ICCJ. Decizia nr. 2504/2010. Penal. Nerespectarea obligaţiilor de a nu transmite informaţii privind operaţiuni ce intră sub incidenţa Legii 656/2002 (Legea 656/2002 art. 24). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2504/2010

Dosar nr. 3994/3/2005

Şedinţa publică din 24 iunie 2010

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 705 din data de 13 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3994/3/2005, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecată inculpatul Y.A. din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 lit. c) şi art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), in art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul Y.A. (fiul lui Y.M. şi Y.S.) la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a fost interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, sporita cu 2 ani, in final inculpatul Y.A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principala rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complimentară prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durată de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea în Siria a inculpatului Y.A.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.

II. În baza art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. (fiul lui D. şi D.) la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi funcţionar bancar pe o durată de 7 ani.

În baza art. 26 rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final inculpatul D.G. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit. a) teza finala, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principala rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complimentară prev de art. 64 lit. c) C. pen. respectiv de a fi funcţionar bancar pe o durată de 7 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 06 mai 2004 la 01 februarie 2005.

III. În baza art. 334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.M.A. din art. 11 lit. c) si art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul A.M.A. (fiul lui S. şi S.) la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durata de 7 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit in condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele stabilite de aceasta instituţie;

- să anunţe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare o activitate neremunerată de 4 ore săptămânal la o instituţie de interes public cu care Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti are protocol de colaborare, în special în domeniul salubrităţii publice;

- să nu intre în legătură cu ceilalţi coinculpaţi din prezentul dosar. S-au pus în vedere condamnatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) şi (5) şi art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală, rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară prev. de art. 64.lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durată de 7 ani.

IV. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.B.R. din art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul I.B.R. (fiul lui R. şi S.) la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele stabilite de această instituţie;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să desfăşoare o activitate neremunerată, de 4 ore săptămânal la o instituţie de interes public cu care Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti are protocol de colaborare, în special în domeniul salubrităţii publice.

- să nu intre în legătura cu ceilalţi coinculpaţi din prezentul dosar. S-au pus în vedere condamnatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) şi (5) si art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durată de 7 ani.

În baza art. 14 si 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii Y.A., D.G. şi A.M.A. , în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL, cu sediul în com. Voluntari, jud. Ilfov si SC F.I. SRL, cu sediul în com. Voluntari, jud. llfov, la plata a 1.149.827.417 ROL, în favoarea părţii civile M.F.P. – A.N.A.F., cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, proprii sau în coproprietate, aparţinând inculpaţilor Y.A., D.G. şi A.M.A., precum şi părţilor responsabile civilmente SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL până la concurenţa sumei de 1.500.000.000 ROL în favoarea părţii civile M.F.P. – A.N.A.F.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, inculpatul A.M.A. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL, la plata a câte 7.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Au fost respinse cererile formulate de experţii D.B., L.C. şi B.D.D. de suplimentare a onorariului de expertiză.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriile nr. 319/P/2003 şi nr. 65/P/2003 au fost trimişi în judecată inculpaţii H.M.A., M.O.A.K., K.A.Y., Y.J., F.Z., A.A. s.a., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, art. 293 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., disjungându-se cercetările pentru inculpatul Y.A.

S-a mai reţinut că o parte din membrii grupării infracţionale aveau sarcina de a înfiinţa societăţi comerciale fantomă prin folosirea în faţa autorităţilor a documentelor de identitate false. După înfiinţare, aceste societăţi erau administrate în fapt şi de către inculpatul Y.A.

Inculpaţii menţionaţi anterior au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Aşa cum se retine prin sentinţa sus-amintită, inculpaţii K.A.Y. şi H.M.A., au acţionat prin folosirea de documente falsificate - aplicarea fotografiei inculpatului K. pe paşaportul unei alte persoane, F.S.

Inculpatul K.A.Y., sub diferite identităţi, a înfiinţat mai multe societăţi comerciale, printre care şi societăţile SC G.I. SRL si SC T.C. SRL. (a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1661/2004 a TB definitivă prin Decizia nr. 4453/2005 a I.C.C.J.).

Condamnatul K.A.Y. s-a folosit de identitatea falsă de S.A.F. pentru a înfiinţa SC G.I. SRL, fiind arestat preventiv în 10 octombrie 2003. Acest aspect nu a împiedicat desfăşurarea operaţiunilor prin societatea pe care o administrase şi nici retragerile de bani, pentru simplul motiv că administratorul de fapt era inculpatul A.M.A., inculpat în cauza de faţă.

Organele de poliţie au procedat la un filaj şi la oprirea în trafic a inculpatului care tocmai ieşise din E.B., sucursala Voluntari, în autoturismul său găsindu-se facturi în alb, ştampilate cu impresiunea SC G.I. SRL şi a altor societăţi constituite cu acte false de condamnatul K.A.Y.

Şi autoturismul inculpatului Y.A. a fost verificat, iar în interiorul său au fost găsite ştampilele societăţilor SC G.I. SRL, SC S.G. SRL, SC A.S. SRL, SC M. SRL, SC F.Z. SRL, SC Y.K. SRL, precum şi facturi, cecuri în alb, toate cu impresiunile altor societăţi comerciale.

Prin verificarea încrucişată la SC E.B. - Sucursala Voluntari şi la birourile unor notari publici şi la Autoritatea pentru Străini, s-a constatat că la banca sus-amintită aveau deschise conturi şi desfăşurau activităţi comerciale următoarele societăţi comerciale:

- SC A.S.I. SRL, respectiv aceeaşi societate comercială ale cărei ştampile au fost găsite în posesia inculpatului Y.A. Deschiderea de cont a fost operată pe numele persoanei N.F., cu utilizarea unei procuri false.

- SC M.I. SRL, deschidere de cont efectuată pe numele unei terţe persoane prin utilizare de procură falsă şi legitimaţie provizorie de şedere falsă.

- SC Y.K. SRL cu utilizare de procură falsă;

- SC F.Z.C. SRL cu utilizarea unei legitimaţii de şedere provizorie falsă,

- SC G.I. SRL deschidere de cont realizată (ca şi societatea însăşi) pe baza unui paşaport falsificat.

În afară de aceste societăţi ale căror ştampile s-au găsit asupra inculpatului Y.A., au mai fost identificate deschideri de cont efectuate pe baza de acte false, privitor la următoarele societăţi: SC S.G.I. SRL, SC T.C. SRL, SC I.E. SRL, SC M.I. SRL, SC M.I.G. SRL, SC S.I. SRL.

De reţinut şi că semnătura autorizată la SC E.B. pentru SC F.Z. SRL, prin împuternicit T.E., este aceeaşi cu cea a persoanei care a deschis conturile pentru SC T.C.I. SRL şi SC G. SRL după cum rezultă din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică întocmit în cauză.

Tribunalul a constatat că prin societăţile administrate de facto de către inculpatul Y.A. se efectuau transferuri externe de valută, sumele depăşind 3 milioane DOLARI SUA. Din raportul de supraveghere întocmit de BNR din 21 iunie 2004 (fila 407 dos. urm. pen. vol. 3), rezultă că plăţile au fost efectuate către aceleaşi firme din străinătate, indiferent de ordonatorul român, sub formă de avansuri, care nu au fost justificate ulterior cu documente care să ateste realizarea importurilor respective. În mai multe cazuri plăţile externe s-au efectuat către bănci din jurisdicţii necooperante sau care nu au reglementari adecvate în domeniul prevenirii şi spălării banilor, respectiv Indonezia, Cipru, Dubai, Hong Kong.

Inculpatul Y.A. a deschis mai multe circuite financiare fictive prin intermediul societăţilor constituite cu acte false pe care le administra în fapt, cu societăţi administrate de alţi doi coinculpaţi din cauza, respectiv numiţii A.M.A. şi I.B.R.

Aceştia din urmă au avut o participaţie mult mai mică în cadrul grupului infracţional, urmărind doar să-şi justifice mărfurile cumpărate fără documente legale şi pe care le comercializau.

S-a constatat că schema infracţională era relativ simplă, deşi implica mai mulţi paşi şi o încredere majoră între membri grupului infracţional.

