ICCJ. Decizia nr. 2565/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2565/2010
Dosar nr.5730/110/2009
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59/ D din 18 februarie 2010, pronunţată în Dosarul penal nr. 5730/110/2009, de Tribunalul Bacău a dispus următoarele:
În temeiul art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic a fost condamnat inculpatul M.O. (fiul lui G. şi E.) la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.
În temeiul art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de alterare a integrităţii datelor informatice a fost condamnat acelaşi inculpat, cu aceleaşi date de stare civilă, la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului M.O. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre, prima instanţă a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixând. În temeiul art. 82 C. pen. un termen de încercare de 3 (trei) ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 359 C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.
Totodată, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., prima instanţă a admis, în parte, pretenţiile civile ale părţii civile SC D. SA Bacău şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2200 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea facturii achitate în vederea remedierii intervenţiei neautorizate a acestuia.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., Tribunalul Bacău l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 C. proc. pen., l-a obligat pe acelaşi inculpat la plata sumei de 6999,58 RON, reprezentând onorariul apărătorului ales al părţii civile, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 96/D/P/2009 a trimis în judecată inculpatul M.O., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), (3) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 16 ianuarie 2009, a accesat fără drept şi prin încălcarea măsurilor de securitate, ocazie cu care a introdus şi modificat date informatice din ediţiile on-line ale ziarului şi a aprobat comentarii fără drept.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că la data de 19 ianuarie 2009, partea vătămată SC D. SA Bacău, prin reprezentantul legal, a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că persoane necunoscute, prin intermediul internet-ului, au accesat site-ul www.desteptarea.ro, ocazie cu care au pătruns fără drept în sistemul informatic al site-ului şi au şters titlurile de la materialele de deschidere, editorialul şi materialul „Sportivul anului 2008" al ediţiei curente, au modificat şi introdus, fără drept, alte date.
Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat faptul că accesarea site-ului la data de 16 ianuarie 2009, ora 00.00.38 s-a efectuat de la adresa de IP, ce a aparţinut clientului M.O., abonat al furnizorului de servicii de internet SC R.&R. SA Bucureşti, fost angajat şi colaborator al SC D. SA Bacău.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii noiembrie 2008, în baza unui contract de colaborare cu SC D.S. SRL Bacău reprezentată de martorul D.M., SC D. SA Bacău a întreprins demersurile de înlocuire a vechiului site al cotidianului, cu unul mai performant.
S-a mai reţinut că la data de 07 decembrie 2008 a devenit funcţional noul site al cotidianului, realizându-se o modificare integrală a site-ului anterior, prin gruparea ştirilor pe categorii şi posibilitatea acordată cititorilor de a posta comentarii la articolele publicate on-line. Cu această ocazie au fost schimbaţi userii şi parolele de acces pentru introducerea şi modificarea articolelor publicate on-line. De asemenea, în ceea ce priveşte vizualizarea comentariilor pe marginea articolelor publicate, s-a mai reţinut că numai conducerea cotidianului avea dreptul de a le aproba, pentru a fi vizibile, în funcţie de conţinutul acestora şi principiile promovate de cotidian.
Din studierea log-urilor a rezultat că, în noaptea de 15/16 ianuarie 2009, după accesarea site-ului, prin utilizarea fără drept a parolelor de acces, de la adresa de IP aparţinând inculpatului M.O., s-a realizat aprobarea tuturor comentariilor considerate negative şi neaprobate de conducerea SC D. SA Bacău şi, prin această operaţiune, comentariile au devenit vizibile, cu încălcarea măsurilor de securitate ale sistemului informatic. Ulterior, la ora 00:43:15, de la aceeaşi adresă, inculpatul M.O. a postat un comentariu, cu referire la articolul „Asociaţia presei auto din România a decis D.S. sportivul anului în automobilismul românesc," articol publicat în arhiva on-line a cotidianului, la data de 12 decembrie 2008.
S-a mai reţinut că, imediat, de la aceeaşi adresă de IP şi în condiţiile în care nu mai era nimeni logat pe site, au fost efectuate modificări ale unor articole publicate on-line, atât în ediţia curentă a ziarului, cât şi în cele anterioare, aflate în arhivă. Astfel, la ora 00:46:30, inculpatul a modificat articolul intitulat „Gala premiilor D. 2008", articol publicat în arhiva on-line a cotidianului la data de 23 decembrie 2008, modificând titlul articolului, care a devenit „Premiile care nu miră pe nimeni" şi inserării, în structura articolului a unor cuvinte injurioase, redate textual: „Hai sictir proştilor.., vă fac nişte analfabeţi! Ruşine vouă!".
