ICCJ. Decizia nr. 2567/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2567/2010

Dosar nr. 35/36/2010

Şedinţa publică din 28 iunie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 466 din 21 decembrie 2009, Tribunalul Constanţa, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat inculpatul D.S. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat D.S. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere ilegală în ţară a drogurilor de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 15 august 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea nr. 97 pronunţată la data de 16 august 2009 de către Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 7994/118/2009.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de heroină ridicate de la inculpat, substanţe care au fost testate în laborator şi care au fost depuse (cu excepţia a ceea ce s-a consumat în urma analizelor) la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, conform dovezii din 02 septembrie 2009 – fila 113 d.u.p.

În baza art. 190 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile M.J. a sumei de 200 lei onorariu traducător autorizat H.D.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la câte 1.440 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat din care suma de 1.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare către stat efectuate în timpul urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarea situaţia de fapt:

S-a reţinut prin actul de inculpare la data de 01 iulie 2009, lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Terorism Constanţa, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că cetăţenii turci D.S. şi A.A., rezidenţi în România, intenţionează să comercializeze pe raza mun. Constanţa şi în Bucureşti o cantitate mare de droguri de mare risc.

La data de 03 august 2009 prin ordonanţă motivată, la cererea lucrătorilor de poliţie, procurorul de caz a autorizat un investigator sub acoperire şi un colaborator al acestuia să intre în legătură cu suspecţii şi cu alte persoane din anturajul acestora, să strângă date şi informaţii privind existenţa infracţiunii de trafic de droguri, să procure în condiţiile legii, droguri de la cei vizaţi sau de la persoane din anturajul lor.

În zilele următoare, investigatorul sub acoperire a efectuat investigaţii cu privire la unul dintre făptuitori şi anume D.S., deoarece asociatul în afaceri al acestuia, pe nume A.A., era plecat în Turcia de mai mult timp, stabilind ce numere de telefon foloseşte, cu ce autovehicul circulă şi numărul acestuia, iar în ziua de 04 august 2009, investigatorul sub acoperire însoţit de colaboratorul său intră în contact direct cu D.S. la sediul firmei situate în Constanţa, la intersecţia B-dului D. cu strada B.

Din discuţiile purtate a rezultat faptul că D.S. ar deţine cantitatea de aproximativ 4 kilograme heroină pe care intenţionează să o vândă cu suma de 15.000 euro/kilogram.

Au stabilit că a doua zi să se întâlnească din nou pentru a prezenta probe de „marfă" şi în funcţie de calitatea acesteia să negocieze suma finală.

În ziua de 5 august 2009, după analiza proceselor-verbale întocmite de investigator, care în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea 143/2000 constituie mijloc de probă, am dispus începerea urmăririi penale faţă de D.S. şi A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Era perioada de tatonare când D.S., deşi nu avea în România droguri, dorea să se asigure că are de-a face cu oameni serioşi şi că investigatorul este interesat într-adevăr să intre în această afacere.

După ce s-a convins că totul este în regulă şi că a găsit oameni foarte interesaţi să achiziţioneze drogurile pe care urma să le aducă din Turcia, în ziua de 12 august 2009, ora 5.44 a.m., inculpatul D.S. a părăsit România prin punctul de trecere Vama veche la bordul autoturismului personal.

În ziua de 14 august 2009, în jurul orelor 16,00, din Turcia, cu un telefon având numărul cu prefix din această ţară, l-a sunat pe colaboratorul sub acoperire pe care l-a anunţat că pleacă spre România având asupra sa drogurile, cerându-i să-l anunţe pe „client" (investigatorul sub acoperire) pentru ca a doua zi să aibă loc întâlnirea în cadrul căreia să se desfăşoare tranzacţia. Intrarea în România s-a făcut în dimineaţa zilei de 15 august 2009, ora 5.46, prin acelaşi punct de frontieră.

În ziua de 15 august 2009, în jurul orelor 12.00, conform celor stabilite telefonic, investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia s-au deplasat la sediul firmei aparţinând lui D.S., unde pe lângă acesta se mai afla un cetăţean turc despre care ulterior s-a stabilit a fi inculpatul A.F., fiul învinuitului A.A., care tocmai sosise din Turcia cu inculpatul D.S. şi concubina acestuia din urmă, martorul E.C.E.