Potrivit declaraţiei dată în faza de urmărire penală (fila 157 dos. urm. pen. vol. 1), inculpatul M.A.A. a precizat cu exactitate că a fost racolat de către inculpatul Y.A., care i-a propus să scoată bani cash prin intermediul firmelor fantomă, în schimbul unui comision. Totodată, a detaliat asupra mecanismului infracţional descris anterior, care schematic prezentat, consta în cumpărarea de mărfuri de la engrosişti fără documente justificative de către M.A., revânzarea la clienţi de încredere (vechi, după cum îi numeşte inculpatul), obţinerea de facturi justificative de la firmele fantomă ale lui A., efectuarea de plaţi către acestea, scoaterea banilor de către A. şi restituirea lor lui M.A. în schimbul unui comision de 2%.

Inculpatul Y.A. a procedat în mod similar şi în ceea ce priveşte raporturile cu coinculpatul I.B.R.

Şi acesta din urmă a profitat de oportunitatea oferită de inculpatul Y.A., introducând în contabilitatea societăţii pe care o administra, respectiv SC D. SRL, documente fiscale false în scopul diminuării scriptice a profitului şi sustragerii de la plata impozitului pe profit şi a TVA.

Inculpatul a introdus în contabilitate facturile cu valoare de 35.319.200.200 lei, BACS cu valoare de 39.371.150.000 lei, BACS cu valoarea 32.103.482.158 lei si BACS cu valoarea 5.200.300.000 lei, emise de SC F.Z.C. SRL, SC E.T. SRL şi SC P.A. SRL.

Scriptic, plăţile ar fi semnificat contravaloarea unor servicii de management şi comisioane. Aşa cum s-a arătat anterior, societăţile „prestatoare de servicii" au fost constituite cu acte fictive, nu au prestat niciodată astfel de activităţi şi de altfel nici nu aveau potenţa financiară sau de personal pentru a presta astfel de servicii manageriale.

În ceea ce priveşte prejudiciul produs prin astfel de fapte, s-a dispus disjungerea datorită complexităţii expertizelor de specialitate.

Inculpatul I.B.R. a avut la rândul său un comportament sincer în faza de urmărire penală, decelând organelor de anchetă procedeul infracţional, aspect ce s-a reflectat şi în individualizarea pedepsei.

Ca şi în cazul celuilalt coinculpat, a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul Y., tot la E.B., acesta propunându-i să obţină bani cash din firme prin contracte fictive, inculpatul B. urmând să-i facă plaţi efective, iar banii scoşi din bancă de Y. şi înapoiaţi lui B. contra unui comision de 2% (fila 131 dos. urm. pen., vol. 1).

Martorul G.C., casier la E.B. a arătat de asemenea că l-a recunoscut pe inculpatul Y.A. ca fiind persoana care în perioada ianuarie 2003 - ianuarie 2004 a venit la bancă şi a efectuat operaţiuni bancare (fila 199 dos. urm. pen., vol.1), acesta venind la bancă chiar şi de mai multe ori pe zi, manipula înscrisurile remise de casier şi lua el însuşi banii ridicaţi, deşi inculpatul A. nu figura pe vreunul din acele acte.

În pofida acestui fapt, inculpatul D.G., manager operaţiuni la E.B. - Sucursala Voluntari telefona martorului G.C. şi îl anunţa că va sosi numitul A. să ridice bani.

De asemenea, inculpatul D.G. remitea casierului şi bilete în care scria numele societăţii şi suma de bani ce urma să fie ridicată de A. Nici acest procedeu nu se regăseşte în fişa postului şi în nici un alt document care reglementează activitatea bancară. Printr-o astfel de modalitate inculpatul D. voia să se asigure de inexistenţa oricărei piedici la ridicarea banilor de către inculpatul A., care nu era legitimat de nimeni, iar în condiţiile în care managerul de operaţiuni se interesa direct şi dădea ordine să fie efectuată plata, orice suspiciune a celor cu funcţie de execuţie era înlăturată.

Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul D.G. proceda la fel şi în cazul altor casieri.

Tot în ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului D.G., instanţa de fond a reţinut că la momentul percheziţionării autovehiculului condus de inculpatul Y.A. a fost găsit, printre altele, şi un formular de dispoziţie de plată externă completat la poziţia ordonator cu denumirea SC F.Z.C. SRL, având aplicată ştampila societăţii. Formularul nu era completat cu privire la valoarea tranzacţiei, descrierea şi justificarea acesteia.

Pe lângă semnăturile ordonatorului (una lizibilă şi una acoperită cu pastă albă, ambele semnate de aceeaşi persoană) formularul mai era semnat la rubrica destinată vizei lucrătorilor bancari de inculpatul D.G., aşa cum rezultă din raportul de expertiza grafologică întocmit în cauza (fila 306 dos. urm. pen.).

Referitor la încadrarea juridică, Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului Y.A. de a adera la un grup infracţional format din inculpaţii M.O.A.K., F.Z., H.M.A., K.A.Y., inculpaţi condamnaţi prin sentinţa penala nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, modificată prin Decizia nr. 236/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, şi definitivă prin Decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi din inculpaţii din prezenta cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003.

S-a considerat că grupul infracţional exista independent de condamnările din sentinţa susmenţionată. În dosarul de faţă inculpatul Y. avea o funcţie de conducere, utilizând actele false procurate în mod constant de la inculpaţii M.O.A.K., F.Z., H.M.A., K.A.Y., a racolat pe funcţionarul bancar D.G., care avea drept atribuţii, conspirarea sa, deschiderea de conturi în mod ilicit şi asigurarea retragerilor bancare ilicite.

Inculpatul Y.A. a mai racolat şi pe inculpaţii A.M.A. şi I.B.R., speculând dorinţa acestora de a obţine documente justificative pentru mărfurile fără provenienţă legală pe care le comercializau şi dorinţa acestora de a nu plăti impozit pe profit.

Fapta aceluiaşi inculpat de a sprijini pe inculpaţii A.M.A. şi I.B.R. la evidenţierea în actele contabile ale societăţilor comerciale, de cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării impozitului prin remiterea repetată de documente fiscale ce atestau raporturi comerciale ce nu existau în realitate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a invocat faptul că Tribunalul a pus în discuţie incidenţa acestui articol deşi nu sub forma expresă de schimbare a încadrării juridice, deoarece strict formal nu este o schimbare de încadrare în condiţiile în care această procedură ar implica două acte normative în vigoare, or în speţa de faţă Legea nr. 87/1994 s-a abrogat, conţinutul art. 11 lit. e) si c), fiind preluat de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 sub forma complicităţii, însă pentru evitarea neclarităţilor în dispozitiv, şi pentru a se explicita existenţa aceste infracţiuni ce nu se regăseşte în rechizitoriu, s-a preferat inserarea în dispozitiv a incidenţei art. 334 C. proc. pen.

Fapta inculpatului de a transfera sume mari de bani, ştiind că provin din infracţiuni de evaziune fiscală, folosind documente justificative false în scopul ascunderii originii ilicite a acestor bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Totodată, s-a apreciat că faptul de a fi dobândit sume mari de bani prin perceperile de comisioane din sumele transferate, ştiind că acestea proveneau din evaziune fiscală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele fiind concurente s-a reţinut şi aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului D.G. de a adera la un grup infracţional constituit, fiind racolat de inculpatul Y.A., sprijinind în mod direct aceasta persoană prin dispoziţii directe date funcţionarilor bancari şi prin influenţarea acestora, dându-le credinţa că ar fi verificat el însuşi actele şi totul este legal, iar lipsurile se vor remedia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul a semnat în alb documente bancare deţinute, utilizate de inculpatul A., conferindu-i acestuia cel puţin sprijinul moral în desfăşurarea activităţii infracţionale, ştiind că va fi sprijinit de managerul de operaţiuni în cazul în care va avea dificultăţi cu desfăşurarea planului infracţional.

Fapta aceluiaşi inculpat care în calitatea sa de manager operaţiuni a influenţat funcţionarii cu atribuţii de execuţie şi le-a dat dispoziţii să facă plaţi lui A., deşi ştia că acesta nu are vreo calitate şi le-a comunicat casierilor că împuternicirile vor apărea ulterior, facilitând astfel inculpatului Y.A. activitatea de spălare de bani şi externalizare a unor mari sume de valută, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut de asemenea aplicarea dispoziţiilor privind concursul real de infracţiuni.