Ulterior, la ora 00:50:00, s-a mai relevat că inculpatul a modificat articolul intitulat „Inegalabilul marinar" articol publicat în ediţia on-line a cotidianului, ce urma să apară publicat la data de 16 ianuarie 2009, în sensul redenumirii ca „Rapandule cu pretenţii de intelectuali… Nume original: S." şi inserării în partea de început a articolului, a unor cuvinte injurioase, respectiv; „Mama lor de fraieri… Şi-au bătut joc de toţii C., fără patalama, şi un mecanic… Să trăiască B."
În continuare, la ora 00:53:55, inculpatul a modificat articolul intitulat „Asociaţia presei auto din România a decis D.S. sportivul anului în automobilismul românesc", articol publicat în arhiva on-line a cotidianului, la data de 12 decembrie 2008, redenumindu-l ca „păcat de copilul ăsta… încearcă doi analfabeţi să-şi scoată numele pe riscurile lui! Să le fie ruşine… dar… Bravo, D.! Trezeşte-te."
Totodată, s-a mai relevat că, la ora 01:20:28, inculpatul a modificat articolul intitulat „Puţini băcăuani au inimă", articol publicat în ediţia on-line a cotidianului, ce urma să apară în ediţia tipărită din data de 16 ianuarie 2009, redenumindu-l „îşi bat joc de angajaţi.. dar de fapt îşi bat joc de ei! la famiglia! happy new year, waitress!", iar la ora 01:39:43, inculpatul a modificat titlul articolului intitulat „Deşteptarea după douăzeci de ani", prin adăugarea sintagmei „..Zero barat".
S-a constatat că probele electronice au certificat în mod neîndoielnic că modificarea articolelor s-a realizat de la acelaşi IP de la care fuseseră postate on-line şi comentariile semnate sub pseudonimul „Obiectiv" şi care nu fuseseră publicate anterior, neprimind aprobarea necesară. Mai mult decât atât, din conţinutul comentariilor ce fuseseră făcute on-line de către inculpat, anterior, în cursul lunii decembrie 2008, cu privire la aceste articole, s-a mai reţinut că se evidenţiaseră aceleaşi observaţii şi păreri cu cele exprimate în cadrul articolelor modificate şi au fost efectuate de la o adresă de IP aparţinând aceluiaşi inculpat M.O.
Prima instanţă a apreciat că aceste împrejurări au atestat în mod neîndoielnic faptul că inculpatul a efectuat accesarea ilegală a sistemului informatic gestionat de SC D. SA Bacău şi a modificat articolele aşa cum s-a descris anterior, cu înfrângerea normelor de securitate, aprobând publicarea de date informatice fără autorizarea utilizatorilor legali, aspect, de altfel, recunoscut ulterior de inculpat.
Pornind de la aceste informaţii, în cauză s-a solicitat efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inculpatului M.O., utilizatorul IP-urilor în litigiu, ocazie cu care au fost ridicate două hard - disk-uri şi mai multe medii de stocare electronice, precum şi o agendă conţinând diferiţi useri şi parole de acces, conform procesului verbal de percheziţie domiciliară (fii. 125-128). în vederea identificării mijloacelor de probă legate de accesarea şi modificările ilegale reclamate de persoana vătămată, ulterior s-a solicitat efectuarea unei percheziţii informatice, asupra bunurilor ridicate de la inculpat, ocazie cu care au fost identificate prinţ screen-uri cu comentariile aprobate ilegal, ceea ce demonstrează neechivoc că inculpatul M.O. a fost cel care a comis faptele semnalate.
De altfel, s-a constatat că, fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a aprobat acele comentarii, însă nu a recunoscut că a efectuat modificări în titlurile şi conţinutul articolelor publicate on-line şi, mai mult, a precizat că, pentru efectuarea acestor operaţiuni s-a logat ca administrator şi a utilizat user-name-ul şi parola pe care le folosea de pe vremea când lucra la cotidian.
