ICCJ. Decizia nr. 2517/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2517/2010
Dosar nr. 178/44/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54/ F din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 178/44/2010 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S., împotriva rezoluţiei nr. 1223/II/2/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 1223/II/2/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S.
Pentru a dispune această rezoluţie s-au avut în vedere următoarele:
Petentul B.S. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Examinând actele premergătoare efectuate în Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a constatat că petentul B.S. a formulat plângere împotriva avocatului S.S., din cadrul Baroului Vrancea, prin care a solicitat să se efectueze cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
Acesta a susţinut că la Judecătoria Adjud a fost introdusă o acţiune de partaj succesoral de către avocatul S.S. în numele său, deşi nu a încheiat nici un contract de asistenţă juridică şi nici nu a semnat nici o împuternicire avocaţială.
La data de 2 mai 2007 între numitul B.S. şi avocatul S.S. s-a încheiat contractul de asistenţă juridică din 02 mai 2007.
Obiectul contractului a fost susţinerea unei acţiuni de partaj succesoral şi a unui recurs.
Deci avocatul S.S. a acţionat în baza contractului de asistenţă juridică încheiat cu B.V., fiul petentului B.S.
Făptuitorul S.S. a respectat dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi cele prevăzute în Statutul profesiei de avocat care reglementează contractul de asistenţă juridică.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere în termen legal petentul B.S., care a apreciat rezoluţie atacată ca fiind nelegală, solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, deoarece nu există nici un mandat prin care B.S., titularul dreptului litigios, ar fi împuternicit pe avocatul S.S. să îi reprezinte interesele în instanţă, actele întocmite de acesta fiind false.
Analizând plângerea prisma motivelor invocate, prima instanţă a reţinut că la data de 02 mai 2007, între numitul B.V. şi făptuitorul S.S. s-a încheiat contractul de asistenţă juridică din 02 mai 2007.
Obiectul contractului l-a reprezentat susţinerea unei acţiuni de partaj succesoral şi a unui recurs-superficie pentru clientul B.S.
La data de 07 mai 2007, făptuitorul S.S. a depus la Judecătoria Adjud o acţiune civilă în numele persoanei vătămate, prin care a solicitat ieşirea din indiviziune asupra averii rămase la decesul numiţilor B.A. şi B.N., precum şi împuternicirea avocaţială. Acţiunea a fost înregistrată cu nr. 688/173/2007 (filele 14-16).
La data de 14 iunie 2007, făptuitorul a depus, în numele persoanei vătămate, o cerere prin care a solicitat eliberarea unui certificat de grefă (fila 17).
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 411 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă pentru partaj succesoral şi s-a dispus ieşirea din indiviziune.
A fost atribuit persoanei vătămate imobilul casă de locuit, situat în comuna Homocea, sat Homocea, judeţul Vrancea. De asemenea, a fost obligată să plătească numiţilor B.M., B.T. şi I.G. câte 6770,75 lei, cu titlu de sultă, precum şi câte 4625 lei reprezentând contravaloarea pasivului succesoral.
Prin Decizia civilă nr. 979 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de partea vătămată (filele 25-27).
Numiţii B.M., B.T. şi I.G. au depus o cerere de executare silită a persoanei vătămate, pentru neplata sultelor, la executorul judecătoresc I.C.C. (filele 22-24).
Făptuitorul S.S. a depus la dosarul cauzei un memoriu, prin care a arătat că, după plecarea persoanei vătămate în Spania, a ţinut legătura cu aceasta prin telefon. Persoana vătămată i-a adus la cunoştinţă faptul că rudele sale nu le dau voie soţiei şi fiicei să locuiască în casa cumpărată de la părinţi şi i-a cerut sfatul cu privire la modul de soluţionare a acestei probleme.
Făptuitorul i-a precizat că poate formula o acţiune de ieşire din indiviziune.
Persoana vătămată l-a trimis pe fiul său, numitul B.V., cu care a încheiat contractul de asistenţă juridică.
