C.G.I. şi F.M. în săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu şi punere la dispoziţie cu ştiinţă a locuinţei altor persoane pentru consumul ilicit de droguri, fapte comise la data de 26 martie 2008.
Inculpata C.G.I. se află în situaţia recidivei postcondamnatorii, anterior fiind condamnată la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prin sentinţa pen. nr. 735 din 19 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare, a fost arestată la 19 noiembrie 2004 şi liberată condiţionat la 12 decembrie 2006, având un rest de pedeapsă de executat de 522 zile închisoare.
În cauză, prima instanţă a făcut aplicarea disp. art. 61 C. pen., în sensul revocării liberării condiţionate, măsură pe care a apreciat-o necesară faţă de perseverenţa si periculozitatea inculpatei în săvârşirea acestui gen de infracţiuni.
Şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.M., s-a constatat că se află în situaţia recidivei postcondamnatorii, fiind anterior condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri de mare risc prin sentinţa pen. nr. 55 din 20 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3791 din 20 iunie 2005 a C.S.J., a fost arestat la 16 martie 2004 şi liberat la data de 22 mai 2007, având un rest de pedeapsă de executat de 481 zile.
În cauză, prima instanţă a făcut aplicarea disp. art. 61 C. pen., dispunând revocarea liberării condiţionate, soluţie impusă de gravitatea faptelor comise şi de periculozitatea făptuitorului.
Din analiza fişei de cazier a inculpatului F.M. a rezultat că, încă din minorat, acesta a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie şi lipsire de libertate, iar prin sentinţa pen. nr. 659 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3411 din 02 iulie 2002 a C.S.J., inculpatul a fost condamnat din nou la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru trafic de stupefiante, fiind arestat la data de 01 noiembrie 1999 şi liberat la data de 17 noiembrie 2000, pedeapsă pentru care în prezenta cauză inculpatul se află în situaţia recidivei postexecutorii, ceea ce denotă perseverenţa şi periculozitatea inculpatului în săvârşirea acestui gen de infracţiune.
Reţinând existenta faptelor şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea acestora, prima instanţă a dispus condamnarea acestora la pedepse individualizate corespunzător criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de gradul de pericol social generic si concret al faptelor comise, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru respectivele infracţiuni, de modalitatea concreta de săvârşire a faptelor, de consecinţele grave asupra sănătăţii altor persoane, dar şi a inculpaţilor, fiind de notorietate atât consecinţele nefaste ale traficului de droguri pentru sănătatea persoanei consumatoare de droguri, cât şi pericolul potenţial pe care îl prezintă pentru ordinea de dreptpersoanele dependente de droguri.
S-a ţinut cont de trăsăturile specifice persoanei inculpaţilor care nu au o ocupaţie, au fost condamnaţi anterior pentru săvârşirea aceluiaşi gen de fapte, conturându-se astfel convingerea ca cei doi inculpaţi au făcut din traficul de droguri un mod de viata, punând în pericol sănătatea şi vieţile tinerilor care au apelat la „ajutorul" lor.
În raport de toate aceste date şi împrejurări, prima instanţă a stabilit pedepse încadrate în limitele speciale prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, iar în considerarea aceloraşi criterii, ce relevă o periculozitate sporita a inculpaţilor, care prin atitudinea adoptată în cursul procesului penal au demonstrat că nu au înţeles să-şi asume răspunderea pentru faptele comise, a aplicat acestora, în condiţiile art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen. şi un spor de pedeapsa, apreciind că pedepsele rezultante astfel individualizate corespund aptitudinii de reeducare a făptuitorilor şi posibilităţilor lor de a reacţiona pozitiv la mijlocul de represiune ales.
B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.G.I. şi F.M., criticând-o pentru nelegalitatea şi netemeinicie.
În susţinerea apelurilor, ambii inculpaţi au arătat, în principal - prin avocatul desemnat din oficiu - că nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, solicitând achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Avocatul apelantei inculpate a susţinut că aceasta este consumatoare de droguri şi nu traficantă, iar în raport de circumstanţele personale (domiciliul stabil, doi copii minori în întreţinere) se poate efectua o reindividualizare a pedepsei.
În ultimul cuvânt, inculpata a susţinut că recunoaşte faptele comise, dar pedeapsa aplicată este prea severă, arătând totodată că inculpatul F.M. este nevinovat şi s-a aflat în locuinţa sa doar în vizită.