S-a mai reţinut că, inculpatul s-a mai apărat precizând că nu i-a fost retras dreptul de a lucra pe site-ul D., că nu a semnat nici un contract de confidenţialitate, aspecte ce nu au fost luate în considerare, întrucât s-a apreciat că, odată cu plecarea din firmă, în mod automat, inculpatul trebuia să înceteze orice activitate ce ar fi avut legătură cu firma.
Pe de altă parte, s-a mai considerat de către prima instanţă că atitudinea inculpatului trebuia înţeleasă şi sub aspectul faptului că acesta s-a considerat nedreptăţit, urmare faptului că a fost nevoit să demisioneze, întrucât acesta a fost extrem de devotat firmei şi şi-a dedicat întreaga carieră şi viaţă personală, aşa încât atitudinea acestuia s-a dorit a fi mai mult un semnal de alarmă, decât o activitate cu conotaţii infracţionale, aşa cum, de altfel, s-a conturat.
Tribunalul Bacău a mai apreciat că modul în care inculpatul a înţeles să acţioneze, nu-l putea absolvi de răspundere, însă a constituit un aspect ce trebuia luat în considerare la stabilirea întregii situaţii de fapt şi, practic, la stabilirea situaţiei premisă, ce a generat respectivele consecinţe.
S-a mai constatat că situaţia de fapt reţinută a rezultat din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti: plângerea SC D. SA Bacău şi log-urile înregistrărilor cu adresa de IP suspectă şi prinţ screen - uri cu modificările aduse site-ului f. 6-33; ediţia scrisă a ziarului din data de 16 ianuarie 2009 - f. 34; copiile contractelor de prestări servicii încheiate de SC D. SA Bacău, de-a lungul timpului, cu privire la administrarea site-ului şi alte activităţi de informatică şi copii de pe contractele de muncă ale persoanelor care au lucrat în cadrul Compartimentului de tehnoredactare transmise de SC D. SA Bacău, cu adresa din 24 iulie 2009 - fil. 37-71; declaraţiile reprezentantului legal al SC D. SA Bacău, F.N., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 351 din 14 februarie 2007- fii. 72- 77; adresa SC D. SA Bacău de constituire parte civilă în cauză - f. 78; adresele SC D.S. SRL Bacău - administratorul site-ului la momentul accesării ilegale - f. 79-105; adresele SC R.&R. SA Bucureşti - f. 106-107; declaraţiile martorilor A.l., L.R.M., P.R.M., B.G., B.B.R., D.M. - f. 108-120; referatul cu propunere de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului M.O. - f.121-122; autorizaţia de percheziţie domiciliară nr. 2483/110/2009, emisă de Tribunalul Bacău - fii. 123; procesul verbal de percheziţie domiciliară - fii. 125-128; referatul cu propunere de percheziţie informatică - fii. 129-130; autorizaţia de percheziţie informatică nr. 2521/110/2009, emisă de Tribunalul Bacău - fii.131; procesul verbal de percheziţie informatică şi raportul ENCASE - fii. 133-185, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului M.O. prin care acesta a recunoscut accesarea şi aprobarea comentariilor, fără drept, însă nu a recunoscut modificările efectuate cu privire la articole - fii. 194-202).
