ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2510/2010

Dosar nr. 49960/3/2008

Şedinţa publică din 24 iunie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1080 din 30 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 49960/3/2008 a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.D., prin apărător.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului C.D. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi drept consecinţă:

I. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.D.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la data de 18 noiembrie 2008 la zi.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 472 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1453/2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 3515/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, dându-se spre executare pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele rezultante de 6 ani închisoare şi de 472 de zile închisoare aplicate inculpatului C.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului C.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului C.A.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la data de 18 noiembrie 2008 la zi.

Tot, prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.I.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.I.V. la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului O.I.V. în prezenta cauză, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului O.I.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante de 6 ani închisoare.

În baza arat. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului O.I.V.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la data de 23 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpaţi, în vederea distrugerii, a cantităţilor: de 2,50 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. conform dovezii din 04 august 2008; de 2,92 grame heroină şi5,13 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. conform dovezii din 03 noiembrie 2008.

A fost obligat inculpatul O.I.V. la plata sumei de 750 lei, iar inculpaţii C.A. şi C.D. la plata a câte 900 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt::

I. Referitor la inculpatul C.A.:

II. În urma informaţiilor operative, organele de cercetare penală s-a.

Sesizat din oficiu şi au început urmărirea penală in rem cu privire la comercializarea de droguri de către o persoană cunoscută sub numele de N.C., care face parte dintr-o reţea de traficanţi de droguri ce acţionează cu preponderenţă în cartierul Ferentari (fila 4 şi 9 d.u.p.).

În aceste condiţii, prin ordonanţa nr. 48/D din 30 iulie 2008 s-a introdus în cauză investigatorul sub acoperire cu nume de cod J.D. pentru procurarea unei cantităţi de 50 grame de heroină şi strângerea datelor necesare tragerii la urmărire penală a persoanelor implicate (fila 10 d.u.p.).

În cauză s-a solicitat instanţei de judecată, iar Tribunalul Bucureşti a dispus autorizarea interceptării şi înregistrării audio şi video.

În aceeaşi zi, pentru a efectua o cumpărare autorizată de droguri, investigatorul sub acoperire cu nume de cod J.D., în jurul orelor 13.00, l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A., stabilindu-se că vânzarea să se facă la locuinţa inculpatului din P.G., sector 5, aşa cum a rezultat din procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală şi din declaraţia investigatorului sub acoperire cu nume de cod J.D. dată în ambele faze ale procesului penal (filele 73-75 d.u.p. şi filele 105, 106 dosar de instanţă).

După ce a ajuns la adresa de mai sus, investigatorul sub acoperire cu nume de cod J.D. a sunat la poartă, fiind întâmpinat de inculpatul C.A.

Cu această ocazie, a avut loc o discuţie între investigator şi inculpatul C.A., acesta din urmă aducând la cunoştinţă investigatorului că îi poate facilita achiziţionarea de heroină la preţul de 150 lei/gram de la numitul N.C., care potrivit afirmaţiilor inculpatului nu vinde decât cantităţi de cel puţin 5 grame.

Investigatorul sub acoperire i-a dat inculpatului C.A. suma de 750 lei, pentru procurarea unei cantităţi de 5 grame heroină.

Inculpatul a părăsit locuinţa, iar investigatorul a rămas cu fratele acestuia, inculpatul C.D. să îl aştepte. După aproximativ 50 de minute, inculpatul s-a întors la domiciliu cu patru punguţe din folie transparentă, care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej, despre acesta a afirmat că reprezintă 5 grame de heroină.

Inculpatul a desfăcut cele patru punguţe şi a vărsat conţinutul pe o oglindă, iar cu o cartelă, a luat un vârf din acea cantitate, spunându-i investigatorului sub acoperire că o opreşte pentru serviciul pe care i l-a făcut, apoi a împachetat restul de substanţă într-o punguţă, pe care a lipit-o la capăt prin ardere şi a înmânat-o investigatorului.

Substanţa livrată de inculpatul C.A. a fost sigilată (fila 83 d.u.p.).

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 iulie 2008 a reieşit că punguţa din material plastic de culoare albă, conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej, cumpărată de investigatorul sub acoperire J.D. de la inculpatul C.A., conţinea 2,57 grame heroină, face parte din categoria drogurilor de mare risc, fiind menţionată în tabelul anexă I din Legea nr. 143/2000 (fila 80, 81 d.u.p.).

