ICCJ. Decizia nr. 2733/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2733/2010
Dosar nr. 12089/118/2009
Şedinţa publică din 21 iulie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 82 din 05 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.A.I. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. (fapta din luna august 2009).
În baza art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul B.A.I. la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare şi interzicerea pe timp de 7 ani după eiecutarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - teza a II-a, b), d), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol (fapta din data de 17 octombrie 2009).
S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie în conformitate cu dispoziţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) - teza a II-a, b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de la data de 18 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.A.I.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998-999 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă F.E.E., prin reprezentant legal F.A. şi obligat inculpatul la plata către partea civilă, prin reprezentant legal, a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. suma de 450 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu (avocat S.G. - 300 lei şi avocat N.A.L. - 150 lei) s-a avansat din fondurile M.J.L.C. către Baroul Constanţa.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, tribunalul a reţinut următoarele;
În seara zilei de 17 octombrie 2009 partea vătămată F.E.E., în vârstă de 13 ani, împreună cu vecina sa, martora P.M., s-au deplasat la magazinul din localitatea Mereni, judeţul Constanta, unde acestea domiciliază.
În timp ce se întorceau spre casă, în jurul orei 2000, partea vătămată şi martora l-au observat pe inculpatul B.A.I., alergând în faţa lor. Întrucât era întuneric, iar pe stradă nu se mai aflau alte persoane, martora i-a telefonat soţului său, martorul P.A.C., rugându-l să iasă la poartă. Potrivit declaraţiei martorei, aceasta a procedat în această modalitate întrucât inculpatul încercase să o violeze când avea vârsta de 16 ani şi cunoştea faptul că acesta este violent.
Martora a intrat în locuinţă împreună cu soţul său, iar partea vătămată s-a îndreptat spre domiciliu, situat la o distanţă de aproximativ 50 de metri de locuinţa celor doi martori.
În momentul în care partea vătămată a intrat în curte, inculpatul, care stătea ascuns după poartă, a lovit-o cu palma peste cap, a înjurat-o şi i-a pus mâna la gură, pentru a o determina să nu mai ţipe. Inculpatul a continuat să o lovească, spunându-i că doreşte să întreţină cu ea un raport sexual.
Pentru că partea vătămată ţipa, inculpatul a ameninţa-o cu moartea, după care a luat-o în braţe împotriva voinţei sale, ducând-o pe câmp în apropierea cimitirului turcesc din localitate, unde a continuat să o ameninţe, cerându-i să se dezbrace. întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul a ameninţat-o că o va obliga să întreţină acte sexuale orale şi anale şi că o va bate. De teamă, partea vătămată s-a dezbrăcat de pantaloni şi de chilot, iar inculpatul a întreţinut cu aceasta raport sexual normal.
După întreţinerea raportului sexual, inculpatul a însoţit-o pe partea vătămată până la domiciliu, deşi aceasta a refuzat, ameninţând-o că, în cazul în care va povesti cuiva ce s-a întâmplat, îi va face rău atât ei, cât şi familiei.
După ce s-a despărţit de inculpat, partea vătămată a intrat în locuinţa sa, unde mama acesteia a observat că era plină de noroi. Ulterior, partea vătămată a mers la locuinţa martorelor P.M. şi A.M., cărora Ie-a relatat faptul că a fost violată de inculpat.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţă rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate F.E.E., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, declaraţiile martorilor P.M., P.A.C., P.E., A.M., declaraţiile inculpatului.
Partea vătămată a relatat că în seara zilei de 17 octombrie 2009, în jurul orei 2000, în timp ce se întorcea spre casă împreună cu martora P.M., l-au observat pe inculpatul B.A.I., alergând în faţa lor. Întrucât era întuneric, iar pe stradă nu se mai aflau alte persoane, martora i-a telefonat soţului său martorul P.A.C., rugându-l să iasă la poartă, deoarece cunoşteau că inculpatul este violent şi a mai violat alte fete din localitate. Martora a intrat în locuinţă împreună cu soţul său, iar partea vătămată s-a îndreptat spre domiciliu. În momentul în care a intrat în curte, inculpatul, care stătea ascuns după poartă, a fovit-o cu palma peste cap, a înjurat-o şi i-a pus mâna la gură, pentru a o determina să nu mai ţipe, continuând să o lovească şi spunându-i că doreşte să întreţină cu ea un raport sexual.