Prima instanţă a apreciat că, în drept, faptele inculpatului au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de acces ilegal la un sistem informatic şi de alterare a integrităţii datelor informatice, prevăzute de art. 42 alin. (1), (3) şi respectiv art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar la individualizarea judiciară a pedepselor ce Ie-a aplicat inculpatului, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, Tribunalul Bacău, având în vedere pericolul social concret al faptelor comise, urmările produse, persoana şi conduita inculpatului, a dispus condamnarea inculpatului şi a aplicat acestuia pentru fiecare infracţiune săvârşită, câte o pedeapsa cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege şi, raportat la faptul că infracţiunile supuse judecăţii erau concurente, a aplicat în cauză regulile concursului de infracţiuni stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, faţă de întreg contextul care a generat această situaţie, faţă de faptul că inculpatul era infractor primar, aflându-se la primul conflict cu legea penală, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare, aşa încât în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 82 C. pen., atrăgându-i, totodată atenţia inculpatului, în temeiul art. 359 C. pen., asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
De asemenea, prima instanţă, constatând că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3200 lei, reprezentând contravaloarea facturilor achitate în vederea intervenţiei neautorizate pe pagina web a societăţii şi suma de 10.000 lei, reprezentând prejudiciul de imagine, ca urmare a faptelor comise de inculpat, a apreciat, că pe de o parte, pretenţiile civile cu titlu de daune materiale au fost parţial justificate în limita facturii depuse la dosarul cauzei factura din 29 ianuarie 2009, aflată la fila 63 dosar instanţă, (din care rezultă că lucrările de mentenanţă la firmă au costat 2.200 lei şi nu 3200 lei, cum s-a solicitat), iar pe de altă parte, că partea civilă nu este îndreptăţită să primească daune morale, întrucât prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, fiind practic consecinţe de natură patrimonială cauzate de anumite activităţi culpabile, constând în atingerile aduse personalităţii sale fizice, psihice şi sociale prin lezarea unui drept sau interes şi a cărei reparaţie urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Prin urmare, s-a considerat că, în speţă, nu putea fi vorba de suferinţe psihice cauzate societăţii ca urmare a prejudiciului de imagine cauzat prin activităţile inculpatului, întrucât acele comentarii negative au fost postate, în miez de noapte, pe site, o perioadă de numai 4 ore, când era puţin probabil că ziarul beneficia de un număr mare de activări, fiind deopotrivă greu de acceptat ca imaginea unui trust de presă să poată fi afectată prin publicarea unor comentarii negative pe timp de noapte, căci modificarea titlului articolelor nu a mai avut efect, întrucât au fost descoperite la timp, ca de altfel şi conţinutul comentariului.
S-a mai apreciat că acordarea de daune morale părţii civile în atare context, apare nejustificată, întrucât s-ar înfrânge regula îmbogăţirii fără justă cauză, aşa încât, s-au respins pretenţiile solicitate cu titlu de daune morale, ca nefondate.
Împotriva sentinţei mai sus menţionată, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.O. şi partea civilă SC D. SA Bacău, iar la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2010 apelantul inculpat a precizat că îşi retrage apelul, manifestare de voinţă de care instanţa de apel a luat act, în conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen.
În motivele de apel expuse oral de către apărătorul apelantei părţi civile a fost criticată sentinţa penală apelată cu privire la soluţionarea laturii penale, arătându-se că greşit au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., fără a se face referire la acestea şi în considerentele hotărârii, că inculpatul nu a cooperat cu autorităţile judiciare, nu a fost de acord să repare prejudiciul, împrejurări în raport de care nu se impunea reţinerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a invocat faptul că în cererea de constituire de parte civilă au fost solicitate daune interese, iar nu daune morale aşa cum a reţinut prima instanţă şi s-a solicitat modificarea sentinţei sub acest aspect, respectiv obligarea inculpatului la plata daunelor interese în cuantumul solicitat, precizându-se că partea civilă a suferit un prejudiciu de imagine.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, procedând la verificarea sentinţei apelate în raport de actele existente la dosar şi de motivele de apel invocate, în baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 42 din 20 aprilie 2010, a luat act că apelantul - inculpat M.O. şi-a retras apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 59/D din 18 februarie 2010 a Tribunalului Bacău, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelanta - parte civilă SC D. SA Bacău împotriva aceleiaşi sentinţei penale, numai în ceea ce priveşte greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. şi, desfiinţând-o numai sub acest aspect, în rejudecare:
A înlăturat din dispozitivul sentinţei penale apelate prevederile art. 74 lit. c) C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar a mai constatat că apelanţii au fost asistaţi de apărători aleşi şi, în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe apelantul-inculpat să plătească suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate în apel de către partea civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că sunt nefondate criticile aduse sentinţei penale cu privire la soluţionarea laturii penale, constatând că în considerentele hotărârii prima instanţă a făcut referiri la criteriile care au stat la baza individualizării pedepsei, respectiv, la pericolul social concret al faptelor, urmările produse, persoana şi conduita inculpatului, astfel încât s-a apreciat că nu se poate considera că din acest punct de vedere hotărârea nu este motivată, stabilind că instanţa nu este datoare să menţioneze expres prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., reţinute în dispozitiv, ci să releve argumentele pentru care aceste circumstanţe au fost reţinute în favoarea inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a considerat însă fondată critica referitoare la reţinerea nejustificată a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., în condiţiile în care, atât la urmărirea penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti inculpatul a avut o atitudine de negare parţială a faptei, apreciind că pentru acest motiv se impune a fi admis apelul părţii civile, şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desfiinţat în parte sentinţa apelată numai în sensul înlăturării din dispozitivul acesteia a prevederilor art. 74 lit. c) C. pen..