Cantitatea de 2,50 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator, a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul 50091 al M.I.R.A. şi depusă la Camera de Corpuri Delicte cu dovada din 04 august 2008 (fila 86 d.u.p.).

La data de 18 noiembrie 2008, la domiciliul inculpatului C.A. s-a efectuat o percheziţie domiciliară, ocazie cu care în locuinţă au fost descoperite şi ridicate 6 seringi hipodermice şi o fiolă din sticlă, toate purtând urme ale consumului de droguri (filele 104-107 d.u.p.). Referitor la acestea, cu ocazia audierilor, inculpatul C.A. a declarat că îi aparţin, fiind consumator de heroină.

În urma analizelor de laborator s-a stabilit că fiola din sticlă transparentă prezintă urme de heroină - raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2008 (filele 113 d.u.p.). Faptul că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2008 are în vedere pe inculpatul C.A., deşi se face referire la numitul C.A., fapt ce rezultă cu evidenţă din celelalte date ale raportului, care a confirmat că obiectele supuse analizelor sunt cele ridicate de la domiciliul acestui inculpat şi sigilate (fila 107 d.u.p.).

Situaţia de fapt mai sus menţionată a fost reţinută din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în timpul judecăţii, respectiv declaraţiile investigatorului sub acoperire cu nume de cod J.D. din cursul urmăririi penale şi din timpul judecăţii coroborate cu procesul-verbal de constatare întocmit de ofiţerii de caz, aflaţi la faţa locului, împreună cu investigatorul sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 iulie 2008 şi din 18 noiembrie 2008; procesul-verbal de redare a drogurilor vândute de inculpat investigatorului sub acoperire la data de 30 iulie 2008 (filele 91-93); procesul-verbal în care se consemnează faptul că inculpatul recunoaşte vocea din înregistrările audio şi cele discutate (fila 129 d.u.p.); suporturile optice marca C.; procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 18 noiembrie 2008; declaraţia martorei C.F. (fila 11 d.u.p.), declaraţiile inculpatului C.A., care a recunoscut săvârşirea faptelor şi declaraţiile inculpatului C.D., care a confirmat că fratele său A. este consumator de heroină.

Tribunalul a reţinut că acţiunea organelor de anchetă nu a fost una provocatorie, întrucât suma de bani a fost plătită la nivelul preţului heroinei pe piaţa drogurilor, iar între inculpat şi investigator nu exista o relaţie de rudenie sau prietenie apropiată şi nici nu există un alt fapt determinant care să vină în apărarea inculpatului. Dimpotrivă, inculpatul a înlesnit achiziţionarea de droguri pentru investigatorul sub acoperire pentru a-şi asigura propriul consum dovedit nu doar de reţinerea unei părţi din drogurile procurate, ci şi de seringile hipodermice şi de fiola din sticlă găsite la percheziţia domiciliară.

În drept, fapta inculpatului C.A. care, în data de 30 iulie 2008, a vândut investigatorului sub acoperire J.D. cantitatea de 2,57 grame heroină, contra sumei de 750 lei, întruneşte, atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care a deţinut heroină, cu care s-a drogat, iar la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul său s-au găsit seringi hipodermice şi fiola din sticlă, în care s-a identificat heroină, întruneşte, atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Cum prin sentinţa penală nr. 1453/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, fiind liberat condiţionat la data de 30 noiembrie 2007, cu un rest rămas neexecutat de 472 zile închisoare, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 61 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunile deduse judecăţii fiind comise în timpul liberării condiţionate şi în starea de recidiv postcondamnatorie (fila 110 d.u.p.).

II. Referitor la inculpatul C.D.

În urma informaţiilor operative şi a discuţiilor purtate de investigatorul sub acoperire J.D. cu inculpatul C.D. şi ulterior a interceptărilor convorbirilor telefonice (filele 136, 137, 138-144 d.u.p.), organele de anchetă s-au sesizat din oficiu şi au început urmărirea penală împotriva acestui inculpat pentru implicare în trafic şi consum de droguri.

De asemenea, în cauză, s-a solicitat instanţei de judecată, iar Tribunalul Bucureşti a dispus autorizarea interceptării şi înregistrării audio şi video.

La data de 24 august 2008, investigatorii sub acoperire cu numele de cod J.D. şi S.P. s-au deplasat în zona P.G., sector 5, pentru a efectua o cumpărare supravegheată de droguri, respectiv cocaină, de la inculpatul C.D.