În timp ce investigatorul a intrat în sediul firmei şi a început o ultimă rundă de negocieri cu inculpatul D.S., colaboratorul sub acoperire a rămas în faţa sediului firmei lângă maşina cu care veniseră.

Conform procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire şi a procesului-verbal de prindere în flagrant întocmit de echipa operativă care supraveghea zona, la scurt timp din locaţia respectivă au ieşit, pe rând, atât investigatorul sub acoperire, cât şi inculpatul D.S., fiecare urcându-se în maşinile proprii, iar după câteva minute au revenit intrând din nou în sediu. Mai întâi a intrat investigatorul sub acoperire şi după el, la interval de câteva minute şi inculpatul D.S. care avea în mână o pungă din plastic. Şi această „manevră" s-a efectuat la indicaţia lui D.S. care dorea să se asigure că zona nu este supravegheată şi când s-a convins că totul este în regulă a intrat având asupra sa, în punga de plastic, drogurile împachetate în două calupuri de câtre aproximativ 500 grame fiecare.

În momentul în care se numărau banii şi anume suma de 13.000 euro, căci în urma „negocierii" inculpatul a mai lăsat din preţ, a intervenit echipa operativă care a constatat că în interiorul sediului, într-o cameră cu acces prin încăperea ce are destinaţia de recepţie şi unde se afla martorul E.C.E., se aflau cei doi cetăţeni turci şi investigatorul sub acoperire.

Pe masă se afla o mare sumă de valută şi cele două pachete învelite în plastic transparent negru în greutate de circa 500 grame fiecare ce conţineau substanţe pulverulente de culoare bej cu aspect de heroină. Ulterior, după analizele preliminare şi constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată de specialiştii în domeniu, s-a concluzionat că, atât proba nr. 1 în greutate de 507,2 grame, cât şi proba nr. 2 în greutate de 483,4 grame, conţin heroină (în amestec cu cafeină) substanţă ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea 143/2000 (droguri de mare risc) privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu se susţine în cauză cu: proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire; raport preliminar de constatare tehnico-ştiinţifică droguri; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 august 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanţa; proces-verbal de continuare a cercetărilor din data de 19 august 2009 cu evidenţa intrărilor/ieşirilor în/din ţară; procese-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor; declaraţiile martorilor O.M. şi E.C.E.; contract de închiriere a autobuzului; acte constitutive ale SC D.T. SRL; autorizaţie de muncă pe numele A.F. eliberată de A.A.I. Oficiul pentru migrări nr. 24065 din 25 iunie 2009; proces-verbal de prindere în flagrant; declaraţiile inculpaţilor; dovadă de predare a cantităţii de drog rămasă după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifică din 02 septembrie 2009.

În şedinţa publică din data de 03 noiembrie 2009 a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut învinuirile ce i se aduc susţinând în mod constant că nu are nici o legătură cu substanţa respectivă şi nu a cunoscut în ce mod a ajuns în sediul societăţii lui încercând să acrediteze ideea că A.F. are legătură cu introducerea în ţară şi ulterior cu traficarea drogurilor.

În şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2009 a fost audiat martorul E.C.E., iar în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009 martorul O.M.

Analizând cauza prin prisma materialului probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească instanţa a reţinut următoarele aspecte:

Chiar dacă martorul E.C.E. a precizat în declaraţia sa dată în faţa instanţei că inculpatul nu are nici o legătură cu drogurile încercând să acrediteze ideea că A.F. are legătură cu introducerea în ţară şi ulterior cu traficarea drogurilor martorul O.M. a precizat că inculpatul îi datora o sumă mare de bani, echivalentul drogurilor traficate astfel că este plauzibil faptul conform căruia cu banii obţinuţi în urma vânzării drogurilor inculpatul urma să achite o primă tranşă din datoria pe care o mai avea la nişte conaţionali de-ai săi de la care achiziţionase un autocar şi cărora le-a spus că în luna august va mai primi sume mari de valută, fără a preciza sursa şi astfel va putea să-şi achite întreaga datorie.

Cu câteva ore înainte de organizarea flagrantului, la sediul firmei inculpatului a venit martorul O.M. însoţit de tatăl său pentru a clarifica situaţia datoriei pe care firma D.T. SRL o avea la el şi acolo l-a întâlnit pe inculpatul D.S., inculpatul A.F., martora E.C.E. dar şi unul sau doi tineri de origine română (nu este sigur cu privire la numărul lor).