Totodată, a mai reţinut că în cauză s-a impus a fi menţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., motivat de conduita anterioară pozitivă a inculpatului şi, pe cale de consecinţă, a coborât cuantumul pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la latura civilă, instanţa de prim control judiciar a constatat că era reală susţinerea apelantei părţi civile în sensul că partea civilă, prin apărător, a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor interese, iar nu a daunelor morale, cum greşit a reţinut prima instanţă în argumentele relevate drept temei al soluţiei de admitere, în parte, a pretenţiilor civile.
De asemenea, instanţa de apel a mai constatat că, pe de o parte, partea civilă nu a probat existenţa „prejudiciului de imagine", aşa cum s-a invocat, (referirile făcute la consecinţele negative ale postării comentariilor inculpatului constituindu-se în simple supoziţii), iar pe de altă parte, partea civilă nu a cuantificat prejudiciul pretins a fi produs de către inculpat şi nici nu a demonstrat caracterul cert al acestui prejudiciu.
S-a conchis în sensul că prima instanţă a procedat în mod corect atunci când a admis în parte acţiunea civilă, doar în limita prejudiciului dovedit cu înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă, chiar dacă, a folosit argumente greşite în motivarea acestei soluţii, apreciindu-se că prejudiciul invocat era doar unul eventual şi nu cert, neputând fi întrunite condiţiile necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, partea civilă SC D. SA Bacău, în termen legal, a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele expuse oral prin intermediul apărătorului ales şi menţionate în cuprinsul practicării prezentei decizii, astfel cum au fost detaliate şi în cuprinsul memoriilor depuse la dosar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie sub nr. 5730/110/2009, cu prim termen fixat la 28 iunie 2010.
La termenul fixat, s-a prezentat apărătorul ales al recurentei părţi civile, precum şi intimatul inculpat M.O., care a depus, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, în şedinţă publică, note de concluzii scrise.
În esenţă, recurenta parte civilă SC D. SA Bacău a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, invocând drept temei al casării dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., casare ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, condamnarea inculpatului M.O. pentru săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat şi dedus judecăţii la o pedeapsă rezultantă de minim 3 ani închisoare cu executare în regim de privare de libertate şi acordarea despăgubirilor civile şi a daunelor interese în cuantumul precizat în faţa primei instanţe, apreciind că faptele săvârşite de inculpat, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare şi cum au rezultat din probatoriul administrat au creat în mod real un grav prejudiciu de imagine respectivului cotidian local.
Recursul formulat de partea civilă sub ambele aspecte criticate, este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului M.O., pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare şi, pe cale de consecinţă, i-au aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă în cuantum de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, apreciind că o astfel de sancţiune este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al pedepsei, consfinţit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
De asemenea, se mai reţine că şi în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei, instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când, constatând că în dispozitivul sentinţei a existat o neconcordanţă, (în sensul că, deşi din probatoriile administrate a rezultat cu certitudine faptul că inculpatul a recunoscut parţial săvârşirea faptelor reţinute în sarcină, instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, în favoarea inculpatului şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.), circumstanţă pe care a înlăturat-o, menţinând numai circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., împrejurare căreia i-a menţinut eficienţa prin reţinerea aceleiaşi pedepse aplicată de către prima instanţă, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia, cât şi din punct de vedere al modalităţii de executare (1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.).
Înalta Curte constată că deşi inculpatul M.O., atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti nu şi-a recunoscut decât parţial faptele săvârşite, nuanţându-şi poziţia în sensul că a acţionat astfel din dorinţa de a atrage atenţia, de a da un semnal de alarmă fiind nemulţumit urmare faptului că a fost pus în situaţia de a-şi da demisia de la respectivul cotidian, unde îşi desfăşurase anterior activitatea, iar conducerea respectivului jurnal îi datora nişte drepturi băneşti restante, din probele administrate la dosar, a rezultat însă, cu certitudine, că inculpatul a comis infracţiunile pentru care a fost cercetat şi condamnat, fapt ulterior recunoscut de inculpat prin renunţarea la cale de atac apelului, dar şi prin notele de concluzii scrise depuse la dosar.