Ajunşi la locuinţa inculpatului C.D., investigatorii l-au strigat, iar acesta şi-a făcut apariţia la scurt timp şi a urcat în autoturismului cu care veniseră investigatorii. Aceştia s-au arătat interesaţi să achiziţioneze două grame de heroină, inculpatul aducându-le la cunoştinţă că poate să le aducă într-o oră 2 grame de cocaină contra sumei de 200 euro.

Investigatorii sub acoperire au înmânat inculpatului suma de 200 euro, stabilind să se întâlnească cu acesta în aproximativ o oră pentru a le remite drogurile.

În jurul orei 18.30, investigatorii sub acoperire au fost contactaţi telefonic de la numărul de telefon, de către inculpatul C.D., care le-a comunicat că a procurat drogurile şi le-a dat întâlnire pe strada Îndrumării, unde inculpatul C.D. a urcat în autoturismul investigatorilor şi a scos din gură o punguţă din plastic de culoare albă, despre care a afirmat că reprezintă aproximativ 2 grame de cocaină.

Totodată, inculpatul C.D. le-a spus investigatorilor că este foarte bună cocaina şi că, în mod sigur, vor reveni să cumpere droguri prin intermediul său, cei trei căzând de acord să revină, dacă mai doresc să cumpere cocaină, urmând să ia legătura telefonic.

Drogurile primite de la inculpatul C.D. au fost predate ofiţerilor de caz, aflaţi în zonă, şi au fost sigilate de aceştia cu sigiliu. Fiind suspusă analizelor de laborator, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 27 august 2008, s-a constatat că proba cumpărată reprezintă 1,10 grame cocaină, în amestec cu fenacetină, procaină, lidocaină şi sorbitol, fiind menţionată ca drog de mare risc tabelul anexă nr. 2 din Legea nr. 143/2000.

Proba a fost consumată în întregime în procesul analizelor de laborator.

Tribunalul a reţinut situaţia de fapt din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi în timpul judecăţii, respectiv procesul-verbal de identificare a inculpatului C.D. (fila 134 d.u.p.); procesul-verbal din data de 06 august 2008 de redare a raportului întocmit de investigatorul sub acoperire J.D. (fila 136 d.u.p.); procesul-verbal de redare a rapoartelor întocmite de investigatorii sub acoperire cu nume de cod J.D. şi P.S.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 27 august 2008; procesele-verbale de redare a convorbirii telefonice (filele 145-148 d.u.p.); cele două suporturi optice marca C., conţinând interceptările şi înregistrările audio şi audio-video efectuate în cauză; procesul-verbal în care se consemnează faptul că inculpatul îşi recunoaşte vocea din înregistrările audio şi cele discutate (fila 168 d.u.p.); declaraţia inculpatului C.D. dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (fila 169 d.u.p.) şi cea din faţa instanţei de judecată, în care inculpatul recunoaşte şi regretă fapta comisă.

Tribunalul a reţinut că nici în cazul acestui inculpat, acţiunea organelor de anchetă nu a fost una provocatorie, întrucât suma de bani a fost plătită la nivelul preţului cocainei pe piaţa drogurilor de circa 100 euro pe gram, iar între inculpat şi investigator nu exista o relaţie de rudenie sau prietenie apropiată şi nici nu există un alt fapt determinant care să vină în apărarea inculpatului. Dimpotrivă, convorbirile telefonice şi cele înregistrate în mediu ambiental dovedesc cu prisosinţă că inculpatul a intermediat de bunăvoie achiziţionarea cocainei pentru investigatorii sub acoperire.

În drept, fapta inculpatului C.D., care, în data de 24 august 2008, a procurat pentru investigatorii sub acoperire J.D. şi P.S. cantitatea de 1,10 grame cocaină, în amestec cu fenacetină, procaină, lidocaină şi sorbitol, contra sumei de 200 euro, întruneşte, atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Tribunalul a apreciat că nu pot fi reţinute în sarcina inculpatului C.D. dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), având în vedere că pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 476/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, definitivă la 03 iunie 2003 (fila 143 dosarul instanţei), s-a împlinit termenul de reabilitare de drept înainte de săvârşirea faptei deduse prezentei judecăţi.