Făptuitorul a arătat că, la revenirea în ţară, persoana vătămată a renunţat la serviciile sale (fila 31).
Faţă de această situaţie de fapt ce a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, curtea de apel a constatat că nu există nici un indiciu din care să rezulte că intimatul, avocat S.S., ar fi săvârşit vreo faptă penală.
Acesta a respectat dispoziţiile din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (art. 28-46), precum şi cele prevăzute în Statutul profesiei de avocat şi care reglementează contractul de asistenţă juridică (art. 126-154).
Făptuitorul a acţionat în baza contractului de asistenţă juridică, redactând şi semnând acţiunea de ieşire din indiviziune, precum şi cererea din data de 14 iunie 2009.
Afirmaţiile petentului că avocatul S.S. a acţionat în mod abuziv fără a avea mandatul său, sau acordul său de voinţă, necunoscând fiind plecat în Spania, de existenţa procesului de partaj succesoral nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, pe de-o parte, iar, pe de altă parte nu este lipsit de importanţă faptul că, revenind în ţară, petentul a fost persoana care a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 411/2008 a Judecătoriei Adjud. Deci, petentul a cunoscut de activitatea desfăşurată de avocatul care l-a reprezentat pe timpul procesului de partaj succesoral. Acest lucru a rezultat cu prisosinţă din declaraţia dată de petent şi aflată la dosarul cauzei (filele 28-29 dosar urmărire penală).
Faptul că petentul a fost nemulţumit de prestaţia avocatului, pierzând cauza civilă ce a făcut obiectul contractului de asistenţă juridică, nu poate duce automat la concluzia că avocatul care l-a reprezentat a fost de rea-credinţă sau a efectuat acte ce intră în sfera ilicitului penal.
În consecinţă, rezoluţia atacată fiind legală şi temeinică a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S.
Văzând şi dispoziţiile art. 189-191 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul B.S., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat recurentul petiţionar B.S., lipsind intimatul S.S., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Recurentul petiţionar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, susţinând că a fost dus în eroare la deschiderea procesului, fără să semneze şi a precizat că cere să nu plătească cheltuielile la care a fost obligat de către instanţă prin ultima hotărâre pronunţată.
Concluziile reprezentantului M.P. au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar B.S. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în raport cu motivele de recurs susţinute oral, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de S.S. – avocat în cadrul Baroului Vrancea sub aspectul infracţiunilor de fals privind identitatea şi uz de fals, prevăzute de art. 293 C. pen. şi art. 291 C. pen., întrucât lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii – latura subiectivă.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionar au fost examinate, în raport cu persoana şi faptele pretinse ca fiind comise de către acesta, procurorul constatând că la data de 06 aprilie 2009, persoana vătămată B.S. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocatul S.S. din cadrul Baroului Vrancea, sub aspectul infracţiunilor de fals privind identitatea şi uz de fals, prevăzute de art. 293 C. pen. şi art. 291 C. pen.
În cuprinsul plângerii, persoana vătămată a arătat că la Judecătoria Adjud a fost introdusă o acţiune de partaj succesoral de către făptuitor în numele său, deşi nu a încheiat nici un contract de asistenţă juridică şi nu a semnat nici o împuternicire avocaţială (fila 1).
La data de 02 aprilie 2009, persoana vătămată a depus o plângere penală, cu acelaşi conţinut, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea (fila 13).
Cu adresa din data de 09 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, plângerea persoanei vătămate a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, spre competentă soluţionare (fila 12).
La data de 22 iunie 2009, persoana vătămată B.S. a fost audiată de procuror. Cu această ocazie a arătat că, în anul 1994, a cumpărat de la părinţii săi, B.A. şi B.N., suprafaţa de 1077 m2 teren curte, grădină şi casă de locuit.
În anul 2005, mama sa, B.N. a depus la Judecătoria Adjud, o acţiune civilă prin care a solicitat anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare, acţiune care a fost înregistrată cu nr. 1617/2005.