Fapta inculpatului A.M.A. de a introduce în contabilitate documente fiscale prin care se atestă operaţiuni comerciale fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat de a transfera diferite sume de bani proveniţi din activitatea de evaziune fiscală, în scopul disimulării originii ilicite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul real de infracţiuni.

Fapta inculpatului I.B.R. de a introduce în contabilitate documente fiscale prin care se atestă operaţiuni comerciale fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepselor aplicate în cauză, instanţa de fond a avut în vedere pentru toţi inculpaţii criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În ceea ce priveşte latura civilă, Tribunalul a apreciat că se impune a fi admisă în tot acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. Întrucât controlul efectuat de organele fiscale la societăţile administrate de inculpatul A.M.A. nu a fost contestat de vreunul dintre participanţii procesuali, motiv pentru care au fost obligaţi inculpaţii Y.A., D.G. şi A.M.A., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL, la plata a 1.149.827.417 ROL cu titlul de despăgubiri civile.

S-a considerat că şi inculpatul D.G. se impune a fi obligat la plata acestei sume, deoarece deşi nu a participat direct la raporturile comerciale fictive dintre inculpatul Y.A. şi M.A., a acceptat ca activitatea sa de sprijinire a grupului infracţional să afecteze corecta colectare a taxelor şi impozitelor de către organele fiscale.

Cu privire la prejudiciul produs prin intermediul societăţilor administrate de inculpatul B.R., s-a constatat că s-a disjuns cercetarea penală datorita complexităţii expertizei.

S-a instituit şi măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor părţilor obligate la suportarea despăgubirilor, până la concurenţa sumei de 1.500.000.000 ROL, valoarea probabilă la care se ajunge adăugându-se cheltuielile de executare, considerându-se că se impune ca sechestrul să opereze şi asupra bunurilor deţinute de părţi în coproprietate, acestea având posibilitatea să solicite partajul pe cale directă sau pe calea contestaţiei la executare în condiţiile legii civile.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal atât inculpaţii Y.A., D.G., M.A.A. şi I.B.R., cât şi partea civilă A.N.A.F. - reprezentant legal al Statului Român.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 165 din 1 iulie 2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii Y.A., D.G., M.A.A. şi I.B.R. împotriva sentinţei penale nr. 705 din 13 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând.

I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 7 ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatului Y.A. prin sentinţa apelată, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- sporul de 2 ani închisoare, a cărui aplicare a înlăturat-o.

A înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 şi art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul Y.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Y.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu pedepsele de câte 6 ani închisoare aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa apelată, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003, art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului durata reţinerii şi perioada arestării preventive de la 22 ianuarie 2004 la 06 mai 2005.

A înlăturat aplicarea măsurii de siguranţă prev. de art. 117 C. pen. privind expulzarea inculpatului în Siria.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Y.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

II. A înlăturat în privinţa inculpatului D.G. aplicarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, astfel încât în temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., acesta va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, alături de care conform art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi funcţionar bancar, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

III. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 7 ani interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată inculpatului M.A.A. prin sentinţa apelată în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii conform art. 65 C. pen., a dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 7 ani, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

A înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 şi art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.A.A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. pro. Pen. a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării disp. art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

IV. A înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.B.R., din infracţiunea prev. de art. 11 lit. e) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.B.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 Iit. e) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de Statul Român, reprezentat legal prin A.N.A.F.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii D.G., Y.A. şi M.A.A. şi partea civilă Statul Român, reprezentat legal prin A.N.A.F.

Inculpatul D.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 17 şi 14, solicitând oral şi prin motivele de recurs scrise aflate la dosarul cauzei, admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), c) sau d) C. proc. pen. pentru complicitate la infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002,cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere, constituire, aderare sau sprijin adus sub orice formă unui grup infracţional, prev. de art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003.

În acest sens, a susţinut că instanţele, pe baza analizei probelor din dosar au dat o greşită interpretare a acestora.

Astfel, prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea sa în judecată cu cercetarea incompletă în faza urmăririi penale. Ulterior, prima instanţă, deşi a dispus efectuarea a unei noi expertize, iar concluziile acesteia au fost tot în favoarea sa, a înlăturat total concluziile acestor expertize şi a dispus condamnarea sa, fără a avea la îndemână cunoştinţele necesare pentru a le combate sau fără a avea o probă echivalentă cu valoare juridică contrară.

A mai arătat ca ambele instanţe au prezentat greşeli în aprecierea reală şi corectă a probelor, prin înlăturarea unora concludente sau prin trunchierea declaraţiilor martorilor, împrejurări care au condus la reţinerea unei situaţii de fapt eronate, în raport de care s-a ajuns la condamnarea sa.

Astfel, sub aspectul complicităţii la infracţiunea de spălare a banilor, probele avute în vedere de instanţă nu conduc la reţinerea faptei şi a vinovăţiei sale, fără a exista nici o dovadă din care să rezulte ca a ştiut despre provenienţa ilicită a banilor, element esenţial pentru existenţa infracţiunii.

În mod greşit au fost interpretate şi textele ce reglementează infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003, instanţa, eronat, apreciind că a aderat la un grup infracţional, întrucât nu s-au făcut dovezi şi nu s-au motivat aspecte specifice acestei infracţiuni, cum ar fi caracterul organizat al aşa-numitului grup sau măcar existenţa unei înţelegeri în vederea urmăririi vreunui scop.

Totodată, a mai susţinut că o altă interpretare greşită a legii o constituie aspectul privind latura civilă şi luarea măsurii sechestrului asigurător.

În acest sens, a arătat că menţionarea în dispozitiv a prevederilor art. 163 pct. 5 C. proc. pen. este o greşeală, întrucât textul prevede doar posibilitatea instituirii din oficiu şi nu reprezintă temeiul confiscării. Sechestrul, fiind o măsură penală trebuia să poarte doar cu privire la bunurile sale, care ar fi trebuit să fie şi identificate.

Într-un ultim subsidiar, a invocat greşita individualizare a pedepsei, solicitând înlăturarea reţinerii disp. art. 75 alin. (2) C. pen. şi reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi aplicarea unor pedepse sub minimul general prevăzut de lege, cu privire la care, după contopire să se dispună aplicarea disp. art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.

Inculpatul M.A.A. a invocat oral şi în scris cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pc.18 C. proc. pen. apreciind că instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt atunci când a reţinut totuşi vinovăţia sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, ca şi pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală a arătat că în mod constant a recunoscut faptul că a achiziţionat mărfuri de la importatorii chinezi fără acte, iar ulterior a cumpărat facturi false şi le-a evidenţiat în contabilitate, fără însă a opera înregistrări fictive în evidenţele contabile ale societăţii.

În prezent însă, Legea nr. 241/2005 nu mai sancţionează acest lucru, astfel încât prin aplicarea disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) se constată că infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată nu mai este prevăzută de legea penală, motiv pentru care a susţinut că se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani a susţinut că nu a externalizat nici o sumă de bani, nu a încercat în vreun mod să deturneze proveninţa sumelor virate în conturile societăţilor administrate de către Y.A. şi nu a avut absolut nici o contribuţie şi nici o participare la operaţiunile bancare derulate ulterior, astfel că se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

A mai susţinut că este greşită şi modalitatea de rezolvare a laturii civile a cauzei, neexistând nici un temei pentru ca să fie obligat la plata în solidar către A.N.A.F. a sumei de 1,14 mld ROL, împreună cu coinculpaţii Y.A. şi D.G., câtă vreme nu a produs nici o acţiune prejudiciabilă de natură să legitimeze o asemenea dispoziţie, iar în prezent nu mai există bază de incriminare potrivit Legii nr. 241/2005, fiind obligatorie aplicarea disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Nu în ultimul rând, a susţinut că în mod greşit a fost stabilit termenul de încercare la 5 ani, în speţă, acest termen putând fi de maxim 4 ani.

Inculpatul Y.A., oral şi prin motivele de recurs aflate la dosarul cauzei, a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., arătând că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

În acest sens a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, arătând că nu poate fi reţinută în sarcina sa complicitatea, câtă vreme, aşa cum ceilalţi coinculpaţi au susţinut nu poate fi reţinută infracţiunea în sarcina autorului.