Prin urmare, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.D. şi, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, tribunalul a ţinut seama de cantitatea mică de droguri traficată sau deţinută de fiecare inculpat, de urmările grave care se pot produce prin punerea în circulaţie sau deţinerea de droguri în vederea consumului, de faptul că inculpaţii nu aveau nici o ocupaţie la momentul săvârşirii faptelor şi că inculpatul C.A. comis fapta în stare de recidivă specială, ceea ce denotă o periculozitate sporită a acestora, care în loc să-şi reconsidere poziţia faţă de valorile sociale apărate de lege şi să-şi îndrepte conduita, au perseverat în încălcarea legii penale.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere că inculpatul C.A. a formulat un denunţ în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002, care s-a materializat cu trimiterea în judecată a 13 persoane (fila 125 dosarul instanţei).

În plus, tribunalul a ţinut seama de vârstă relativ tânără a inculpaţilor, precum şi faptul că aceştia sunt victime ale consumului de droguri, săvârşind faptele de trafic de droguri pentru asigurarea propriului consum.

Nu în ultimul rând, s-a ţinut seama de înscrisurile depuse la dosarul de instanţă privind situaţia familială a inculpaţilor, privind starea de sănătate şi situaţia şcolară.

În raport de cantitatea mică de drog traficată, respectiv 4,36 grame, dar şi de scopul avut în vedere de inculpaţii (asigurarea propriului consum de stupefiante), tribunalul a reţinut în favoarea acestora circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul C.D. şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind încercarea acestuia vreme de peste 5 ani de a nu comite infracţiuni, urmând ca potrivit art. 76 C. pen. să coboare pedepsele ce se vor aplica sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum corespunzător faptei şi persoanei inculpaţilor.

De asemenea, tribunalul a reţinut că nu sunt incidente alte circumstanţe atenuante, infracţiunile săvârşite prezentând o gravitate deosebită, fiind de natură să pericliteze serios relaţiile sociale ocrotite de lege, iar starea de recidivă specială în care O.I.V. şi C.A. au săvârşit faptele a reclamat un tratament sancţionator adecvat, care să realizeze corespunzător toate funcţiile pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.A., C.D. şi O.I.V., fără să expună motivele.

La termenul din 27 ianuarie 2010, inculpatul O.I.V. a declarat că înţelege să-şi retragă apelul, motiv pentru care curtea de apel a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte şi formularea unui nou dosar, respectiv nr. 720/2/2010, luându-se act de retragerea apelului prin Decizia penală nr. 22 din 27 ianuarie 2010.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al inculpaţilor C.A. şi C.D. au criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând redozarea pedepselor în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor, având în vedere că aceştia au recunoscut şi regretat comiterea faptelor, iar în ceea ce-l priveşte pe C.D., nu este cunoscut cu antecedente penale şi a participat la cursurile pentru prevenirea consumului de droguri organizate la locul de detenţie.

Prin Decizia penală nr. 54/ A din 03 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 49960/3/2008 (114/2010) a fost admis apelul declarat de inculpatul C.A. împotriva sentinţei penale nr. 1080 din 30 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală mai sus menţionată, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.A. şi, rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1453/2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 3515/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 472 zile cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1453/2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 3515/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 472 zile cu pedeapsa de 10 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 472 de zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare şi de 472 de zile închisoare aplicate inculpatului C.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. () C. pen. au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-a menţinut starea de arest preventiv a celor doi apelanţi inculpaţi şi s-a dedus prevenţia de la 18 noiembrie 2008 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpatul C.A. au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 300 lei a fost avansat din fondurile M.J.L.C.

A fost obligat apelantul inculpat C.D. la plata sumei de 600 lei, din care onorariul avocatului din oficiu de 300 lei a fost avansat din fondurile M.J.L.C.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că este fondat numai apelul declarat de inculpatul C.A.

Curtea de apel a reţinut că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, în urma unei atente analize a probelor administrate, inclusiv din perspectiv respectării C.E.D.O. şi a jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg.

Astfel, fiind vorba despre o cauză în care descoperirea şi dovedirea infracţiunilor s-a făcut prin intermediul unor investigatori sub acoperire, în mod just prima instanţă a examinat legalitatea probelor administrate, dar şi existenţa unor suficiente probe în acuzare, având în vedere declaraţiile agenţilor statului.

S-a constatat, sub acest aspect, că soluţiile de condamnare a celor doi inculpaţi se întemeiază nu numai pe declaraţiile investigatorilor sub acoperire, ci şi pe procesele-verbale de constatare, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică privind natura bunurilor traficate, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio în mediul ambiental, procesele-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor şi declaraţiile de recunoaştere date de inculpaţi.