Apelantul inculpat a susţinut (prin avocat, dar şi personal) că nu există probe certe din care să rezulte vinovăţia sa, asupra sa nu s-au găsit droguri, martorul denunţător I.L.G. a revenit asupra declaraţiilor date iniţial. A mai susţinut că el nu locuieşte în imobilul în care a fost prins, fiind doar în vizită la coinculpata C.G.I.
În subsidiar, a solicitat o reindividualizare a pedepsei, prin înlăturarea sporului de 2 ani aplicat de prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 50/A din 01 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.G.I. şi F.M. împotriva sentinţei penale nr. 957/ F din 17 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 1550573/2008, menţinând starea de arest preventiv a fiecărui inculpat.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele expuse detaliat în practicarea prezentei decizii.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. Critica inculpatei C.G.I. referitoare la nepronunţare de către instanţa de fond asupra unei probe solicitate, în sensul că nu s-a procedat la audierea martorului asistent la percheziţie, Ş.l.P., este neîntemeiată. Din examinarea dosarului cauzei reiese că acest martor a fost citat în mai multe rânduri cu mandat de aducere, ocazie cu care organele de poliţie au stabilit că nu mai locuieşte la adresa la care figura în evidenţe, situaţie în care, constatând că audierea nu mai este posibilă, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Or, în aceste condiţii, reglementate special de legiuitor - a imposibilităţii obiective a audierii unor martori -, nu se poate susţine că instanţa nu a avut rol activ sau că nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de probă solicitate de inculpată.
2. Referitor la critica formulată de inculpatul F.M. privind comiterea unei grave erori de fapt care a dus la greşita sa condamnare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Instanţele de fond şi apel au reţinut corect vinovăţia inculpaţilor, pe care au stabilit-o prin coroborarea denunţurilor formulate de numiţii R.V. şi I.L.G., cu declaraţiile martorilor G.M. şi I.G., A.D.M., C.A.Ş., P.M. - consumatori surprinşi în locuinţa inculpaţilor sau în imediata ei apropiere -, cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, precum şi cu declaraţiile celor doi inculpaţi, mijloace de probă din care a reieşit, în esenţă, că cei doi inculpaţi - care erau cunoscuţi drept traficanţi de droguri, au fost surprinşi în flagrant, la data de 26 martie 2008, imediat după ce vânduseră cantitatea de patru doze de heroină, contra sumei de 200 lei, denunţătorului I.L.G., la adresa din Bucureşti, sector 2, unde locuiau fără forme legale, aceştia fiind în relaţii de concubinaj; totodată, la aceeaşi dată, în locuinţa inculpaţilor au fost depistaţi martorii I.G. si G.M., consumatori de heroină, care îşi injectaseră heroina cumpărată tot atunci de la inculpaţi, iar asupra inculpatei şi în locuinţă s-au găsit mai multe cantităţi de droguri de mare risc, despre care aceasta a declarat că era destinată consumului propriu.
Susţinerea constantă a inculpatului F.M. că nu se face vinovat de infracţiunile reţinute în sarcina sa, întrucât nu există probe din care să rezulte vinovăţia, asupra sa nefiind găsite droguri, a fost înlăturată motivat de instanţa de fond şi cea de apel, care au reţinut că inculpatul este cel care a primit banii de la denunţător, a dat aprobare inculpatei (printr-un semnal convenit de cei doi) să ofere denunţătorului cele patru doze de heroină, astfel că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 nu are relevanţă împrejurarea că nu a remis personal drogurile, vânzarea efectuându-se după un scenariu prestabilit între cei doi concubini. De altfel, faptul că cei doi inculpaţi se ocupau cu traficul de droguri rezultă şi din declaraţiile martorilor G.M. şi I.G., depistaţi în aceeaşi seară de lucrătorii de poliţie în locuinţa inculpaţilor, martorii arătând că au cumpărat droguri de la cei doi inculpaţi în acea seară, pentru suma de 50 lei/doză; în acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor A.D.M., C.A.Ş., P.M., depistaţi de lucrătorii de poliţie în balconul dezafectat din apropierea locuinţei inculpaţilor, martorii arătând că au cumpărat droguri de la cei doi inculpaţi de mai multe ori, modalitatea de acţiune fiind aceeaşi ca în cazul de faţă, în sensul că inculpatul primea banii, iar inculpata le dădea heroina. Mai mult, la percheziţia domiciliară s-au găsit şi alte doze de heroină asupra inculpatei (8 doze), într-un număr suficient de mare ca să exceadă cantităţii obişnuite deţinute de un simplu consumator, 27 pastile de metadonă, precum şi seringi hipodermice, fiole sparte, folii din plastic şi cartele tip cârd ce prezentau urme de substanţă ce s-a stabilit prin rapoarte de constatare tehnico - ştiinţifică a fi urme de heroină, ceea ce demonstrează că în imobilul respectiv se desfăşura o activitate de consumare/traficare a drogurilor mult mai importantă, cei doi inculpaţi fiind cunoscuţi drept traficanţi de droguri.