Partea vătămată a mai precizat că a început să ţipe, iar inculpatul a ameninţa-o cu moartea, după care a luat-o în braţe împotriva voinţei sale, ducând-o pe câmp în apropierea cimitirului turcesc din localitate, unde a continuat să o ameninţe, cerându-i să se dezbrace. Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul a ameninţat-o că o va bate şi că o va obliga să întreţină acte sexuale orale şi anale dacă nu va face ce spune el. De teamă, partea vătămată s-a dezbrăcat de pantaloni (doar de un crac) şi de chilot, iar inculpatul a întreţinut cu aceasta raport sexual normal. După întreţinerea raportului sexual, inculpatul a condus-o la domiciliu, deşi aceasta a refuzat, ameninţând-o că, în cazul în care va spune că a violat-o, va intra în casă peste ea şi peste familia ei, împreună cu fraţii săi.
Susţinerile părţii vătămate sunt confirmate de raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, precum şi de declaraţiile martorilor P.M., P.A.C., P.E., A.M.
Astfel, din raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa rezultă că partea vătămată a fost examinată la data de 17 octombrie 2009, constatându-se că aceasta a suferit leziuni traumatice la nivelul feţei, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi prin compresiune digitală, necesitând pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a constatat că a avut loc un raport sexual recent (3-4 ore).
Martorii P.M., P.A.C. şi A.M. au declarat că în seara de 17 octombrie 2009, în jurul orei 2100, partea vătămată a venit la domiciliul lor, fiind plină de noroi pe haine şi având leziuni şi sânge în zona feţei. Martorii au precizat că partea vătămată plângea şi era în stare de şoc, relatându-le că inculpatul a ameninţat-o şi a lovit-o, a dus-o cu forţa pe un câmp în apropierea cimitirului turcesc, unde a violat-o.
Martora P.E., bunica părţii vătămate, a arătat că în dimineaţa zilei de 18 octombrie 2009 partea vătămată i-a povestit că în seara de 17 octombrie 2009 a fost violată de către inculpat.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul B.A.I. a declarat că în seara de 17 octombrie 2009 a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată, despre care cunoştea că are 13-14 ani, susţinând că aceasta a fost de acord. Apărările inculpatului în sensul că nu a constrâns-o pe partea vătămată şi nu a exercitat violenţe asupra acesteia sunt însă contrazise de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni la nivelul feţei, ce au putut fi produse la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu corp dur şi comprimare digitală şi declaraţiile martorilor P.M., P.A.C. şi A.M., care au declarat că partea vătămată prezenta leziuni la nivelul feţei, era plină de sânge şi de noroi, fiind în stare de şoc.
Faţă de probele administrate în cauză instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe a fost dovedită.
În drept, fapta inculpatului B.A.I. care, la data de 17 octombrie 2009, prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări, a constrâns-o pe partea vătămată F.E.E., în vârstă de 13 ani, să întreţină raport sexual normal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen.
Din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a săvârşit infracţiunea din data de 17 octombrie 2009 după executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 305 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin Decizia penală nr. 1049/2003 a Curţii de Apel Constanţa, înainte de împlinirea termenului de reabilitare. Pe cale de consecinţă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) privind recidiva postexecutorie.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.A.I. instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Se va avea în vedere gradul foarte ridicat de pericol social care rezultă din atingerea adusă relaţiilor sociale ce ocrotesc libertatea sexuală a persoanei, dreptul la integritate fizică şi psihică, modalitatea şi împrejurările de săvârşire a faptei, respectiv pe timp de noapte, prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări, după o prealabilă urmărire a victimei, aflată la o vârstă fragedă, urmările produse, respectiv consecinţele negative asupra dezvoltării fizice şi psihice a minorei, leziunile fizice suferite de către aceasta, precum şi persoana inculpatului, care este în vârstă de 32 de ani, are un copil minor, nu are ocupaţie şi nici loc de muncă, fiind cunoscut cu antecedente penale. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta este recidivist şi a suferit anterior mai multe condamnări pentru săvârşirea unei tentative de viol, a unei infracţiuni de viol în formă consumată şi a unor alte in fracţiuni privitoare la viaţa sexuală, dovedind astfel perseverenţă infracţională şi specializare în săvârşirea acestui gen de infracţiuni. Se va avea în vedere şi atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, precum şi atitudinea sa în raport de fapta săvârşită. Astfel se constată că acesta nu a manifestat nici un regret cu privire la comiterea faptei. De altfel, lipsa de compasiune faţă de partea vătămată rezultă şi din apărările pe care inculpatul a încercat să le formuleze în faza de urmărire penală, precum şi din faptul că după săvârşirea faptei, acesta a ameninţat-o pe partea vătămată, precum şi pe martora A.M., că îi va omorî familia când va ieşi din penitenciar. Cu privire la comportamentul inculpatului anterior săvârşirii prezentei infracţiuni, au relatat martorii A.M. şi P.M., care au declarat că inculpatul este violent şi că mai multe femei din localitate l-au reclamat că ar fi încercat să le violeze.