Pe cale de consecinţă, au fost respectate toate cerinţele referitoare la desfăşurarea unui proces echitabil, fără să se poată constata că infracţiunile au fost comise ca urmare a exercitării de către investigatorii sub acoperire a unor acţiuni de constrângere, ameninţare sau de determinare în orice alt mod.

Cât priveşte individualizarea pedepselor, s-a constatat că instanţa de fond a avut în vedere în acest sens, toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), însă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.A. hotărârea este nelegală, întrucât, deşi s-a făcut aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., în condiţiile în care au fost reţinute şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa nu a fost coborâtă sub minimul special.

Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Drept urmare, limitele de pedeapsă ce trebuiau avute în vedere de prima instanţă la individualizarea pedepsei nu mai erau cele prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 - de la 10 la 20 de ani, ci de la 5 la 10 ani, astfel cum au fost reduse prin efectul legii.

Pe de altă parte, potrivit art. 76 C. pen. „în cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă", aşa încât, în condiţiile în care nu au fost reţinute cauze de agravare a pedepsei şi nu s-a făcut aplicarea art. 80 C. pen., aplicarea unei pedepse sub minimul de 5 ani era obligatorie.

Cu toate acestea, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă superioară acestui minim de 6 ani închisoare, aşa încât s-a impus admiterea apelului declarat de inculpatul C.A. şi reindividualizarea pedepsei cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate.

Curtea de apel a precizat că admiterea apelului s-a datorat exclusiv considerentelor de legalitate şi împrejurării că a fost sesizată numai cu apelul declarat de inculpat, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 372 C. proc. pen. privind neagravarea situaţiei în propriul apel. Într-o situaţie diferită, curtea de apel ar fi apreciat ca nefondate criticile formulate de către inculpat.

În ceea ce priveşte pe inculpatul C.D., nu a existat nici un temei de admitere a apelului, criticile formulate de acesta fiind neîntemeiate.

Instanţa de fond a dat eficienţă tuturor circumstanţelor favorabile invocate de către apelant, respectiv lipsa antecedentelor penale ca urmare a reabilitării raportat la o condamnare anterioară, atitudinea sinceră manifestată de inculpat, precum şi cantitatea mică de droguri, aşa încât a reţinut aceste împrejurări cu valoarea unor circumstanţe atenuante judecătoreşti şi cu efectul stabilirii unei pedepse mult redusă faţă de minimul special, a cărei redozare nu s-a impus.

Drept urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul declarat de inculpatul C.A., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, precum şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. prin raportare la dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În acest sens, au fost avute în vedere circumstanţele reale: gradul mediu de pericol social al infracţiunilor, cantitatea mică de droguri dar şi circumstanţele personale: inculpatul fiind în vârstă de 33 ani, cu atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal, cunoscut cu antecedente penale pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, motiv pentru care aplicarea unor pedepse în cuantum mai redus decât cele stabilite prin prezenta, nu se justifică.

S-a făcut aplicarea art. 61 C. pen. raportat la fiecare din cele două infracţiuni, precum şi aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul Cercel Damian.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus prevenţia ambilor inculpaţi de la 18 noiembrie 2008 la zi.

Conform art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen., constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., având în vedere şi împrejurarea că împotriva inculpaţilor a fost pronunţată în primă instanţă o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, a menţinut starea de arest preventiv a celor doi apelanţi inculpaţi.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpatul C.A. au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 300 lei s-a avansat din fondul M.J.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat C.D. la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300 lei s-a avansat din fondul M.J.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri, inculpaţii C.D. şi C.A., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 15 aprilie 2010, Înalta Curte a luat în examinare din oficiu, verificarea legalităţii arestării preventive a inculpaţilor C.A. şi C.D., fiind consemnate concluziile părţilor, poziţiile inculpaţilor, din ultimul cuvânt, iar după deliberare, în baza art. 300² cu referire la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor C.A. şi C.D., pe care a menţinut-o, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C., aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la filele 18-20 dosarul Înaltei Curţi.

În considerentele încheierii, instanţa de recurs a făcut referiri la sentinţa pronunţată în primă instanţă privind pe inculpaţii C.D. şi C.A., arătându-se că mandatele de arestare preventivă au fost emise în temeiul art. 143, 146, 148 lit. f) şi 149¹ C. proc. pen., la situaţia de fapt reţinută, la Decizia pronunţată de instanţa de apel, la faptul că inculpaţii au declarat recursuri.

Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, curtea de apel a apreciat că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, existând suficiente indicii temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., că aceştia au comis faptele pentru care au fost condamnaţi.

Potrivit art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care inculpaţii sunt arestaţi preventiv, instanţa este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecăţii, inclusiv în căile de atac, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160^b alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speţă, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunţării hotărârii de condamnare în primă instanţă, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite şi ambele condiţii ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracţiunilor menţionate.

În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, astfel că, în temeiul art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestora.

Instanţa de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor C.A. şi C.D., subzistă şi că impun privarea de libertate în continuare.

La termenul de judecată de la 13 mai 2010, inculpaţii prezenţi au solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, iar reprezentantul M.P., faţă de cererea formulată de recurenţii inculpaţi a solicitat amânarea judecării cauzei, iar Înalta Curte după deliberare a apreciat, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 Cod procedură penală, art. 6 C.E.D.O. şi art. 171 alin. (2) C. proc. pen., ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurenţii inculpaţi C.D. şi C.A., în vederea angajării unui apărător.

Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie legalitatea luării şi menţinerii măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii C.D. şi C.A., concluziile părţilor, poziţiile inculpaţilor din ultimul cuvânt, fiind consemnate, iar după deliberare, cauza a fost amânată la 24 iunie 2010, iar în baza art. 300² cu referire la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a menţinut ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor C.D. şi C.A., menţinându-se delegaţiile apărătorilor din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflată la filele 26-28 dosarul Înaltei Curţi.

În speţă, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunţării hotărârii de condamnare în primă instanţă, nu au intervenit temeiuri noi.

Înalta Curte a apreciat, în raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului încât, conform art. 300² şi art. 160^balin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat temeinică şi legală măsura arestării preventive a inculpaţilor C.A. şi C.D., subzistă şi că impun privarea de libertate în continuare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a pus în discuţie necesitatea ascultării recurenţilor inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 § 1 din C.E.D.O. şi jurisprudenţa Curţii Europene, având în vedere că inculpaţii nu au fost ascultaţi în apel, indiferent de motivele de recurs invocate, aducând la cunoştinţa acestora, prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-li-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.

Recurenţii inculpaţi, conştientizând drepturile şi garanţiile lor procesuale, şi-au manifestat expres voinţa de a nu da declaraţie în această fază procesuală, uzând de dreptul la tăcere.

Apărătorul recurentului inculpat C.D., în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate şi în rejudecare reducerea pedepsei aplicată inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor personale şi reale.

Apărătorul recurentului inculpat C.A., în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate şi în rejudecare reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor personale ale acestuia, arătând că a recunoscut şi regretat fapta, este tânăr şi nu este traficant, ci doar consumator de droguri.

Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursurilor declarate de inculpaţi, precum şi poziţiile recurenţilor inculpaţi, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.D. şi C.A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate pentru fiecare, ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen efectuat a stabilit vinovăţia inculpatului C.D. pentru infracţiunea ce i-a fost reţinută, ca urmare a schimbării încadrării juridice, precum şi a inculpatului C.A. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei s-au dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că fapta inculpatului C.D., care, în data de 24 august 2008, a procurat pentru investigatorii sub acoperire J.D. şi P.S. cantitatea de 1,10 grame cocaină, în amestec cu fenacetină, procaină, lidocaină şi sorbitol, contra sumei de 200 euro că întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul incriminator al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice prevăzută de art. 334 C. proc. pen., din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cum a fost iniţial trimis în judecată inculpatul.

De asemenea, în baza aceluiaşi temei mai sus arătat, s-a stabilit că fapta inculpatului C.A., care, în data de 30 iulie 2008 a vândut investigatorului sub acoperire J.D. cantitatea de 2,57 grame heroină, contra sumei de 750 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care a deţinut heroină, cu care s-a drogat, iar la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul său s-au găsit seringi hipodermice şi fiola din sticlă, în care s-a identificat heroină, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul constitutiv al infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin sentinţa penală nr. 1453/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, fiind liberat condiţionat la data de 30 noiembrie 2007, cu un rest rămas neexecutat de 472 zile închisoare, aşa încât s-au reţinut în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 61 C. pen. şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod, infracţiunile deduse judecăţii fiind săvârşite în timpul liberării condiţionate şi în starea de recidivă postcondamnatorie.