În susţinerea celor afirmate a arătat că s-a dovedit faptul că se prezenta la bancă cu documentele emise de persoana împuternicită, fără ca el să fie persoana care emitea facturile societăţii. Inculpatul M.A. cumpăra mărfuri de pe piaţa neagră pe care le înregistra cu facturi cumpărate în acelaşi mod, evaziunea fiscală producându-se în momentul cumpărării respectivelor mărfuri, astfel că nu se poate vorbi de un prejudiciu şi nici de evaziune fiscală în sarcina sa.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani a precizat că se impune achitarea sa întrucât dacă nu se poate reţine prima infracţiune, pe cale de consecinţă nu se poate reţine nici aceasta. Mai mult decât atât, nu a fost dovedit în cauză caracterul ilicit al transferurilor bancare pretins a fi fost făcute, nefiind determinat prejudiciul pe baze temeinice.

De asemenea, a susţinut că nu se poate vorbi de infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, întrucât nu se poate vorbi de un grup infracţional şi nu există probe sau martori în acest sens, astfel că a solicitat achitarea şi pentru această infracţiune.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., arătând că pedepsele aplicate au fost greşit individualizate şi a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen., aplicarea fără spor a unor pedepse sub minimul general prevăzut de lege, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei pentru efectuarea expertizei solicitate în vederea stabilirii certe a prejudiciului.

Recurenta parte civilă, prin consilier juridic, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa prejudiciului şi a accesoriilor, arătând că în mod greşit ambele instanţe au dispus sechestrul asigurător doar până la concurenţa sumei stabilite în mod arbitrar, deşi prejudiciul a fost corect reţinut, situaţie care ar duce la împrejurarea că la calculul accesoriilor nu se vor aplica prevederile legale.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor invocate în recursurile promovate, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică.

Astfel, cât priveşte recursul inculpatului D.G., Curtea constată că motivele invocate în faţa instanţei supreme nu sunt altceva decât reiterarea celor susţinute în faţa instanţei de apel.

Aşa fiind, fără a se mai relua motivarea instanţei, Curtea constată că acestea au fost analizate în cadrul hotărârii criticate, iar instanţa de control judiciar a răspuns punctual fiecărui motiv de apel susţinut de inculpat.

Cu privire la infracţiunile de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi crimă organizată, prin Decizia nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a menţinut Decizia penală nr. 236 din 04 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, care a modificat sentinţa penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în sensul stabilirii vinovăţiei inculpaţilor H.M.A., M.O.A.K., K.A.Y., Y.J., F.Z., A.A. s.a., condamnaţi în respectiva cauză pentru aceste fapte, s-a reţinut că modalităţile de acţiune ale grupului organizat au constat în folosirea de identităţi false la înfiinţarea unor societăţi comerciale care nu funcţionează la sediul social declarat, (pentru a se sustrage de la controlul fiscal) ori cesionarea de societăţi care au datorii mari la stat (pentru a se sustrage de la plata contribuţiilor), după care societăţile comerciale astfel înfiinţate erau folosite de alţi membrii ai grupului la săvârşirea unor infracţiuni de contrabandă, evaziune fiscală, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, spălarea banilor proveniţi din aceste infracţiuni, fiind identificate peste 1000 de societăţi „fantomă" care erau înfiinţate/cesionate pe identitatea unora dintre membrii grupului, dar erau folosite de alţi membrii ai grupului. S-a mai reţinut de asemenea că inculpaţii funcţionau în „celule", coordonate organizat în mod ierarhic, astfel încât să nu existe posibilitatea de a se cunoaşte toţi între ei, iar atunci când membrii celulei erau arestaţi, celelalte celule funcţionau independent.

Prin referiri concrete la activităţile infracţionale desfăşurate de inculpaţii judecaţi în cauza respectivă, instanţa a ilustrat în mod elocvent modul de acţiune în cadrul grupului organizat, precum şi legăturile stabilite între membrii acestuia în îndeplinirea sarcinilor precise asumate de fiecare. Totodată s-a precizat că activitatea grupului s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată, a presupus asigurarea de informaţii, de mijloace de executare, de verificare a produselor, existând chiar o coordonare pe diferite trepte de desfăşurare, materialul probator existent în cauză oferind elemente care demonstrează participarea conştientă a inculpaţilor la crimă organizată şi aderarea, respectiv sprijinirea grupului organizat, ei acceptând rolul „celulelor", în realizarea unor infracţiuni grave, ca scop al acestei activităţi.

În această ordine de idei, trebuie precizat faptul că activităţile infracţionale deduse judecăţii în cauza de faţă, dar în special faptele imputate inculpaţilor Y.A. şi D.G., nu trebuie examinate în mod izolat, ci doar în contextul activităţii de ansamblu a grupului infracţional organizat, prin întrepătrundere cu activitatea infracţională a altor membri ai grupului, întrucât numai în felul acesta este cu adevărat posibilă decelarea mecanismului coordonat de funcţionare a reţelei de criminalitate organizată, care a presupus asumarea şi îndeplinirea de către membrii săi a unor sarcini precise, în realizarea scopului propus: obţinerea de beneficii din fraudarea bugetului de stat.

Deşi prin sentinţa penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 5328/2003, nu s-a menţionat în mod expres că ar fi existat anumite legături infracţionale între vreunii dintre inculpaţii judecaţi şi condamnaţi în respectiva cauză pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 şi inculpaţii Y.A. şi D.G., acuzaţi în prezenta cauză de apartenenţă la acelaşi grup infracţional organizat, totuşi acest aspect nu poate fi valorificat, aşa cum pretind apărătorii celor doi inculpaţi, drept o dovadă a nevinovăţiei lor cu privire la respectiva faptă, deoarece aceste legături rezultă în mod indubitabil din însăşi materialitatea faptelor săvârşite de unii membrii ai grupării, având un suport probatoriu solid.

În concret, Curtea constată că probele administrate în cauză evidenţiază dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpaţii Y.A. şi D.G., alături de numiţii M.O.A.K., H.M.A.A.N. şi K.A.Y., ultimii trei judecaţi şi condamnaţi definitiv prin sentinţa penală sus-menţionată, au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii de infracţiuni grave - evaziune fiscală şi spălare de bani. Mecanismul de funcţionare a acestui grup a constat în aceea că numiţii (condamnaţi) M.O.A.K., H.M.A.A.N. şi K.A.Y. au avut sarcina de a înfiinţa, respectiv cesiona societăţi comerciale „fantomă" prin folosirea în faţa autorităţilor a unor documente de identitate false, iar inculpatul Y.A. s-a ocupat de preluarea şi administrarea în fapt a unora dintre aceste firme fantomă, prin intermediul cărora a desfăşurat activităţi comerciale şi bancare ilicite, cu ajutorul inculpatului D.G., manager de operaţiuni în cadrul E.B. SA - Sucursala Voluntari.

Din întreg materialul probator administrat în cauza, raportat şi coroborat cu actele efectuate în dosarul anterior amintit, rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul D.G. a aderat la un grup infracţional constituit, fiind racolat de inculpatul Y.A., sprijinind în mod direct aceasta persoană prin dispoziţii directe date funcţionarilor bancari şi prin influenţarea acestora, dându-le credinţa că ar fi verificat el însuşi actele şi totul este legal, iar lipsurile se vor remedia.

Susţinerile recurentului inculpat în sensul că prezenţa sa în afara biroului său şi gentileţea în comportament făceau parte din atitudinea fireasca a unui manager bancar nu au suport probator, fiind contrazise evident de probele din cauza.

Astfel, inculpatul a semnat în alb documente bancare deţinute şi utilizate de inculpatul A., conferindu-i acestuia cel puţin sprijinul moral în desfăşurarea activităţii infracţionale, ştiind că va fi sprijinit de managerul de operaţiuni în cazul în care va avea dificultăţi cu desfăşurarea planului infracţional.

În acelaşi sens, ambele instanţe au reţinut că, inculpatul, în calitatea sa de manager operaţiuni a influenţat funcţionarii cu atribuţii de execuţie şi le-a dat dispoziţii să facă plăţi lui A., deşi ştia că acesta nu are vreo calitate şi le-a comunicat casierilor că împuternicirile vor apărea ulterior, facilitând astfel inculpatului Y.A. activitatea de spălare de bani şi externalizare a unor mari sume de valută.

Astfel, aşa cum rezultă din declaraţia martorei U.L.M. (fila 206 dos. urm. pen., vol. 1) inculpatul D.G. a venit de mai multe ori la casierie împreună cu inculpatul Y.A. şi i-a predat bileţele în care erau scrise suma şi societatea de pe care urma să se facă retragerea de către numitul A.