Pentru susţinerea intereselor sale, persoana vătămată a încheiat cu avocatul S.S. contractul de asistenţă juridică nr. 11 din 27 martie 2006.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 711 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei Adjud, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 693 din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, acţiunea numitei B.N. a fost respinsă ca fiind prescrisă (filele 6-8).
Persoana vătămată a arătat că în anul 2006 a plecat în Spania şi că a ţinut legătura, prin telefon, cu avocatul S.S., care a informat-o despre faptul că pe rolul Judecătoriei Adjud se află un proces de partaj succesoral, fără însă a-i spune cine a introdus acţiunea.
După revenirea în ţară, persoana vătămată a renunţat la serviciile făptuitorului şi a angajat un alt avocat.
A studiat dosarul şi a constatat că, în numele său, avocatul S.S. a introdus acţiunea de partaj succesoral, deşi nu l-a împuternicit să facă acest lucru şi nici nu a semnat vreun act în acest sens.
Persoana vătămată a arătat că prin hotărâre judecătorească a fost admisă acţiunea de partaj succesoral şi că i-a fost atribui imobilul, fiind obligat să plătească fraţilor săi câte 6770,75 lei, sume pe care nu doreşte să le plătească, motiv pentru care, acestea fac obiectul unei executări silite (filele 28-29).
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 02 mai 2007, între numitul B.V. şi făptuitorul S.S. s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 13 din 02 mai 2007.
Obiectul contractului l-a reprezentat susţinerea unei acţiuni de partaj succesoral şi a unui recurs-superficie pentru clientul B.S. (fila 32).
La data de 07 mai 2007, făptuitorul S.S. a depus la Judecătoria Adjud o acţiune civilă în numele persoanei vătămate, prin care a solicitat ieşirea din indiviziune asupra averii rămase la decesul numiţilor B.A. şi B.N., precum şi împuternicirea avocaţială. Acţiunea a fost înregistrată cu nr. 688/173/2007 (filele 14-16).
La data de 14 iunie 2007, făptuitorul a depus, în numele persoanei vătămate, o cerere prin care a solicitat eliberarea unui certificat de grefă (fila 17).
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 411 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă pentru partaj succesoral şi s-a dispus ieşirea din indiviziune.
A fost atribuit persoanei vătămate imobilul casă de locuit, situat în comuna Homocea, sat Homocea, judeţul Vrancea. De asemenea, a fost obligată să plătească numiţilor B.M., B.T. şi I.G. câte 6770,75 lei, cu titlu de sultă, precum şi câte 4625 lei reprezentând contravaloarea pasivului succesoral.
Prin Decizia civilă nr. 979 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea, a fost respins, ca nefundat, recursul formulat de persoana vătămată (filele 25-27).
Numiţii B.M., B.T. şi I.G. au depus o cerere de executare silită a persoanei vătămate, pentru neplata sultelor, la executorul judecătoresc I.C.C. (filele 22-24).
Făptuitorul S.S. a depus la dosarul cauzei un memoriu, prin care a arătat că, după plecarea persoanei vătămate în Spania, a ţinut legătura cu aceasta prin telefon. Persoana vătămată i-a adus la cunoştinţă faptul că rudele sale nu le dau voie soţiei şi fiicei să locuiască în casa cumpărată de la părinţi şi i-a cerut sfatul cu privire la modul de soluţionare a acestei probleme.
Făptuitorul i-a precizat că poate formula o acţiune de ieşire din indiviziune.
Persoana vătămată l-a trimis pe fiul său, numitul B.V., cu care a încheiat contractul de asistenţă juridică.
Făptuitorul a arătat că, la revenirea în ţară, persoana vătămată a renunţat la serviciile sale (fila 31).
