ICCJ. Decizia nr. 2492/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2492/2010
Dosar nr. 8635/95/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de revizuienta condamnată B.G. - fiica lui N. şi E., privind sentinţa penală nr. 422 din 08 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5754/95/2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea adresată Tribunalului Gorj, revizuentă condamnată B.G. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună revizuirea sentinţei penale nr. 422 din 08 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5754/95/2008, prin care a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În motivarea cererii, revizuienta condamnată a arătat că instanţa de fond nu a administrat toate probele ce se impuneau, în vederea stabilirii vinovăţiei sale, neascultând martorul ocular T.G. şi alţi martori, în vederea stabilirii adevărului.
Cererea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării cercetările prealabile conform dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen.
Prin adresa din 13 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a considerat că cererea de revizuire formulată de revizuienta condamnată este inadmisibilă, întrucât motivele formulate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar prin Decizia pronunţată în recursul în interesul Legii nr. 60 din 24 septembrie 2007,SECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă.
Din adresa înaintată tribunalului, a mai rezultat că martorul T.G. a fost ascultat în timpul urmăririi penale, însă nu a putut fi ascultat de instanţa de judecată, întrucât acesta era plecat din ţară. Depoziţia respectivului martor a fost coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, creând convingerea indubitabilă a instanţei de fond, privind vinovăţia condamnatei revizuiente.
În cererea de revizuire nu s-a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă descoperită ulterior şi care nu a fost cunoscută de către instanţă în soluţionarea cauzei, iar reascultarea martorilor, în cadrul cererii de revizuire, este inadmisibilă, astfel că Tribunalul a constatat că motivele de revizuire invocate de către revizuienta condamnată, nu se regăsesc printre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., respingând cererea ca inadmisibilă.
2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuienta, arătând că la judecarea fondului cauzei nu au fost audiaţi toţi martorii, nu s-a ţinut cont de faptul că era bolnavă psihic şi la momentul comiterii infracţiunii era sub tratament cu tranchilizante, astfel încât nu se face vinovată de săvârşirea faptei.
Prin Decizia nr. 96 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul condamnatei - revizuiente, apreciindu-se că întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi formulată numai pentru cazurile expres şi limitativ prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., prin revizuire nu se poate solicita readministrarea unor probe sau reaprecierea acestora.
3. Împotriva acestei decizii condamnata - revizuienta a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnata revizuienta prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, susţinerea condamnatei în sensul că nu s-a ţinut seama de existenţa unor dubii privind vinovăţia în săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi nu au fost examinate toate probele în vederea stabilirii adevărului judiciar, respectiv martorul T.G. nu a fost audiat nemijlocit de către instanţa de judecată, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar completarea probatoriului sau reexaminarea probelor nu poate face obiectul cererii de revizuire. Mai mult, declaraţia martorului invocat a fost luată în considerare în condiţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., apreciindu-se că este imposibilă audierea acestuia, fiind plecat din ţară şi, oricum, acest aspect nu poate fi considerat o împrejurare nouă, necunoscută de instanţa de fond. De altfel, nici celelalte susţineri ale revizuientei în sensul că era bolnavă psihic la momentul săvârşirii faptei nu sunt împrejurări care să nu fi fost cunoscute de prima instanţă, ele fiind invocate în mod constant în memoriile formulate pe toată durata procesului penal.
Aşadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientei - condamnate, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată B.G. împotriva Deciziei penale nr. 96 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuienta condamnată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2491/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4253/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