Inculpatul D.G., a procedat de altfel şi la o „instruire" prealabilă a casieriţei, precizându-i că dl. Y.A. va veni la bancă pentru toate operaţiunile mai multor societăţi comerciale pentru care se deschisese cont. Discuţia era necesară ca şi în cazul celuilalt casier pentru ca aceşti funcţionari să nu intervină inoportun în planul infracţional în condiţiile în care inculpatul Y.A. nu figura formal ca împuternicit, iar casierii cunoşteau acest lucru.

Inculpatul D. a mai precizat punctual casieriţei de unde urmau să fie scoşi banii de către A., la această discuţie fiind împreună cu acesta din urmă. Prin prezenţa fizică a inculpatului D.G., manager operaţiuni, funcţionarii inferiori nu au mai refuzat retragerile, supunându-se ordinelor directe date de inculpatul D.

Şi martorul R.E., casier, a arătat că a primit bileţele de la inculpatul D.G. referitoare la sumele de bani pe care trebuia să le ridice inculpatul A., martorul trebuind să se asigure că aceste sume se aflau în casierie.

De asemenea, şi martorul G.C. a arătat în mod expres ca inculpatul D.G. i-a dat ordine şi sugestii privind ridicarea unor sume de bani de către inculpatul A., aduse la îndeplinire de casier, deşi acestea erau date în afara atribuţiunilor de serviciu, managerul de operaţiuni neavând printre instrumentele legale aflate la dispoziţie şi pe cel de a trimite bileţele casierilor cu privire la anumiţi clienţi şi nici să-i sune să facă anumite plăţi.

Din toată activitatea desfăşurată de inculpatul D., astfel cum a fost anterior descrisă, se deduce că acesta a dorit să se asigure personal că nu vor exista disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte ridicarea frauduloasă de bani de către A., care de altfel nu avea nici o calitate formală de ridicare a banilor, iar casierul nu va trece la verificări amănunţite cu privire la cel căruia îi remite efectiv banii.

În faţa acestor probe irefutabile, în mod corect ambele instanţe au stabilit că procedeul utilizat de inculpatul D. este ilegal, neexistând vreo atribuţie de serviciu care să-i permită să dea astfel de dispoziţii funcţionarilor privind pregătirea unor sume de bani la retragere în favoarea unor persoane străine de contracte şi care nu aveau împuterniciri.

Martorul R.E. a adus la cunoştinţă nelegalitatea acestor dispoziţii inculpatului D.G., precizându-i că inculpatul Y.A. nu are vreo calitate să efectueze operaţiuni, titular fiind o altă persoană (fila 201 dos. urm. pen., vol. 1) numai că inculpatul D.G., manager de operaţiuni, a dat asigurări martorului casier că totul este în regulă şi trebuie să continue efectuarea operaţiunii, adevăratul împuternicit urmând să vină ulterior şi să semneze actele.

Majoritatea persoanelor care funcţionau în bancă aveau cunoştinţă despre legătura strânsă dintre inculpatul D.G. şi inculpatul Y.A., fiind văzuţi de mai multe ori în biroul lui D., aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor direcţi J.I. (paznic), U.L.

Totodată, planşele fotografice rezultate din examinarea înregistrărilor video din Sucursala E.B. Voluntari (filele 265-279 dos. urm. pen., vol. 1) vin să confirme spusele casierilor, inculpatul D.G. fiind identificat la casierie discutând cu casierii şi remiţându-le bileţele. Imediat apăreau şi inculpaţii Y.A. şi M.A. ridicând bani sau efectuând operaţiuni bancare. Retragerile s-au făcut din conturile societăţilor SC M.I. SRL, SC F.Z. SRL, SC G.I. SRL si SC S.G. SRL.

Pe lângă semnăturile ordonatorului (una lizibilă şi una acoperită cu pastă albă, ambele semnate de aceeaşi persoană) formularul mai este semnat la rubrica destinată vizei lucrătorilor bancari de inculpatul D.G., aşa cum rezultă din raportul de expertiză grafologică întocmit în cauză (fila 306 dos. urm. pen.).

În legătură cu acest document, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul D.G. a negat vehement existenţa semnăturii sale la rubrica destinată vizei lucrătorilor bancari de pe respectivul formular, precizând ferm că nu a semnat niciodată în alb un astfel de înscris şi că nu-şi recunoaşte specimenul de semnătură, ci consideră că aceasta este falsificată (filele 121-129 vol. l dos. urm. pen.).

Ulterior, în declaraţiile date în faţa instanţei de fond şi respectiv a celei de apel, fiind pus în faţa unei probe indubitabile - raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică - care atesta că semnătura aflată pe formularul de „dispoziţie de plată externă" găsit în posesia inculpatului Y.A. îi aparţine, inculpatul D.G. s-a văzut nevoit să recunoască acest lucru, însă şi-a motivat gestul prin invocarea mai multor circumstanţe care îi impuneau să procedeze într-un asemenea mod.

Sub acest aspect, Curtea constată că ambele instanţe în mod corect au apreciat lipsa de credibilitate a motivaţiei oferită de inculpatul D.G. acestui gest, care se deduce din însăşi inconsecvenţa susţinerilor formulate cu privire la această chestiune.

Cu privire la deschiderile de cont operate pentru societăţile comerciale folosite de inculpatul Y.A., Curtea reţine că ajutorul direct dat în acest scop de către inculpatul D.G., s-a materializat prin aceea că, acesta le chema în biroul său pe angajatele care îndeplineau funcţia de administrator de cont şi le înmâna dosarele necesare deschiderilor de cont, gata întocmite, conţinând toate documentele în copie şi formularele bancare privind cererea de deschidere de cont şi specimenul de semnătură autorizată, deja completate şi semnate, astfel încât acestea nu aveau posibilitatea de a verifica identitatea solicitanţilor deschiderii de cont şi nici nu asistau la executarea specimenelor de semnătură autorizată, ci ele doar se ocupau de operarea propriu-zisă a deschiderii de cont.

Acest mod de operare este prezentat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către ambele angajate ale băncii care îndeplineau, la acea vreme, funcţia de administrator de cont - martorele V.M. şi S. (fostă P.) G. În plus, martora V.M. a mai precizat că o altă modalitate în care inculpatul D.G. se implica în deschiderea de conturi, consta în aceea că uneori însuşi inculpatul Y.A. cobora cu dosarul gata întocmit din biroul directorului D. şi solicita deschiderea unui cont. De altfel, nici în declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti, cele două martore, nu neagă implicarea inculpatului D.G. în activitatea de întocmire a unor dosare necesare deschiderii de conturi, numai că, în acest nou context, afişând o evidentă atitudine de eschivare, acestea menţionează că acest

Faţă de cele ce preced, în raport cu conduita concretă manifestată de inculpatul D.G. în legătură cu deschiderile de cont operate în circumstanţele sus-menţionate, Curtea constată că acesta a avut cunoştinţă de faptul că nu persoanele care apăreau în acte ca având calitatea de împuterniciţi erau cele care solicitau în realitate deschiderile de cont.

Având în vedere toate aspectele invocate, dovedite şi susţinute temeinic de ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului D.G. pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind bine reţinută situaţia de fapt.

Ca atare, nu se impune achitarea acestuia pentru nici una din infracţiunile săvârşite, fără a fi incident nici unul din temeiurile legale invocate în motivele de recurs.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că instanţa de control judiciar a făcut o corectă apreciere a cuantumului pedepsei, înlăturând sporul de 2 ani închisoare ce fusese aplicat inculpatului de către instanţa de fond.

În acest fel, pedeapsa astfel stabilită, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunde scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că aceasta a fost temeinic şi legal rezolvată de către instanţa de fond şi însuşită de către instanţa de apel.

Astfel, în mod corect ambele instanţe au hotărât că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale solidare, conform art. 998, 999, 1000 alin. (3) şi respectiv 1003 C. civ., atât în persoana inculpaţilor Y.A., D.G. şi A.M.A., cât şi în privinţa societăţilor comerciale administrate de inculpatul A.M.A., ca părţi responsabile civilmente.