Se mai reţine că ambele instanţe au procedat justificat atunci când constatând că în cauză au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de acces ilegal la un sistem informatic şi de alterare a integrităţii datelor informatice, prevăzute de art. 42 alin. (1), (3) şi respectiv art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fapte pentru care a fost cercetat şi dedus judecăţii inculpatul, la individualizarea judiciară a pedepselor au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) atunci când au orientat pedeapsa rezultantă aplicată acestuia spre minimul special.
De asemenea, Înalta Curte constată că justificat a procedat instanţa de prim control judiciar atunci când a înlăturat din dispozitivul sentinţei penale dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. şi a menţinut cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului M.O. de către prima instanţă, observând că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., ca efect al acordării unei largi eficiente circumstanţelor personale, dar şi celor reale ale săvârşirii faptelor, considerând că astfel se pot satisface exigenţele scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Totodată, se mai constată că, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de prim control judiciar a corectat şi solicitările greşit reţinute în considerentele sentinţei de către prima instanţă care, din eroare, a menţionat că partea civilă ar fi solicitat acordarea de daune morale şi nu de daune interese şi a procedat în consecinţă, stabilind, chiar şi în aceste împrejurări, că nu se justifica acordarea de daune interese, câtă vreme partea civilă nu a demonstrat existenţa unui prejudiciu de imagine cert, cauzat respectivului cotidian local prin faptele inculpatului şi nici nu l-a putut cuantifica ori estima.
De altfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, pe de o parte, prima instanţă a procedat corect atunci când soluţionând latura civilă a cauzei, a admis în parte pretenţiile civile ale părţii vătămate (constituită parte civilă cu sume mult mai mari) şi l-a obligat pe inculpat numai la plata sumei de 2200 lei, cu titlu de daune materiale, sumă ce a fost cert dovedită prin factura existentă la 63 dosar primă instanţă.
Pe de altă parte, se mai reţine că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când a îndreptat eroarea primei instanţe (ce în mod greşit menţionase în considerente împrejurarea că partea civilă ar fi solicitat acordarea de 10.000 lei cu titlu de daune morale, în loc de daune interese) şi a stabilit că nu se justifica acordarea unei alte sume de bani, fie chiar si cu titlu de daune interese, întrucât nu s-a făcut vreo estimare a valorii prejudiciului de imagine şi nici nu s-a făcut dovada existenţei certe a acestuia, câtă vreme postările de comentarii negative pe site-ul respectivului cotidian s-au făcut în miez de noapte, într-un interval de aproximativ 4 ore, timp relativ scurt în care era foarte puţin probabil să fi existat mai multe activări, iar modificările titlurilor ediţiei on - line nu si-au mai produs efectele, fiind descoperite la timp, astfel încât, corect, s-a apreciat ca nefondată şi fără nici un suport real susţinerea conform căreia imaginea respectivului cotidian local ar fi fost grav afectată.
Prin urmare, latura civilă a cauzei a fost, de asemenea, corect soluţionată, constatându-se în mod justificat că se impune acordarea daunelor materiale şi a daunelor interese către partea civilă SC D. SA Bacău, numai în măsura în care acestea au fost cert estimate şi apoi dovedite.
Aşadar, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a soluţionat corect latura civilă a cauzei, menţinând în mod justificat dispoziţia primei instanţe cu privire la obligarea inculpatului la plata sumei de 2200 lei cu titlu de daune materiale către parte civilă, dar şi la plata sumei de 6999,58 RON, reprezentând onorariul apărătorului ales al părţii civile, cu titlu de cheltuieli judiciare către aceeaşi parte civilă, considerând în mod corect că nu se justifică acordarea de daune interese solicitate de partea civilă, ca nedovedite.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în speţă, a fost corect soluţionată atât latura penală cât şi latura civilă a cauzei, motivele de recurs formulate de partea civilă SC D. SA Bacău fiind nefondate, iar din examinarea actelor dosarului nu s-a constatat existenta unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi supuse analizei şi din oficiu .
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC D. SA Bacău împotriva Deciziei penale nr. 42 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe inculpatul M.O.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a o obliga pe recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.O., se va avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC D. SA Bacău împotriva Deciziei penale nr. 42 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe inculpatul M.O.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.O., se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4394/2010. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 2567/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