Pentru aceste considerente, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea pe timp de 7 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - teza a II-a, b), d), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, apreciind că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins numai printr-o atare dozare a pedepsei. La aplicarea pedepsei complementare instanţa a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, care rezultă din mddalitatea şi împrejurările de comitere a faptei, precum şi din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Cu privire la fapta din luna august 2009, se constată că nu a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.
Susţinerile părţii vătămate în sensul că inculpatul a constrâns-o să întreţină raporturi sexuale şi în luna august 2009 nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Deşi în raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 se menţionează că partea vătămată prezenta o deflorare veche, nu s-a putut preciza data, iar în cauză nu există alte acte medicale care să ateste un eventual act sexual săvârşit prin constrângere.
Este de menţionat că deşi martorii P.M., A.M. şi P.E. au arătat că partea vătămată Ie-a spus că inculpatul a mai violat-o şi în luna august 2009, aceştia cunosc aspectele relatate de la partea vătămată, iar în lipsa altor probe din care să rezulte că în luna august 2009 a avut loc un act sexual prin constrângere, în condiţiile în care şi inculpatul a negat săvârşirea faptei, arătând că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată doar la data de 17 octombrie 2009, nu se poate reţine existenţa faptei.
În consecinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.A.I. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. (fapta din luna august 2009).
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998-999 C. civ. instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă F.E.E., prin reprezentant legal F.A. şi a obligat inculpatul la plata către partea civilă, prin reprezentant legal, a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale. Prin fapta ilicită săvârşită cu vinovăţie la data de 17 octombrie 2009, inculpatul a cauzat părţii civile un prejudiciu nepatrimonial incontestabil, consecinţă a suferinţelor şi traumelor fizice şi psihice produse. Fapta inculpatului a avut consecinţe negative asupra dezvoltării fizice şi psihice a părţii vătămate, aflată la o vârstă fragedă, cauzându-i în mod evident o traumă. Partea vătămată a fost umilită, speriată şi marcată de această experienţă, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că suma de 15.000 lei reprezintă o justă şi echitabilă reparaţie a prejudiciului moral.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.A.I.
În esenţă, apelantul inculpat a susţinut că nu a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat deoarece, întreţinerea relaţiilor - sexuale cu victima s-a făcut cu acordul acesteia, iar probatoriul pe baza căruia s-a reţinut vinovăţia sa este unul părtinitor părţii vătămate.
În concluzie, apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, urmare rejudecării să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 16/MP din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând sentinţa apelată, în lumina criticilor din apelul inculpatului, a probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că este legală şi temeinică iar apelul nefondat.
Raportat la probatoriul administrat atât la urmărirea penală cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt temeinică, ce a fost încadrată corect în drept, în prevederile art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond apărarea inculpatului B.A.I., potrivit căreia întreţinerea de relaţii sexuale cu partea vătămată F.E.E., despre care cunoştea că are vârsta de 13 ani, s-a făcut cu acordul acesteia, este necorespunzătoare adevărului, fiind contrazisă de raportul de constatare medico - legală din 3 noiembrie 2009 al serviciului de Medicină Legală Constanţa, procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate F.E.E. şi declaraţiile martorilor P.M., P.A.C., A.M. şi P.E.
Astfel, raportul de constatare medico - legală atestă că, la data examinării, 17 octombrie 2009, partea vătămată prezenta leziuni traumatice la nivelul feţei şi urmele unui raport sexual recent (3-4 ore), iar din declaraţiile martorilor amintiţi anterior şi ale părţii vătămate rezultă că inculpatul apelant a fost acela care i-a provocat leziunile părţii vătămate pentru a-i înfrânge opoziţia şi a întreţine relaţii sexuale cu aceasta.
În condiţiile în care declaraţiile părţii vătămate sunt susţinute de declaraţiile martorilor şi raportul de constatare medico legală, în mod temeinic au fost reţinute ca exprimând adevărul.