Verificarea îndeplinirii condiţiilor esenţiale ale răspunderii civile delictuale (existenţa faptelor ilicite, a vinovăţiei autorilor acestora, a prejudiciului cauzat şi a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu şi respectivele fapte ilicite) nu comportă nici o dificultate, aceste aspecte rezultând în mod evident din probatoriul pe baza căruia au fost dovedite infracţiunile care constituie fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, vinovăţia penală a celor care le-au comis şi urmările produse de acestea.

Cu privire la întinderea prejudiciului se constată că în urma verificărilor efectuate la SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL, organele de inspecţie fiscală din cadrul A.N.A.F. au calculat un prejudiciu în cuantum de 114,982,74 lei, alcătuit din suma de 65,331,10 lei reprezentând impozit pe profit şi suma de 49,651,63 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată.

Faţă de împrejurarea că cei trei experţi care au întocmit cel de-al doilea raport de expertiză contabilă dispus în cursul cercetării judecătoreşti au precizat că nu se pot substitui specialiştilor din cadrul M.F. pentru a răspunde acestui obiectiv, în aceste condiţii, singurele probe pertinente şi obiective care au determinat valoarea certă a prejudiciului cauzat prin activităţile infracţionale deduse judecăţii le-au constituit constatările specialiştilor din cadrul M.F.P., care de altfel au stabilit acest prejudiciu pe baza examinării directe şi nemijlocite a evidenţelor contabile ale celor două societăţi, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul experţilor contabili judiciari.

Cu toate că inculpatul D.G. nu a contribuit în mod direct la generarea prejudiciului suferit de bugetul de stat ca urmare a operaţiunilor comerciale fictive intervenite între inculpaţii Y.A. şi A.M.A., totuşi având în vedere faptul că acesta a îndeplinit un rol esenţial şi indispensabil în cadrul grupului infracţional organizat, a cărui activitate ar fi avut o amploare mult mai redusă fără sprijinul său, iar prin aceasta a facilitat afectarea corectei colectări a taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prejudiciul îi este şi lui deopotrivă imputabil, fiind pe deplin justificată şi angajarea răspunderii sale civile delictuale, alături de ceilalţi doi inculpaţi, conform art. 1003 C. civ.

În ceea ce priveşte răspunderea solidară a inculpaţilor A.M.A. şi Y.A., precum şi a părţilor responsabile civilmente SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL, nu încape nici o îndoială că cei doi inculpaţi, prin săvârşirea în calitate de autor şi respectiv complice, a infracţiunii de evaziune fiscală, au contribuit în mod direct la producerea prejudiciului cauzat bugetului de stat, ei devenind astfel deopotrivă răspunzători de repararea acestuia în condiţiile art. 1003 C. civ., iar pe de altă parte, întrucât inculpatul A.M.A. a acţionat în calitate de prepus, în îndeplinirea însărcinărilor încredinţate de societăţile al căror administrator era, acesta răspunde în solidar şi cu comitenţii părţi responsabile civilmente, conform art. 1000 alin. (3) C. civ.

Cu privire la măsura sechestrului asigurător aplicată prin sentinţa pronunţată şi menţinută prin Decizia atacată, asupra tuturor bunurilor, mobile şi imobile, proprii sau proprietate comună, ale inculpaţilor Y.A., D.G. şi A.M.A. şi ale părţilor responsabile civilmente SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL, din examinarea considerentelor acestei hotărâri se constată că respectiva măsură de indisponibilizare a fost dispusă în condiţiile art. 163 alin. (5) C. proc. pen., în vederea reparării pagubei cauzată prin activitatea infracţională dedusă judecăţii şi nicidecum în vederea confiscării speciale, astfel încât acele referiri din motivele de recurs ale inculpatului D.G. vizând greşita menţionare în dispozitiv a disp. art. 163 C. proc. pen. (legea generală) şi omisiunea aplicării disp. art. 25 din Legea nr. 656/2002 (lege specială), ceea ce ar duce la nerespectarea regulii după care specialul trece înaintea generalului, sunt lipsite de orice temei.

Faţă de critica din recurs invocată cu privire la faptul că instituindu-se sechestrul asupra tuturor bunurilor, nu s-a respectat caracterul personalităţii acestei măsuri, Curtea constată că dispoziţiile art. 163 C. proc. pen., reglementând luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurenţa probabilă a pagubei, nu disting după cum bunurile sunt proprii sau aflate în proprietate comună. Drept urmare, faptul că între bunurile asupra cărora poartă măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurător s-ar putea afla şi bunuri care să nu fie proprietatea exclusivă a inculpaţilor, ci să fie supuse regimului coproprietăţii, nu constituie un impediment legal pentru luarea măsurii asigurătorii.

Cu privire la valoarea estimativă a pagubei până la concurenţa căreia instanţa de fond a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător, Curtea constată că sunt nefondate, atât criticile invocate de recurentul inculpat D.G. care a susţinut că a fost rezolvată în mod greşit latura civilă a cauzei prin obligarea solidară a inculpaţilor la plata unei sume „probabile", ştiut fiind că nu se poate obţine pe cale judecătorească decât un prejudiciu cert, lichid şi actual, până la concurenţa căruia ar fi putut opera şi instituirea sechestrului asigurător, cât şi criticile aduse de recurenta parte civilă A.N.A.F.

În această ordine de idei se observă că prejudiciul cu privire la care ambele instanţe au dispus a fi reparat în mod solidar de către cei trei inculpaţi şi de către părţile responsabile civilmente este unul cert, lichid şi exigibil, în cuantum de 114,982,74 lei, or valoarea până la concurenţa căreia s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând părţilor obligate la repararea pagubei, a fost stabilită estimativ avându-se în vedere şi necesitatea acoperirii cheltuielilor ce vor fi ocazionate de executarea hotărârii, cheltuieli cu privire la care instanţa nu avea în mod obiectiv la îndemână, criterii de a le cuantifica.

Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul M.A.A., Curtea constată că şi acestea au mai fost susţinute de către inculpat în faţa instanţei de apel, instanţa de control judiciar motivând temeinic şi pertinent, punctual fiecare critică adusă primei hotărâri. Fără a mai relua motivările instanţei, Curtea constată că nici un element de fapt sau de drept nu s-a modificat pe parcurs, astfel că situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită pe baza materialului probator amplu şi de necontestat administrat în cauză.

Astfel, inculpatul A.M.A. cumpăra mărfuri de pe piaţa neagră, fără documente justificative, aprovizionându-şi societăţile SC U.I. SRL, SC B.I. SRL, SC F.I. SRL, iar ulterior accepta de la societăţile fantomă administrate în fapt de inculpatul Y.A., facturi prin care se atesta că ar fi cumpărat produsele de la acestea (SC G.I. SRL, SC A.S. SRL, SC M.I. SRL, SC S. SRL).

Inculpatul Y.A. efectua imediat sau în ziua următoare retragerile de numerar avansate de inculpatul A. şi îşi reţinea un comision de 2% din sumă, restituindu-i acestuia banii.

Inculpatul A.M.A. a avut un comportament sincer, declarând în faţa organelor judiciare că achiziţiona mărfurile nu de la inculpatul Y.A., ci de la diferiţi engrosişti, fără documente justificative.

Cu ocazia controlului efectuat de A.N.A.F. în perioada 8 iunie - 7 iulie 2007 la SC U.I.I. SRL, administrată de inculpatul M.A.A. s-au constatat grave deficienţe în înregistrarea în contabilitate a unor produse, stocurile faptice de produse, necorespunzând cu cele din scripte. Procedând la verificarea facturilor, s-a constatat că au fost emise mai multe facturi de către SC U.I. SRL către două societăţi aparţinând inculpatului Y.A., respectiv SC S.I. SRL şi SC G.I. SRL prin care se atesta plata de mai multe ori pentru acelaşi produs, (fila 112 dos. urm. pen. vol. 3). Inculpatul M.A. a recunoscut că nu vizau raporturi fundamentale reale, ci unele fictive prin intermediul firmelor lui Y.A.

În acest mod, prin înregistrări în contabilitate ale unor documente false, a diminuat impozitul pe profit cu suma de 484.644.799 ROL, diminuându-se în mod corespunzător şi TVA aferentă lunilor septembrie-decembrie 2003.

Un control similar s-a efectuat şi la SC F.I. SRL administrată tot de M.A., unde s-au identificat aceleaşi lipsuri (fila 172 dos. urm. pen. vol. 3).