Situaţia de fapt mai sus menţionată este susţinută în mod concret prin actele premergătoare efectuate de către procuror, respectiv fotocopiile acţiunii civile formulată de B.S. împotriva pârâţilor B.M., B.T., I.G., de ieşire din indiviziune asupra averii rămase la decesul lui B.A., decedat la data de 1 ianuarie 1998 şi B.N., decedată la data de 3 aprilie 2007, a cererii reclamantului B.S. de eliberare a unui certificat din care să rezulte că pe rolul Judecătoriei Adjud se află cauza de partaj succesoral după defuncta B.N., a împuternicirii avocaţiale a domnului avocat S.S. încheiată în baza contractului de asistenţă juridică nr. 13 din 2 mai 2007 pentru Judecătoria Adjud, a Deciziei civile nr. 693/R de la 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 3103/44/2006, a unui contract de vânzare-cumpărare imobiliară, a unei schiţe, a titlului de proprietate a numitului B.A.S. (filele 2-11 Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi); a acţiunii aceluiaşi reclamant, a împuternicirii avocaţiale arătate şi a cererii de eliberare a certificatului mai sus menţionată (filele 14-17 dosarul parchetului arătat); a unei asigurări şi a unei chitanţe, a contractului de asistenţă juridică nr. 11 din data de 27 martie 2006 încheiat între Cabinetul Individual prin avocat S.S. şi B.S. având ca obiect anulare vânzare-cumpărare – apel a procesului-verbal încheiat la 19 decembrie 2008 executor judecătoresc I.C.C. în Dosarul de executare nr. 350/2008 al B.E.J. Adjud, a unei comunicări, a unei somaţii, proces-verbal privind cheltuielile de executare silită, a sentinţei civile nr. 411 de la 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a Deciziei civile nr. 979 de la 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea (filele 20-27 dosarul parchetului menţionat), declaraţia petiţionarului B.S. (filele 28-29 dosarul parchetului menţionat); un memoriu al avocatului S.S. (file 31 dosarul parchetului menţionat); fotocopia contractului de asistenţă juridică nr. 13 din data de 2 mai 2007 încheiat între cabinetul avocat prin avocat S.S. şi B.V., având ca obiect partaj succesoral (fila 32 dosarul parchetului menţionat).
Procurorul analizând actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză a constatat că avocatul S.S. a acţionat în baza contractului de asistenţă juridică nr. 13 din 02 mai 2007 încheiat cu fiul persoanei vătămate B.S., pentru susţinerea intereselor acesteia.
Făptuitorul a respectat dispoziţiile din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat 8 art. 28-46), precum şi cele prevăzute în Statutul profesiei de avocat şi care reglementează contractul de asistenţă juridică (art. 126-154).
Făptuitorul a acţionat în baza contractului de asistenţă juridică, redactând şi semnând acţiunea de ieşire din indiviziune, precum şi cererea din data de 14 iunie 2009.
În consecinţă, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul S.S., sub aspectul infracţiunilor de fals privind identitatea şi uz de fals, prevăzute de art. 293 C. pen. şi art. 291 C. pen., întrucât lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă.
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care prin rezoluţia din 30 octombrie 2009 în lucrarea cu nr. 1223/II/2/2009, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul B.S. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat, iar soluţia s-a comunicat petentului B.S.
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiţionar, în raport cu soluţia dispusă de procuror, motivând.
În mod judicios cu referiri la actele şi lucrările dosarului de urmărire penală în cauză, precum şi la dispoziţiile legale, în condiţiile arătate, aşa încât îşi însuşeşte argumentele primei instanţe.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare şi corect menţinute, din care a rezultat că intimatul S.S. nu a săvârşit nici o faptă penală, acesta exercitându-şi obligaţiile ce decurgeau din contractul de asistenţă juridică, respectiv a redactat şi semnat acţiunea de ieşire din indiviziune, precum şi cererea din data de 14 iunie 2009.