Mai mult A.F. a susţinut în declaraţia sa dată în timpul urmăririi penale că el a ajuns în dimineaţa respectivă în Constanţa împreună cu inculpatul D.S. şi a venit în scopul de a munci la firma unde tatăl său este asociat, sens în care, mai de mult, a început să facă demersuri pentru obţinerea dreptului legal de a munci în România.

Nu a cunoscut limba română şi nu a înţeles ce se întâmpla în acele câteva minute cât cetăţeanul român a intrat în sediul societăţii lor, neînţelegând ce discuţii poartă acesta în limba română cu inculpatul D.S.

S-a trezit la un moment dat imobilizat de mai mulţi indivizi, iar ulterior a înţeles că ar fi vorba de o afacere cu droguri, despre care însă a afirmat că nu a avut nici o legătură.

Această poziţie este contrazisă de către investigatorul sub acoperire care în procesul-verbal întocmit a relatat că inculpatul A.F. a fost prezent la discuţiile pe care el le purta în încăperea respectivă, în limba română cu inculpatul D.S. şi prin gesturile pe care le făcea lăsa să se înţeleagă că ştia ce se întâmplă şi chiar a făcut semn şi a dat de înţeles că el trebuie să numere banii pe care urma să-i primească în schimbul heroinei vândute.

Acest mijloc de probă nu este susţinut cu nimic altceva atâta timp cât A.F. a negat faptul că ar fi avut vreo legătură cu drogurile respective iar inculpatul D.S., a cărui activitate infracţională este evidentă, a susţinut că nu cunoaşte cine ar fi putut plasa drogurile în sediul societăţii lor.

Conform proceselor-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire a căror conţinut se confirmă cu modul de derulare ulterioară a evenimentelor, a rezultat momentul în care au avut loc discuţiile în cadrul cărora s-a stabilit detaliile cu privire la vânzare de droguri şi anume suma/kilogram, natura drogurilor etc.

Tribunalul a reţinut, de asemenea, că în cadrul discuţiilor telefonice avute de inculpat cu colaboratorul sub acoperire din ziua de 14 august 2009, când încă se afla în Turcia, acesta a afirmat că are la el drogurile şi se îndreaptă spre România sfătuindu-l pe colaborator să ia legătura cu cumpărătorul (investigatorul sub acoperire) pentru că a doua zi (15 august 2009) cei trei să se întâlnească pentru definitivarea tranzacţiei, ceea ce s-a şi întâmplat, moment în care s-a realizat flagrantul în cadrul căruia a fost găsită cantitatea de aproximativ 1 kilogram heroină, iar inculpaţii au fost reţinuţi.

Mai mult, fapta inculpatului D.S. este probată şi cu înregistrările telefonice efectuate pe baza autorizaţiei judecătorului.

Astfel, la data de 3 august 2009 prin ordonanţă motivată procurorul a autorizat cu titlu provizoriu interceptarea convorbirilor purtate de inculpatul D.S. de la postul telefonic mobil pe o perioadă de 48 de ore, iar la data de 05 august 2009 a solicitat Tribunalului Constanţa să confirme ordonanţa de interceptare provizorie şi să autorizeze în continuare interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor purtate de inculpat pe o perioadă de 28 de zile, respectiv de la data de 05 august 2009 până la data de 01 august 2009.

Prin adresa, Tribunalul Constanţa a comunicat că prin încheierea nr. 212 din 05 august 2009 a confirmat legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr. 255/D/P/2009 din 03 august 2009 şi a emis totodată autorizaţia nr. 213 din 5 august 2009 prin care a autorizat interceptarea şi înregistrarea în continuare pe o perioadă de 28 de zile a convorbirilor efectuate de inculpatul D.S. de la postul telefonic.

Tribunalul a reţinut de asemenea că în cadrul acestor convorbiri pe care inculpatul le-a purtat cu colaboratorul sub acoperire s-a făcut trimitere directă la preţul pe kilogram, după care D.S. a întrebat dacă „omul e serios" (convorbirea din 04 august 2009).

În 05 august 2009 inculpatul D.S. i-a mai chemat o dată pe investigator şi colaborator sub pretextul că le va vinde droguri, dar a făcut-o doar pentru a se convinge asupra seriozităţii acestora, căci atunci nu avea „marfa" (a se vedea în acest sens convorbirea avută cu colaboratorul sub acoperire din data de 09 august 2009).