Chiar dacă martorii sunt persoane apropiate părţii vătămate, veridicitatea declaraţiilor lor este confirmată de celelalte probe cu care se coroborează, astfel că nu se poate susţine cu temei că ar fi date "pro cauza" pentru a o favoriza pe partea vătămată.
Susţinerea apelantului inculpat, potrivit căreia a existat acordul părţii vătămate la întreţinerea de relaţii sexuale, pe lângă faptul că este contrazisă de probele menţionate nu justifică leziunile produse părţii vătămate şi nici locaţia aleasă pentru consumarea respectivelor relaţii.
Pentru considerentele amintite, curtea a reţinut că sunt neîntemeiate criticile din apelul inculpatului iar instanţa de fond a înlăturat în mod judicios apărările acestuia.
În condiţiile în care vinovăţia inculpatului - apelant B.A.I. a fost probată indubitabil, condamnarea acestuia pronunţată de instanţa de fond, este temeinică şi legală, neimpunându-se achitarea în legătură cu fapta din 17 octombrie 2009.
Examinând din oficiu hotărâre a apelată, curtea a mai constatat că este legală şi temeinică, inclusiv sub aspectul achitării inculpatului - apelant pentru fapta din luna august 2009, faptă ce nu a fost probată, în condiţiile în care declaraţiile părţii vătămate nu au fost confirmate de alte probe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.A.I., invocând cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reindividualizarea pedepsei prin reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocatjnalta Curte constată că recursul este fondat.
Materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi faza cercetării judecătoreşti a fost corect perceput şi temeinic analizat de către instanţele de fond,respectiv apel, care au reţinut ca fiind probată doar una dintre cele două fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În privinţa inculpatului,acesta a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, deşi iniţial a recunoscut în esenţă fapta comisă la data de 17 octombrie 2009, ulterior a revenit şi a susţinut că partea vătămată ar fi fost de acord să întreţină un raport sexual cu el.
Declaraţiile sale iniţiale se coroborează însă cu celelalte mijloace de probă, respectiv declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză, ca şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
În ce priveşte individualizarea pedepsei.deşi instanţa de fond a avut în vedere atât circumstanţele în care s-a comis fapta, cât şi pe cele ce ţin de persoana inculpatului, a aplicat o pedeapsă excesiv de severă, care nu asigură un echilibru între funcţiile principale ale pedepsei, de constrângere şi reeducare, înscrise în art. 52 C. pen.
Fără îndoială că fapta comisă de inculpat este una gravă, aspect dedus atât din circumstanţele în care a fost săvârşită (în cursul nopţii, asupra unei minore de 13 ani), cât şi din datele ce caracterizează persoana inculpatului(recidivist postexecutoriu.cu alte două condamnări anterioare,de 5 ani şi 6 luni, respectiv 5 ani închisoare pentru fapte de acelaşi gen).
Pe de altă parte, fiind vorba despre o persoană care a mai cunoscut rigorile legii penale,se impune aplicarea unei sancţiuni care să tindă la formarea unei noi atitudini faţă de valorile apărate de legejn condiţiile în care pedepsele ce i-au fost aplicate anterior s-au dovedit insuficiente în planul reeducării sale.
Această nouă sancţiune aplicată inculpatului trebuie să reflecte deci nu doar o proporţionalitate cu circumstanţele în care fapta a fost comisă,ci şi o anumită progresivitate prin raportare la pedepsele la care a fost anterior condamnat (chiar dacă circumstanţele particulare ale cauzelor nu au fost aceleaşi), astfel încât să nu reprezinte un exces de exemplaritate,detumând-i astfel raţiunea de a fi.
În fine, pedeapsa aplicată în concret inculpatului apare prea severă şi în raport de constatarea că o sancţiune similară poate fi aplicată pentru o infracţiune contra vieţii, săvârşită în formă consumată şi de o anumită gravitate (ţinând seama că limitele de pedeapsă în cazul infracţiunii comise de inculpat sunt comparabile cu cele prevăzute de legiuitor pentru infracţiunile contra vieţii), fără însă ca împrejurările cauzei să justifice o asemenea corespondenţă.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 15 ani închisoare reflectă în mod corespunzător circumstanţele reale şi personale şi asigură un echilibru între funcţiile pedepsei înscrise în art. 52 C. pen., sens în care recursul inculpatului va fi admis, hotărârile anterioare casate jar în limitele menţionate anterior cauza va fi rejudecată conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 82 din 5 martie 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia penală şi, rejudecând, reduce de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.A.I. pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 octombrie 2009, la 21 iulie 2010.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2729/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2736/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