Înalta Curte consideră că în mod judicios prima instanţă de control judiciare a apreciat că prima instanţă a stabilit situaţia de fapt şi din perspectiv respectării C.E.D.O. şi a jurisprudenţei Curţii Europene.

Astfel, a constatat că faţă de modalitatea în care sunt descoperite şi dovedite infracţiunile prin intermediul unor investigatori sub acoperire, prima instanţă a examinat legalitatea probelor administrate dar şi existenţa unor suficiente probe în acuzare, având în vedere declaraţiile agenţilor statului, iar soluţiile de condamnare ale inculpaţilor au fost fundamentate nu numai pe declaraţiile investigatorilor sub acoperire, ci şi pe procesele-verbale de constatare, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică privind natura bunurilor traficate, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio în mediul ambiental, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor şi declaraţiile de recunoaştere date de inculpaţi, aşa încât s-au dat relevanţă prevederilor procesului echitabil şi nu s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite ca urmare a exercitării de către investigatorii sub acoperire a unor acţiuni de constrângere, ameninţare sau de determinare în orice alt mod.

Totodată, Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut un just examen asupra procesului de individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate inculpaţilor, constatând diferenţiat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.A., că prima instanţă nu a aplicat dispoziţiile art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., în condiţiile reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi nu a coborât pedeapsa sub minimul special, evidenţiind că numai sub aspectul legalităţii, în condiţiile arătate s-a impus reformarea hotărârii pronunţate, iar referitor la inculpatul C.D., că prima instanţă a dat eficienţă tuturor circumstanţelor favorabile invocate de apelant, lipsa antecedentelor penale ca urmare a reabilitării raportat la o condamnare anterioară, atitudinea sinceră manifestată de inculpat, precum şi cantitatea mică de droguri, reţinând împrejurările arătate cu valoarea unor circumstanţe atenuante judecătoreşti şi cu efectul stabilirii unei pedepse mult redusă faţă de minimul special, a cărei redozare nu se impune.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriei evaluări sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpaţilor C.D. şi C.A., atât în ceea ce priveşte cuantumurile, cât şi modalitatea de executare prin privare de libertate, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite, de cantitatea mică de droguri traficată sau deţinută, de urmările grave care se pot produce prin punerea în circulaţie sau deţinerea de droguri în vederea consumului, inculpatul C.A. avea vârsta de 33 ani, atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal, recidivist postcondamnatoriu lipsa antecedentelor penale, ca urmare a reabilitării unei condamnări anterioare privind pe inculpatul C.D., atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei, nu aveau ocupaţie la data comiterii faptelor, de situaţia familială, starea de sănătate.

Astfel, cuantumul pedepsei aplicate de 4 ani închisoare, pentru inculpatul C.D., ca urmare reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen., înlăturarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, împlinindu-se termenul de reabilitare pentru condamnarea anterioară, precum şi cuantumurile diferenţiate ale pedepselor aplicate inculpatului C.A., ca urmare a reţinerii dispoziţiilor circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., precum şi ale dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru fiecare din faptele pentru care a fost trimis în judecată şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., respectiv de 4 ani închisoare şi de 10 luni închisoare, făcându-se aplicarea şi a art. 61 C. pen., în condiţiile menţionate, şi urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie pentru ambii inculpaţi, sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi educativ în îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.

Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate inculpaţilor în condiţiile mai sus menţionate, reflectă şi principiul proporţionalităţii, între gravitatea faptelor comise de fiecare şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, aşa încât nu se impune reducerea acestora, dându-se eficienţă în mod semnificativ circumstanţelor atenuante judiciare şi regimului sancţionator corespunzător, precum şi dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.A. şi în consecinţă nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., pentru ambii recurenţi inculpaţi.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de recurenţii inculpaţi nu sunt fondate.

De asemenea, verificând hotărârea pronunţată, nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.D. şi C.A. împotriva Deciziei penale nr. 54/ A din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive a acestora de la 18 noiembrie 2008 la 24 iunie 2010.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenţii inculpaţi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.D. şi C.A. împotriva Deciziei penale nr. 54/ A din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive a acestora de la 18 noiembrie 2008 la 24 iunie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 iunie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2504/2010. Penal. Nerespectarea obligaţiilor...		ICCJ. Decizia nr. 4383/2010. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... →

ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Penal