În ultima convorbire avută de inculpatul D.S. cu colaboratorul sub acoperire purtată cu câteva minute înaintea organizării flagrantului, când acesta din urmă îi spunea inculpatului „venim… Dăm banii… luăm marfa şi acela pleacă." la care inculpatul îi răspunde: „Bina. Hai să vină"…

Pe baza materialului probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut că în dimineaţa zilei de 15 august 2009, ora 5.46 prin punctul de trecere Vama Veche, inculpatul D.S. a introdus pe teritoriul României droguri de mare risc, respectiv heroină pentru ca ulterior în ziua de 15 august 2009, în jurul orelor 12.00, drogurile împachetate în două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare care conţineau heroină (în amestec cu cafeină) substanţă ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (droguri de mare risc) să fie vândute unui investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro.

În termen legal a declarat apel inculpatul D.S. prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate în cauză şi pe fond să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost făcută de acesta.

Prin Decizia penală nr. 40/P din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 35/36/2010, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.S., fiul lui K. şi T., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinţei penale nr. 466 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 9158/118/2009.

În temeiul art. 300² C. proc. pen. şi art. 160^b C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului D.S. pe o perioadă de 60 zile de la 23 martie 2010.

S-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului D.S., de la 21 decembrie 2009 până la zi.

S-a comunicat la locul de deţinere.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fond M.J.L.C. a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat S.M., în sumă de 200 lei.

În temeiul art. 190 C. proc. pen. s-a dispus plata din fond M.J.L.C. a onorariului cuvenit interpretului de limba turcă H.F.D. de 150 lei.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în suma de 700 lei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că susţinerea din apel că inculpatul apelant nu este autorul infracţiunii nu se bazează pe probe certe, care să fie de natură a demonstra lipsa de vinovăţie a inculpatului.

Astfel, în ziua de 12 august 2009 inculpatul D.S. a părăsit România prin pct. de trecere Vama Veche la bordul autoturismului personal. În ziua de 14 august 2009 în jurul orelor 16,00 din Turcia l-a sunat pe investigatorul sub acoperire să-i aducă la cunoştinţă că vine spre România şi ca să ia legătura cu „clientul". A doua zi pe 15 august 2009 în jurul orelor 12,00 investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia s-au deplasat la sediul firmei aparţinând inculpatului D. La sediul firmei se mai afla şi un cetăţean turc, pe nume A.F., fiul lui A.A., care tocmai sosise din Turcia, precum şi martora E.C.E.

În urma unei strategii de predare a drogurilor, inculpatul D.S. avea în mână o pungă din plastic în care se aflau droguri împachetate în două calupuri de către aprox. 500 gr. fiecare. În momentul în care se numărau banii, respectiv suma de 13.000 euro a intervenit echipa operativă care a constatat că se mai aflau martora E.C.E., cei doi cetăţeni turci şi investigatorul sub acoperire. Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată a stabilit ca cele două pachete conţin heroina în amestec cu cafeină, droguri ce face parte din categoria drogurilor de mare risc.

Apelantul inculpat nu a putut demonstra că drogurile nu au fost introduse în ţară de el, în condiţiile în care din interceptarea convorbirilor telefonice a rezultat clar că acesta a procurat drogurile din Turcia şi le-a introdus în ţară oferindu-le spre vânzare investigatorului sub acoperire. De altfel, la ultima convorbire pe care inculpatul o poartă cu colaboratorul sub acoperire, acesta i-a adus la cunoştinţă că „venim…, dăm banii…, luăm marfa şi acela pleacă", iar inculpatul îi răspunde „bine, hai să vină."

De altfel, conduita apelantului pe parcursul procesului penal a fost oscilantă indicând alte persoane ca fiind cele care au introdus în ţară drogurile: iniţial a susţinut că, colaboratorul sub acoperire ar fi introdus drogurile în ţară, apoi partenerul de afaceri A.A., iar în apel l-a indicat pe fiul asociatului, respectiv A.F. Nu au fost administrate probe care să demonstreze neimplicarea inculpatului apelant în activitatea de introducere în ţară de droguri, de traficare a acestora, apărarea sa limitându-se doar a indica o altă persoană ca fiind cea care a introdus drogurile în ţară, nefăcând în ţară, nici o referire cu privire la vânzarea acestora către colaboratorul sub acoperire.

