ICCJ. Decizia nr. 2611/2010. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2611/2010
Dosar nr. 735/59/2010
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 5/PJ/CC din 25 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 735/59/2010, în baza art. 155, art. 156, art. 159 C. proc. pen. cu aplicarea art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
S-a dispus prelungirea arestului preventiv faţă de inculpatul S.I., fost C., zis I., cetăţean german fiul lui Ş. şi M., născut în Piteşti, domiciliat în Germania, Offenbach am Main Mainstr 159, posesor al CI x eliberat de autorităţile germane valabil până la data 12 aprilie 2015, pe o durată de 30 zile începând cu 1 iulie 2010 până la 30 iulie 2010 inclusiv.
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului S.I., formulată prin apărători aleşi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara înregistrată sub nr. 735/59/2010 din 24 iunie 2010 s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului S.I. pentru o perioadă de 30 zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că urmărirea penală se desfăşoară împotriva a 12 învinuiţi, fiind luată măsura arestării preventive împotriva inculpaţilor.
S.I. - cetăţean german, B.P. - cetăţean maghiar şi cetăţeanul român K.F., cauza fiind complexă şi impune administrarea unui vast probatoriu. S-a mai arătat că inculpatul S. este cercetat şi în Dosarul nr. 189/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru săvârşirea infracţiunii de participare improprie la infracţiunea cu consecinţe deosebit de grave, având ca obiect imobilul de pe str. C.D.L., în valoare de 505.000 euro.
Se solicită prelungirea arestării preventive motivat de necesitatea audierii inculpatului K.F., urmată de confruntarea sa cu inculpatul S. şi lămurirea condiţiilor dintre aceste declaraţii, după cum şi confruntarea inculpatului S. cu B.P. după executarea mandatului de arestare europeană şi în fine, confruntarea inculpatului S. cu notarul public N.T., C.S. şi reaudierea lor separată şi confruntarea cu mai mulţi martori.
Finalizând materialul probator, prima instanţă a reţinut cu privire la starea de fapt, că există indicii temeinice că inculpatul în perioada ianuarie 2006 - februarie 2008, împreună cu K.F., T.S.J., C.C. şi alţi făptuitori, s-au constituit într-o asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni, fiecare având un rol pe etape. S-a mai arătat că, ar exista presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi fost beneficiarul a două dispoziţii de restituire de imobile, conform Legii nr. 10/2001, emise în fals, cu semnăturile false ale primarului şi secretarului municipiului Timişoara.
S-a mai reţinut că inculpatul S.I. a cunoscut că cele 3 terenuri situate în continuarea celui vândut din Timişoara, str. Ş.M. nu sunt revendicate şi astfel, în asociere cu alţi făptuitori printre care şi funcţionar public de la O.C.P.I. - Serviciul de carte funciară, primărie şi notari publici a reuşit intabularea lor pe baza dispoziţiei de restituire falsă şi apoi înstrăinarea la SC ";I.C."; SRL prin două proceduri false pe numele inculpatului - cetăţean maghiar B.P., obţinând în final suma de 215.000 euro, iar paguba creată Primăriei Timişoara este de 323.136 euro iar SC ";I.C. SRL de 215.000 euro.
S-a mai reţinut că există o presupunere rezonabilă că inculpatul, ajutat de alţi făptuitori, a participat la activităţile infracţionale ce au legătură cu această dispoziţie de restituire falsă, astfel a fost prezent la notarul public S.C. cu numitul B.R., persoană inexistentă sub acest nume, acesta fiind beneficiarul dispoziţiei de restituire falsă, în calitate de proprietar de carte funciară, iar după ce a obţinut procură cu date false pe numele T.S.J., acesta fiind mandatar, s-a prezentat la Ş.T. din Timişoara pentru a vinde două terenuri împreună cu mandatarul şi numitul C.J. (infracţiuni de fals şi instigare la abuz în serviciu).