Organele fiscale au constatat că există mai multe facturi între societatea inculpatului M.A. şi SC A.S. SRL, SC M.I. SRL, SC S. SRL prin care se pretinde că în patrimoniul SC F.I. SRL au intrat mai multe produse, dar nu s-a găsit vreun înscris privind recepţia cantitativă a mărfurilor şi nici nu s-a trecut vreun număr pe notele de intrare recepţie, nu s-au întocmit fişe de magazie ridicând ab initio problema caracterului fictiv al acestor tranzacţii.

Şi în acest caz inculpatul a arătat că au existat raporturi comerciale fictive, inculpatul Y.A. ridicând banii în urma efectuării plaţilor de către M.A. şi restituindu-i după ce îşi păstra un comision de 2%.

Datorită acestui procedeu infracţional s-a diminuat impozitul pe profit şi TVA de plată.

Inculpatul M.A., în declaraţia dată în faza de urmărire penală (fila 157 dos. urm. pen. vol. 1), a precizat cu exactitate că a fost racolat de către inculpatul Y.A., care i-a propus să scoată bani cash prin intermediul firmelor fantomă, în schimbul unui comision, arătând totodată în mod expres că inculpatul A. este persoana care i-a remis facturile gata ştampilate ale societăţilor G. SRL si M. SRL.

De altminteri, inculpatul M.A.A. a avut declaraţii sincere nu numai în faţa organelor fiscale, ci şi în faţa organelor de urmărire penala (filele 153-158 dos. urm. pen., vol. 1) arătând în mod detaliat, modalitatea în care a săvârşit infracţiunile şi a colaborat în mod ilicit cu inculpatul Y.A.

Cu privire la întinderea prejudiciului, în mod corect s-a reţinut că în urma verificărilor efectuate la SC U.I.I. SRL şi SC F.I. SRL, organele de inspecţie fiscală din cadrul A.N.A.F. au calculat un prejudiciu în cuantum de 114 982,74 lei, alcătuit din suma 65 331,10 lei reprezentând impozit pe profit şi suma de 49 651,63 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată.

În raport de toate cele prezentate, Curtea constată susţinerile din recurs ale inculpatului vizând achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sunt simple afirmaţii, fără a avea suport probator concret, în sarcina inculpatului A.M.A. fiind reţinută în mod corect săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât fapta acestuia de a dispune mai multe transferuri bancare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu privire la diverse sume de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în scopul disimulării originii ilicite a acestora, realizează într-adevăr conţinutul constitutiv al infracţiunii sus-menţionate.

Cât priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, Curtea constată că inculpatul A.M.A., faţă de care inculpatul Y.A. a acţionat în calitate de complice, se face vinovat de comiterea acesteia, prin aceea că a înregistrat în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în actele contabile ale societăţilor pe care le administra, operaţiuni comerciale de cumpărare de mărfuri, nereale, în scopul de a micşora masa profitului impozabil prin deducerea de cheltuieli fictive, iar prin aceasta a cauzat un prejudiciu bugetului de stat constând în diminuarea impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată de plată, astfel că şi această critică urmează a fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat vizând rezolvarea laturii civile a cauzei, Curtea nu va mai relua motivarea, aceasta fiind dezbătută pe larg cu ocazia combaterii motivelor de recurs ale inculpatului D.G., vizând acest aspect.

Cu privire la ultimul motiv de recurs invocat de inculpatul M.A.A., respectiv greşita stabilire de către instanţa de apel a termenului de încercare, Curtea constată că aceasta este o eroare materială evidentă, iar potrivit actelor aflate la dosarul instanţei de apel, respectiv filele 315-316 şi verso aceasta a fost îndreptată prin încheierea din data de 19 oct. 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 3994/3/2005.

Astfel, în temeiul art. 195 C. proc. pen., s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din minuta şi dispozitivul Deciziei penale nr. 165/ A din data de 01 iulie 2009, în sensul că, la pct. 3 parag. 8, se va menţiona: corect „în temeiul art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A.M.A. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen., în loc de: „în temeiul art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 C. pen., cum din greşeală s-a menţionat.

Încheierea sus-menţionată face parte integrantă din Decizia penală nr. 165/ A din data de 01 iulie 2009, astfel că motivul de recurs invocat rămăsese fără obiect, câtă vreme însăşi instanţa de apel a remediat eroare materială evidentă strecurată în hotărârea pronunţată cu privire la termenul de încercare stabilit în sarcina inculpatului M.A.A.

Cu privire la motivele de recurs susţinute de inculpatul Y.A., Curtea constată că şi acestea au mai fost invocate de către inculpat în faţa instanţei de apel, instanţa de control judiciar motivând temeinic şi pertinent, punctual fiecare critică adusă primei hotărâri.

Aşa fiind, fără a mai relua motivările instanţei, Curtea constată că nici un element de fapt sau de drept nu s-a modificat pe parcurs, astfel că situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită pe baza materialului probator amplu şi de necontestat administrat în cauză.

Mai mult decât atât, cu ocazia analizei fiecărui motiv de recurs în parte, invocat de către coinculpaţii D.G. şi M.A.A. s-au combătut cu argumente pertinente şi probe aflate la dosar toate susţinerile invocate, susţineri care se regăsesc şi în cazul motivelor de recurs formulate de coinculpatul Y.A.

Astfel, referitor la implicarea inculpatului Y.A. în activitatea grupului infracţional organizat, Curtea constată că aceasta s-a concretizat în administrarea de facto a mai multor societăţi comerciale înfiinţate pe bază de documente de identitate false, realizând pe seama acestora o serie de activităţi comerciale fictive şi desfăşurând diverse operaţiuni financiar bancare (deschideri de cont, transferuri şi retrageri de numerar), deşi în realitate nu avea nici o calitate oficială în cadrul lor. În ceea ce priveşte tranzacţiile bancare efectuate în numele acestor societăţi, inculpatul a abordat un mod de operare foarte inteligent, acţionând în aşa fel încât numele sau fotografia sa să nu apară în evidenţele existente la E.B., cu privire la deschiderile de conturi ori operaţiunile efectuate pe conturi.

În afara faptului că la percheziţia efectuată asupra autoturismului inculpatului Y.A. în data de 22 ianuarie 2003, în posesia acestuia au fost găsite ştampilele mai multor societăţi comerciale dintre cele menţionate pe parcursul hotărârii, precum şi diverse documente emanând de la acestea, în cauză există şi alte probe care confirmă împrejurarea că acesta se ocupa de administrarea de fapt a respectivelor societăţi comerciale, inclusiv în relaţia cu E.B. SA - Sucursala Voluntari, printre acestea numărându-se declaraţiile martorilor P.M., O.M, O.N., precum şi U.M.

Nu în ultimul rând din declaraţiile coinculpaţilor A.M.A. şi I.B.R., rezultă că aceştia în calitate de administratori ai SC U.I.I., SC B.I. SRL, SC F.I. SRL şi respectiv SC D. SRL au intrat în raporturi comerciale (fictive) cu SC G.I. SRL, SC M.I. SRL, SC A.S. SRL, SC S. SRL, SC F.Z.C. SRL, SC P.A. SRL şi SC E.T. SRL, care erau administrate în fapt de Y.A. (filele 151-158, 131-133 vol. l dos. urm. pen. şi filele 138-140, 141-143 vol. l dosar fond).

De asemenea, importante dovezi pentru ilustrarea aspectului analizat sunt furnizate şi de examinarea încrucişată a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere instalate în incinta E.B. - Sucursala Voluntari în baza Legii nr. 333/2003, în perioada 05 ianuarie 2004 - 22 ianuarie 2004 şi a extraselor de cont ale SC G.I. SRL, SC M.I. SRL, SC F.Z.C. SRL, SC S.G.I. SRL şi SC Y.K. SRL, context în care organele de urmărire penală au observat că în momentele în care inculpatul Y.A. apărea în imagini în dreptul casieriei, în evidenţele băncii figurează retrageri de numerar pe conturile societăţilor sus-menţionate.

Imaginile surprinse de camera de supraveghere din incinta unităţii bancare sunt descrise în procesele verbale aflate la dosarul cauzei şi sunt imortalizate în cele 15 planşe fotografice, anexă la respectivele procese verbale (filele 265-279 vol. l dos. urm. pen.), dar se află înregistrate şi pe CD-urile ataşate la dosar.