Pe cale de consecinţă, apelul declarat este nefondat şi a fost respins, în cauză, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Ca atare, curtea de apel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefundat apelul declarat de inculpatul D.S., împotriva sentinţei penale nr. 466 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 9158/118/2009.

În temeiul art. 300² C. proc. pen. şi art. 160^b C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului D.S., pe o perioadă de 60 zile, de la 23 martie 2010.

S-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului D.S., de la 21 decembrie 2009 până la zi.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. a dispus plata din fond MJLC a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat S.M., în sumă de 200 lei şi în temeiul art. 190 C. proc. pen. a onorariului cuvenit interpretului de limba turcă H.F.D. de 150 lei.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 700 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul D.S., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 17 mai 2010, în recurs, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu, conform art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) C. proc. pen., verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului D.S., fiind consemnate concluziile părţilor, iar, după deliberare, conform art. 300² şi art. 160^b alin. (1) şi (3) din C. proc. pen. a constatat ca fiind legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D.S., măsură pe care a menţinut-o, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul M.J., onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, termenul pentru judecarea recursului este fixat la data de 31 mai 2010, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la filele 12-13 dosarul Înaltei Curţi.

În considerentele încheierii, instanţa de recurs a constatat că inculpatul D.S. (fiul lui K. şi T.) a fost reţinut la data de 15 august 2009 prin ordonanţa din aceeaşi dată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa şi, ulterior, arestat preventiv la data de 16 august 2009, prin încheierea nr. 97 din aceeaşi dată a Tribunalului Constanţa, secţia penală, în temeiul art. 143 alin. (1), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 151, art. 152 şi art. 149¹ C. proc. pen., în cauză emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 93 din 16 august 2009.

Prin rechizitoriul nr. 255/D/P/2009 din 4 septembrie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 40/P din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.S., împotriva sentinţei penale nr. 466 din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Constanţa, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele în concurs real, la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Constanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 august 2009 la zi.

S-a reţinut că la data de 15 august 2009 inculpatul a fost prins împreună cu învinuitul A.F., în timp ce încerca să vândă colaboratorului sub acoperire cantitatea de aproximativ 1 kg heroină, introdusă în ţară pe relaţia Turcia – Bulgaria - România.

Cu privire la legalitatea şi temeinicia arestării preventive, Înalta Curte a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului D.S. nu s-au modificat, astfel încât se impune, în continuare, privarea de libertate a acestuia.

Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Înalta Curte a apreciat că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând indicii temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen., că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat şi dedus judecăţii.

Totodată, s-a mai constatat că, în speţă, sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul D.S. este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise, urmările produse, au justificat temerea că, pus în libertate, acesta va săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.

Ca atare, detenţia provizorie este licită, fiind respectate, atât exigenţele cerute de legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 § 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, impunându-se menţinerea în continuare a acesteia.

La termenul de judecată de la 31 mai 2010, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. pen., constatând întemeiată cerere formulată de recurentul inculpat, pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător, cauza fiind la primul termen, punând în vedere inculpatului că acesta este singurul termen acordat în vederea angajării unui apărător, luând act că la data de 17 mai 2010 s-a pus în discuţie starea de arest a inculpatului D.S., verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, aceasta expirând la 15 iulie 2010, a amânat cauza la 28 iunie 2010, aşa cum a rezultat din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, în recurs la întrebarea Înaltei Curţi dacă doreşte să fie ascultat de instanţa de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁴ alin. (1)¹ C. proc. pen., recurentul inculpat a precizat că doreşte să dea o declaraţia suplimentară în faţa acestei instanţe.

Înalta Curte a dispus ascultarea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, aflată la fila 21 dosarul Înaltei Curţi.

Apărătorul ales al recurentului inculpat, în dezbateri a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, faţă de declaraţia dată la acest termen în faţa instanţei de recurs, dar şi prin raportare la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor precum şi la cele personale ale acestuia (inculpatul neavând până la acest moment alte conflicte cu legea penală, a avut o conduită bună, atât anterior săvârşirii faptelor, cât şi pe parcursul desfăşurării procesului penal, inculpatul locuind de peste 10 ani în România), reţinerea în favoarea acestuia a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită. A mai susţinut că inculpatul crede că a fost cercetat şi dedus judecăţii, mai ales din cauza fostului său asociat, care se ocupa alături de familia sa de traficul de droguri.

