ICCJ. Decizia nr. 2500/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2500/2010
Dosar nr. 5454/1/2010
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
1. Prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3900/44/2006, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 450 C. proc. pen., invocată de inculpatul F.M.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi, inculpatul F.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. - fapta din 22 octombrie 2000.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) în ref. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal, pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.G. împotriva inculpatului F.M. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. - fapta din 22 octombrie 2000.
Pe latură civilă, a fost obligat inculpatul F.M. să plătească părţii civile M.M. suma de 3.000.000 lei cu titlul de daune morale şi suma de 2.250.000 lei cu titlul de daune materiale.
Împotriva sentinţei penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul F.M. şi partea vătămată/civilă M.M.
Deşi dosarul a fost înregistrat, în apel, pe rolul Curţii de Apel la data de 11 august 2006, până în prezent acesta nu a putut fi soluţionat, deoarece singura apărare pe care inculpatul F.M. a înţeles să şi-o facă este aceea de a invoca, în mod repetat şi nejustificat, excepţii de neconstituţionalitate.
La termenul din 07 iunie 2010, inculpatul F.M. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 450 C. proc. pen.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, inculpatul F.M. a susţinut că dispoziţiile art. 450 C. proc. pen. sunt neconstituţionale, „în măsura în care permite soluţionarea în mod arbitrariu, subiectiv, superficial, discriminatoriu unilateral şi chiar părtinitor a cererii de liberare condiţionată". A invocat că „este încălcat nu mai este garantat, principiul supremaţii respectării obligatorii a constituţiei şi a legilor, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul universalităţii, principiul statului de drept, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil".
A susţinut că dispoziţiile art. 450 C. proc. pen. sunt în vădită şi flagrantă contradicţie cu dispoziţiile art. 24, 1,4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124 şi 148 din Constituţia României, raportate la dispoziţiile art. 1, 6, 14, 17 din C.E.D.O., art. 1, 2, 7. 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Instanţa a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 450 C. proc. pen. este inadmisibilă, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstilutionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
A mai reţinut că faţă de dispoziţiile legale de mai sus, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, se impune ca dispoziţia legală a cărei neconstitutionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, respectiv să poată influenţa soluţia ce se va pronunţa pe fondul cauzei. Or, dispoziţiile art. 450 C. proc. pen. reglementează procedura liberării condiţionate şi aceste dispoziţii nu au nici o legătură cu soluţionarea prezentei cauze ce are ca obiect apelurile declarate de inculpatul F.M. şi partea vătămată/civilă M.M. împotriva sentinţei penale nr. 275 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi.
Totodată, s-a constatat că modul în care inculpatul F.M. şi-a făcut apărările în prezenta cauză, modalitatea în care a înţeles să invoce succesiv excepţii de neconstitutionalitate, inclusiv să le reia pe cele asupra cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat sau cu privire la care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă, nu dovedeşte decât că invocarea acestor excepţii de neconstitutionalitate se face nu pe motiv că dreptul la apărare al inculpatului şi dreptul acestuia la un proces echitabil ar fi încălcate, ci pentru motivul că inculpatul nu doreşte să se judece, aşa cum a declarat la termenul din 06 aprilie 2009, încălcând în acest fel dreptul părţii adverse la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Ca atare, constatând că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa de fond a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
2. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât instanţa - Curtea de Apel, în mod greşit a respins excepţia invocată ca inadmisibilă, deşi trebuia să sesizeze Curtea Constituţională.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat.
Referitor la critica vizând greşita respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că prima instanţă s-a conformat dispoziţiilor legale aplicabile în materie. Astfel, potrivit. 29 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992, „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. (.) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".
Pe de altă parte, examinând rezolvarea dată fondului cererii, Curtea constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că textul a cărui neconstituţionalitate a fost criticată - art. 450 C. proc. pen. ce reglementează procedura liberării condiţionate - nu are legătură cu soluţionarea cauzei, prin Decizia penală recurată, inculpatului F.M. aplicându-i-se o pedeapsă principală de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. (după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. art. 174 C. pen.), astfel că, pe de o parte, soluţia ce se poate pronunţa în recursul pendinte nu poate viza decât fondul cauzei, nepunându-se problema liberării condiţionate, ce ţine de faza de executare a procesului penal iar, pe de altă parte, respectiva pedeapsă a fost constatată ca fiind graţiată integral - deci nu este executabilă.
În concluzie, pentru aceste considerente, Curtea constată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6), potrivit cu care „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.(.) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (d), (2) sau (3) instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".
Ca atare, constatând că excepţia invocată nu are legătură cu textele invocate, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii de şedinţă din 07 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3900/44/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2495/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4260/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