Martorul G.C., în declaraţiile date la 06 mai 2004, a precizat că, începând cu luna ianuarie 2003, l-a observat pe inculpatul Y.A. venind la bancă, la început cam de trei ori pe săptămână, iar apoi mai des şi efectuând operaţiuni bancare. A mai arătat martorul că ridicările de numerar se efectuau în baza unui mesaj venit de la serviciul clientelă în care erau trecute suma de ridicat şi numele celui care avea dreptul să efectueze această operaţiune, însă numele de Y.A. nu apărea pe nici unul din aceste mesaje scrise de depunere sau ridicare de numerar, iar în situaţiile în care a efectuat plăţi către acesta, nu toate documentele se semnau pe ghişeul casieriei, ci în incinta băncii unde era aşteptat de diverse persoane, probabil de aceeaşi naţionalitate cu el, însă nu are certitudinea că cei care îl însoţeau la bancă erau cei care aveau dreptul să semneze documentele, deoarece nu i-a legitimat. De asemenea, martorul a relatat că au existat situaţii când a fost anunţat telefonic de către managerul de operaţiuni D.G., că Y.A. urmează să ridice numerar pe casierie, iar după ce acesta a devenit cunoscut în bancă, anumite retrageri acesta le-a făcut singur. Se mai reţine din declaraţiile acestui martor că inculpatul Y.A., încă de la începutul activităţii în bancă, s-a ferit să fie implicat cu numele sau cu semnătura pe vreun act oficial şi că a primit sugestii sau chiar ordine de la managerul de operaţiuni D. privind ridicarea unor sume de bani de către Y.A., pe care ulterior Ie-a adus la îndeplinire, modalitatea în care era înştiinţat, fiind fie prin telefon, fie printr-un bileţel pe care era trecută suma de ridicat şi contul sau denumirea societăţii, primind asigurări că ceea ce urma să facă era ori „legal", ori „se va aranja pe parcurs pentru ca totul să fie în regulă" (filele 199 - 202 vol. l dos. urm. pen.).

În ceea ce priveşte raporturile comerciale fictive derulate cu societăţile comerciale administrate de inculpatul A.M.A., din analiza coroborată a probelor administrate pe parcursul procesului penal, Curtea reţine că începând cu lunile iulie, august 2003 şi până în luna ianuarie 2004, în diferite ocazii, acesta a realizat aprovizionarea SC U.I.I. SRL, SC B.I. SRL şi SC F.I. SRL, cu mărfuri achiziţionate de pe piaţa neagră, pentru care nu plătea TVA şi nu primea documente justificative, aspect necontestat de inculpat. Ulterior, pentru a putea efectua înregistrări în evidenţele contabile cu privire la mărfurile avute în inventar, dar şi pentru a majora în mod artificial cheltuielile ocazionate de achiziţionarea de mărfuri, cu consecinţa diminuării corespunzătoare a impozitului pe profit, inculpatul A.M.A., în baza înţelegerii realizate cu inculpatul Y.A., a acceptat de la acesta mai multe documente justificative (facturi) prin care se atesta în fals că mărfurile existente în inventarul firmelor pe care le administra, ar fi fost cumpărate de la societăţile comerciale controlate de inculpatul Y.A. Totodată, pentru a se accentua aparenţa de legalitate a operaţiunilor comerciale astfel simulate, inculpatul A.M.A., dispunea efectuarea de plăţi prin bancă, în corespondenţă cu facturile primite, către societăţile comerciale emitente ale acestor facturi, realizând în acest mod spălarea produsului infracţiunii. Imediat după realizarea transferului bancar, în cursul aceleiaşi zile sau cel mai târziu în ziua următoare, inculpatul Y.A. se prezenta la E.B. - Sucursala Voluntari, unde societăţile pe care le controla aveau deschise conturi bancare şi prin folosirea unor documente justificative necorespunzătoare realităţii efectua retragerea în numerar a sumelor plătite de inculpatul A.M.A. Sumele astfel retrase erau restituite inculpatului A.M.A., mai puţin un comision de 2% din valoarea tranzacţiei, reţinut de către inculpatul Y.A. pentru serviciile „prestate".

În aceeaşi manieră, inculpatul Y.A. proceda şi cu coinculpatul I.B.R.

Astfel, în legătură cu relaţia de colaborare dintre el şi Y.A., inculpatul I.B.R. a declarat că l-a cunoscut pe acesta prin luna august 2003, la sediul E.B. - Sucursala Voluntari şi întrucât Y.A. s-a oferit să-l ajute să scoată bani prin bancă în numerar, în schimbul unui comision de 2 - 2,5% din valoarea tranzacţiei, în perioada septembrie - decembrie 2003 a apelat la serviciile acestuia de circa 4 ori. În acest sens, a precizat inculpatul, se întâlnea cu Y.A., chiar la sediul E.B. - Sucursala Voluntari sau în împrejurimile acesteia şi primea de la acesta facturi fiscale gata completate cu datele pe care i le indica în prealabil, emise în numele SC F.Z.C. SRL, SC E.T. SRL şi SC P.A. SRL, după care el achita prin ordin de plată contravaloarea acestor facturi, virând banii în conturile societăţilor emitente, iar apoi Y.A. retrăgea sumele respective în numerar şi i le preda după reţinerea comisionului aferent. Inculpatul a mai arătat că procedând în această modalitate, în perioada septembrie - decembrie 2003 a achitat către firmele controlate de Y.A., contravaloarea unor facturi totalizând circa 100 miliarde lei (ROL), fără ca pentru vreuna din aceste facturi să fie încheiate contracte de prestări servicii (filele 131-133 vol. l dos. urm. pen. şi filele 141-143 vol. l dosar fond).

Având în vedere toate aspectele invocate, dovedite şi susţinute temeinic de ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului Y.A. pentru faptele pentru care a fost condamnat de instanţa de control judiciar, care a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare realităţii.

Ca atare, nu se impune achitarea acestuia pentru nici una din infracţiunile săvârşite, fără a fi incident nici unul din temeiurile legale invocate în motivele de recurs.

De asemenea, analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat vizând individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că instanţa de control judiciar a făcut o corectă apreciere a cuantumului pedepsei, înlăturând sporul de 2 ani închisoare ce fusese aplicat inculpatului de către instanţa de fond.

În acest fel, pedeapsa astfel stabilită, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP),corespunde scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare.

Cât priveşte solicitarea privind trimiterea cauzei pentru efect expertizei solicitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, la dosarul cauzei existând acte pertinente pe baza cărora prejudiciul a fost determinat şi stabilit cu exactitate, astfel că nu se justifică o altă expertiză în acest sens.

În ceea ce priveşte recursul părţii civile, Curtea constată că prejudiciul cu privire la care ambele instanţe au dispus a fi reparat în mod solidar de către cei trei inculpaţi şi de către părţile responsabile civilmente este unul cert, lichid şi exigibil, în cuantum de 114,982,74 lei, iar valoarea până la concurenţa căreia s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând părţilor obligate la repararea pagubei, a fost stabilită estimativ avându-se în vedere şi necesitatea acoperirii cheltuielilor ce vor fi ocazionate de executarea hotărârii, cheltuieli cu privire la care instanţa nu avea în mod obiectiv la îndemână, criterii de a le cuantifica.

În al doilea rând, deşi pretinde că stabilirea valorii probabile a pagubei până la concurenţa căreia operează măsura de indisponibilizare s-a făcut în mod arbitrar, nici recurenta parte civilă A.N.A.F. nu este în măsură să indice în concret care ar fi suma până la nivelul căreia să fie indisponibilizate bunurile celor responsabili de repararea pagubei, astfel încât prin aceasta să fie garantată acoperirea integrală a prejudiciului.

Acest aspect a fost tratat în prezenta hotărâre mai detaliat cu ocazia combaterii motivelor de recurs invocate de către inculpatul D.G., astfel că nu se va mai reveni asupra acestei chestiuni, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. şi de inculpaţii D.G., Y.A. şi M.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 165 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe inculpatul I.B.R.

Constată că inculpatul Y.A. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi D.G., Y.A. şi M.A.A. la plata sumei de câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat I.B.R., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul M.J.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 iunie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 438/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2504/2010. Penal. Nerespectarea obligaţiilor de a nu transmite informaţii privind operaţiuni ce intră sub incidenţa Legii 656/2002 (Legea 656/2002 art. 24). Recurs