Concluziile reprezentantului parchetului, precum şi poziţia inculpatului, din ultimul cuvânt, în sensul că este nevinovat şi că are convingerea că Înalta Curte va dispune o soluţie dreaptă şi achiesează la concluziile apărătorului său, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În conţinutul declaraţiei dată în recurs, inculpatul D.S. a arătat „Cunosc faptele pentru care am fost dedus judecăţii şi precizez că nu recunosc săvârşirea acestor fapte. Menţionez, de asemenea, că îmi menţin în totalitate declaraţiile date anterior şi arăt împrejurarea că la comiterea acestora am fost folosit de către partenerul, de asociatul meu, respectiv de numitul A.F. Precizez că, în reprezentarea mea, apreciez că am fost folosit de către numitul A.F., întrucât eu ştiind puţin limba română, acesta m-a folosit pentru ca eu să tratez vinderea acelui kilogram de heroină, cu cumpărătorul care, în final, s-a dovedit a fi un colaborator sub acoperire al organelor de poliţie. Atât declar, susţin şi semnez, după ce mi s-a citit şi tradus."

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat D.S. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele de recurs invocate de către apărător, cât şi de către inculpat, în ultimul cuvânt, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele arătate de prima instanţă, iar la rândul său, în baza propriului examen a stabilit vinovăţia inculpatului D.S. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului D.S. care în dimineaţa zilei de 15 august 2009, ora 5.46 prin punctul de trecere Vama veche a introdus pe teritoriul României droguri de mare risc, respectiv heroină pentru ca ulterior în ziua de 15 august 2009, în jurul orelor 12.00, drogurile împachetate în două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare care conţineau heroină (în amestec cu cafeină) substanţă ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (droguri de mare risc) să fie vândute unui investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro, întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de introducere ilegală în ţară a drogurilor de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele în concurs real cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât şi în aceea a cercetării judecătoreşti, respectiv proces-verbal investigator sub acoperire (filele 2-3 dosarul parchetului); cu analiza preliminară de laborator a drogurilor (filele 6-7 dosarul parchetului); cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică droguri din 31 august 2009 (filele 8-14 dosarul parchetului); cu procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire (filele 18-20; 22-24 dosarul parchetului); cu procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare (filele 30-31 dosarul parchetului); cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 05 august 2009 şi 19 august 2009 (filele 38-52 dosarul parchetului); cu declaraţiile martorilor O.M., E.C.E. (filele 53-54; 58-59; 60-62 dosarul parchetului şi filele 40 şi respectiv 31 dosarul tribunalului), cu contractul de închiriere din 09 februarie 2009 încheiat Între SC M.T. SRL şi SC D.T. SRL (filele 55-56 dosarul parchetului), cu declaraţiile învinuitului A.F. şi traducerea acestora (filele 65-68; 69-73 dosarul parchetului); cu procesul-verbal cu evidenţa intrărilor/ieşirilor în/din România a inculpatului D.S. (filele 80-82 dosarul parchetului); cu copia încheierii nr. 32822 din 16 decembrie 2008 şi copia actelor constitutive ale SC D.T. SRL (filele 83-89 dosarul parchetului), cu declaraţiile inculpatului D.S. şi traducerea declaraţiei olografe (filele 90-91; 94-96; 97-101; cu declaraţia inculpatului, în prezenţa interpretului la tribunal, fila 16 dosarul tribunalului cu declaraţia inculpatului, în prezenţa interpretului din apel, fila 30 dosarul Curţii de Apel şi cu declaraţia inculpatului, în prezenţa interpretului, în recurs, fila 21 dosarul Înaltei Curţi); cu actul medical privind pe inculpat (fila 34 dosarul curţii de apel) a rezultat contribuţia inculpatului D.S. în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, fiind dovedită vinovăţia sa, acesta introducând în România, prin punctul de trecere Vama Veche droguri de mare risc, pe care împachetate în două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare le-a vândut ulterior unui investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro.

Înalta Curte a constatat că instanţa de apel în mod corect a înlăturat apărările inculpatului cu privire la nevinovăţia sa în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, prin referirile la probele care le-au infirmat, respectiv la constatarea tehnico-ştiinţifică, la interceptările efectuate.