Prima instanţă a constatat în raport de lucrările cauzei că la acest moment procesual prevalează interesul general, iar presupunerea rezonabilă priveşte fapte grave cu un impact social deosebit pentru care s-a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârşirea unor fapte penale similare.
S-a mai constatat de instanţă că subzistă - în continuare - temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, pericolul social pentru ordinea publică este dat şi de faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, iar de la ultima prelungire a arestării preventive nu au intervenit elemente în favoarea inculpatului care să determine punerea sa în libertate.
În termen legal, soluţia de prelungire a arestării preventive a fost recurată de inculpatul S.I.
În esenţă, prin motivele susţinute oral inculpatul a arătat că în materia prelungirii s-au avut în vedere noi temeiuri, fără a fi analizate temeiurile iniţiale pentru care s-a dispus arestarea şi care în prezent nu mai justifică această măsură preventivă, cu atât mai mult cu cât, circumstanţele personale şi starea de sănătate precară a inculpatului justifică judecarea în libertate a inculpatului.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru cele ce urmează că recursul este nefondat.
Referitor la legalitatea arestării preventive şi a prelungirii ei, deşi se contestă de inculpat realizarea cerinţelor prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se poate spune că acestea respectă atât normele europene, constituţionale şi procesuale interne privind luarea şi prelungirea unei măsuri preventive, dar şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi termenul rezonabil al arestării dispuse.
În temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi al art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este legitimă arestarea cât şi prelungirea ei dacă există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracţiuni sancţionatoare cu pedepse mai mari de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
O analiză succintă a pericolului concret pentru ordinea publică - prin prisma acestor prevederi legale - demonstrează că în cauză acesta nu este unul abstract, nici prezumat şi nici redat doar de pedeapsa ce sancţionează faptele de înşelăciune în formă calificată şi cu consecinţe deosebit de grave, activităţi infracţionale de fals şi de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, ce rezidă în modalitatea de concepere şi executare a infracţiunilor prin atragerea şi implicarea în aceste atribuţii a unor funcţionari publici.
În asemenea situaţie, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Letellior C. Franţei) a statuat că punerea în libertate va continua să fie legitimă dacă ordinea publică va continua să fie ameninţată de reacţia comunităţii faţă de gravitatea şi pericolul unor infracţiuni, astfel percepute de membrii comunităţii şi desigur pentru o corectă înfăptuire a justiţiei într-o cauză operată în faza de urmărire penală care pentru stabilirea unei stări de fapt şi de drept impune în continuare administrarea unor audieri de martori, inculpaţi, confruntări între aceştia pe de o parte, cât şi confruntarea dintre inculpaţi şi martori, audierea unor notari publici şi a unor persoane interpuse în actele de vânzare-cumpărare încheiate şi intabulate cu încălcarea legii şi justifică prelungirea arestării preventive, aşa cum corect a procedat prima instanţă.
În consecinţă, în privinţa temeiurilor care au justificat luarea acestei măsuri preventive aceste se menţin în continuare, după cum se constată şi existenţa altora care împreună, justifică în continuare menţinerea şi prelungirea arestării preventive.
Referitor la aspecte legate de circumstanţele personale ale inculpatului, starea de sănătate a acestuia sau chestiuni care vizează starea de fapt vinovăţia inculpatului sau neadministrarea unor probe sunt împrejurări care depăşesc limitele în această cauză aflată în recurs, urmând, desigur, a face obiectul unei analize punctuale cu ocazia examinării fondului cauzei.
Drept urmare, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile formulate de inculpat, că pericolul pentru ordinea publică - prin lăsarea în libertate a inculpatului - se menţine fiind persistent şi actual, astfel încât, prelungirea arestării preventive dispusă de Curtea de Apel Timişoara este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută prin respingerea recursului conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se includ şi cheltuielile cu asistenţa juridică din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Încheierii nr. 5/PI/CC din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 735/59/2010.
Obligă recurentul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1423/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1428/2010. Penal → |
|---|