Nerelevantă în susţinerea apărării invocate de inculpat este şi declaraţia coinculpatei C.G.I. în sensul că a săvârşit fapta singură sau că drogurile îi aparţin, deţinându-le în vederea consumului propriu, declaraţiile sale în acest sens fiind apreciate ca subiective în raport de relaţia de concubinaj existentă între cei doi.
Sub aspectul infracţiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, şi aceasta a fost suficient probată, în domiciliul celor doi aflându-se la momentul organizării flagrantului persoane consumatoare de droguri, respectiv martorii G.M. şi I.G. împrejurarea că inculpatul locuia în mod constant la acea adresă (de 7-8 luni) rezultă chiar din propria declaraţie, coroborată că cea a coinculpatei şi a consumatorilor la care s-a făcut referire mai sus, neputând fi primită susţinerea că se afla doar în vizită.
În consecinţă, în raport de mijloacele de probă administrate, la care s-a făcut referire, simplele susţineri ale inculpaţilor în sensul că nu au comis (în total sau în parte) faptele reţinute în sarcina lor, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie expuse, analizate detaliat de instanţa de fond şi cea de apel, acestea evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora şi vinovăţia inculpaţilor.
3. Referitor la critica vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor în raport cu împrejurările săvârşirii faptelor şi circumstanţele sale personale, Înalta Curte constată că nici acest motiv nu este întemeiat.
Astfel, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect că faptele imputate inculpaţilor se înscriu în categoria celor mai grave datorită valorii sociale deosebite căreia i se aduce atingere, a consecinţelor extreme pe care le produc, cât şi a rezonanţei pe care o propagă în mediul social, iar circumstanţele ce caracterizează comiterea faptelor şi persoana făptuitorilor evidenţiază în acelaşi timp aspecte ce pot determina agravarea sancţiunii aplicate, astfel că în raport de toate aceste împrejurări, cărora Ie-a acordat semnificaţia impusă de criteriile de individualizare, a orientat pedeapsa peste minimul special prevăzut de legiuitor. La rândul rău, instanţa de apel, examinând faptele prin prisma criteriilor de individualizare, a apreciat că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare.
În baza propriului examen, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpaţilor de a se înlătura sporul de pedeapsă şi a se coborî pedeapsa spre/sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările şi modalitatea în care au fost comise faptele, aşa cum au fost descrise mai sus, de gravitatea deosebită a acestora, de stare de recidivă în care se află cei doi inculpaţi, precum şi de concursul de infracţiuni comise în prezenta cauză, instanţa de fond a dozat corespunzător cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpaţi. Mai mult, sporul de pedeapsă a fost justificat atât de multitudinea faptelor comise, dar şi de elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, în condiţiile art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen., iar împrejurarea că tehnica de scriere a minutei este deficitară, în sensul că revocarea liberării condiţionate nu s-a făcut în raport de fiecare infracţiune, ci faţă de pedeapsa rezultantă, nu face ca pedeapsa aplicată inculpatului F.M. să fie nelegală, întrucât sporul de pedeapsă aplicat, de 2 ani, este în limita legală de până la 5 ani, iar cuantumul pedepsei rezultante nu depăşeşte totalul pedepselor aplicate de instanţa de fond pentru infracţiunile concurente.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţii C.G.I. şi F.M., ca nefondate, constatând că aceştia au comis cu vinovăţie infracţiunile reţinute în sarcina lor, iar pedepsele aplicate sunt bine dozate şi nu se justifică reducerea acestora, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, sunt apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G.I. şi F.M. împotriva Deciziei penale nr. 50/ A din 01 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2008 la 23 iunie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2336/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 4374/2010. Penal → |
|---|