Astfel, în memoriul depus la dosar (fila 31 dosarul parchetului menţionat) intimatul, avocat S.S. a arătat că „În perioada 2005-2006 am acordat asistenţă juridică petentului într-un dosar având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare în calea de atac a apelului, la Tribunalul Vrancea, respectiv în cea a recursului, la Curtea de Apel Galaţi. După soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului (în favoarea petentului B.S.), Judecătoria Adjud a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni de stabilire a unui drept de superficie, acţiune în care B.S. avea calitatea de pârât. În temeiul contractului de asistenţă juridică nr. 30 din 29 noiembrie 2006 pe care îl anexez în copie, i-am acordat petentului servicii de asistenţă juridică şi în această cauză. În timpul judecării acţiunii pentru dreptul de superficie, petentul a plecat în Spania, de unde ţinea legătura telefonic cu subsemnatul. Prin telefon, acesta mi s-a plâns că un cumnat de-al său îi ameninţa o fiică ce îngrijea de casă, că îi murdăreşte casa cu etaj pe care a cumpărat-o la părinţii săi şi mi-a cerut sfatul cu privire la modul de soluţionare a acestei probleme.
I-am răspuns că poate să iasă din indiviziune cu fraţii şi surorile lui pentru casa cu două camere. Menţionez că alături de casa cu etaj se mai afla o casă cu două camere, intitulată în contractul de vânzare-cumpărare a casei du etaj drept „bucătărie", dar pentru care Primăria com. Homocea a eliberat adeverinţă că este casă cu două camere ce aparţine părinţilor lui B.S. Mai precizez că terenul pe care sunt amplasate aceste două construcţii a fost înstrăinat către B.S., astfel că pentru casa cu două camere a generat dreptul de superficie în favoarea fraţilor şi surorilor petentului. Astfel, după ieşirea din indiviziune, în ipoteza în care casa cu două camere i-ar fi fost atribuită petentului, fraţii şi surorile nu ar mai fi avut dreptul de a intra în această casă. Petentul l-a trimis pe fiul său, B.V., cu care am încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 13 din 2 mai 2007, pe care îl anexez în copie. În cuprinsul contractului s-a menţionat că s-a încheiat contractul cu B.V., în calitate de fiu, pentru clientul B.S., având ca obiect partaj succesoral şi recurs superficie, ocazie cu care s-a achitat onorariul de 500 lei. Datorită faptului că petentul, după ce a revenit în ţară, nu a vrut să înţeleagă că fraţii şi surorile lui au, potrivit legii, un drept de superficie, aceasta a înţeles să renunţe la serviciile mele, apelând la serviciile altor colegi, iar subsemnatul i-am respectat această dorinţă. Consider că subsemnatul am respectat dispoziţiile legale şi cele deontologice care guvernează profesia de avocat, am acţionat cu consimţământul petentului B.S. şi în interesul său, astfel că nu se poate reţine nici o culpă în sarcina mea."
Aspectele prezentate de intimat se susţin cu celelalte acte premergătoare efectuate în cauză şi anume contractele de asistenţă juridică existente la dosar, cu acţiunea civilă redactată de acesta şi cererea din data de 14 iunie 2009, chiar şi cu declaraţia petentului, din care rezultă că a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 411/2008 a Judecătoriei Adjud, cunoscând activitatea desfăşurată de intimat, în calitatea de avocat, care l-a reprezentat pe timpul procesului de partaj succesoral, aşa încât aspectele invocate de petiţionarul B.S. nu sunt fondate.
Înalta Curte apreciază că rezoluţiile date de procurori au fost motivate în fapt şi în drept, fiind corect analizate de către prima instanţă, aşa încât criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate.
Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.S. împotriva rezoluţiei nr. 1223/II/2/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte şi obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, aşa încât toate criticile formulate de către recurentul petiţionar, atât cu privire la rezoluţiile dispuse de procurori, cât şi la hotărârea pronunţată nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.S. împotriva sentinţei penale nr. 54/ F din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.S. împotriva sentinţei penale nr. 54/ F din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2514/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4609/2010. Penal → |
|---|