De asemenea, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen coroborat asupra mijloacelor de probă administrate şi care au fost mai sus evidenţiate a constatat că vinovăţia inculpatului D.S. a fost dovedită în comiterea infracţiunilor de introducere ilegală pe teritoriul României de droguri de mare risc, respectiv heroină şi trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Astfel, prin coroborarea proceselor-verbale ale investigatorului sub acoperire (filele 2-3 şi 23-24 dosarul parchetului) din care a rezultat modalitatea de oferire a unui kilogram de heroină contra sumei de 15.000 euro şi a constatării a două pachete învelite în plastic cu o greutate de câte 500 grame, iar unul dintre pachete prezenta o înţepătură prin care se putea observa conţinutul şi anume o substanţă pulverulentă de culoare bej cu aspect de heroină, fapt indicat pozitiv şi de kitul de testare, cu modul în care urma să fie făcută predarea drogurilor, cantitatea adusă, preţul de 13.000 euro, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 august 2009 (filele 8 bis-10 dosarul parchetului) ale cărui concluzii atestă că probele ridicate conţineau heroină, cu procesele-verbale de redare a interceptărilor (filele 38-52 dosarul parchetului), cu declaraţiile martorilor O.M. şi E.C.E. (filele 53-54; 58-59; 60-62 dosarul parchetului şi filele 40 şi respectiv 31 dosarul tribunalului) din care rezultă ceea ce au perceput fiecare, cu declaraţiile învinuitului A.F. (filele 65-68; 69-73 dosarul parchetului), cu celelalte înscrisuri, se infirmă susţinerile de nevinovăţie ale inculpatului D.S.

Înalta Curte consideră că între percepţia materialului probator administrat de către instanţe şi soluţiile pronunţate nu există vădite şi esenţiale contradicţii, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu privire la pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

Totodată, Înalta Curte sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, a pedepsei rezultante, apreciază că în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume a gradului concret ridicat al pericolului social al infracţiunilor comise, a modalităţii de comitere, a cantităţii de droguri de mare risc introdusă ilegal şi vândută, respectiv 1 kilogram de heroină (în amestec cu cafeină) dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar (filele 92-93 dosarul parchetului), este suferind de mai multe afecţiuni (actul medical, fila 34 dosarul curţii de apel), nu a recunoscut comiterea infracţiunilor de care a fost învinuit.

Astfel, prin cuantumurile orientate la minimul legal ale pedepselor principale, cu închisoare aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea cu închisoare, cu executare în regim de detenţie, s-a apreciat că aceasta din urmă este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

De asemenea, Înalta Curte consideră că pedepsele dispuse pentru fiecare din infracţiunile comise, cât şi pedeapsa rezultantă aplicată, cu executare prin privare de libertate respectă şi principiul proporţionalităţii, între gravitatea faptelor săvârşite şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea de aplicare a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a regimului sancţionator redus, în condiţiile art. 76 din acelaşi cod, având în vedere gravitatea infracţiunilor comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârşire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, dându-se eficienţă circumstanţelor referitoare la persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, prin stabilirea pedepselor aplicate, în cuantumurile minime legale cu închisoarea, pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, neimpunându-se reducerea lor, aşa încât nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră Decizia pronunţată de instanţa de apel, ca fiind legală şi temeinică, iar toate criticile formulate de recurentul inculpat, atât prin apărător, cât şi personal, în ultimul cuvânt, ca fiind nefondate.

Totodată, instanţa de recurs verificând hotărârea pronunţată nu a constatat nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 40/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 august 2009 la 28 iunie 2010.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J., sumă ca urmare a asigurării asistenţei obligatorii, ce a avut loc pentru termenele de judecată de la 31 mai 2010 şi 28 iunie 2010, de către domnul avocat E.N., cu împuternicirea avocaţială emisă la 16 mai 2010, (fila 15 Dosarul nr. 35/36/2010 al Înaltei Curţi), potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între M.J. şi U.N.B.R.

Potrivit art. 192 alin. (6) C. proc. pen. onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 40/P din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 august 2009 la 28 iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 iunie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2565/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi...		ICCJ. Decizia nr. 4396/2010. Penal. Lovirea sau alte violenţe... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2529/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2533/2010. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2565/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2648/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2656/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2719/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2797/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs