ICCJ. Decizia nr. 2618/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2618/2010
Dosar nr. 679/91/2009
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Deliberând asupra recursului se reţine:
Prin Decizia penală nr. 66/A/2604/2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor T.G. şi T.V. împotriva Sentinţei penale nr. 311 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, menţinând starea de arest a acestora, deducând prevenţia la zi şi obligându-i la cheltuieli judiciare către stat.
În esenţă, instanţa de prim control judiciar, a apreciat că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunea de omor în acest sens fiind declaraţiile martorilor R.Ş., T.N.L., T.C., O.I. ce se coroborează cu concluziile expertizei medico-legale şi înregistrările discuţiilor dintre inculpaţi cu minorul T.N.L.
În termen legal, inculpatul T.V. a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care însă nu şi l-a motivat în termenul imperativ impus de dispoziţiile art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Oral, cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului, apărătorul din oficiu al inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. ce reglementează eroarea gravă de fapt, susţinând că nu el a comis omorul ci alte persoane, solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Examinând critica în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă şi în apel pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. constând în aceea că, în seara zilei de 7 octombrie 2008, împreună cu inculpata T.G. şi minorul T.N.L. l-au lovit pe victima D.V. cu obiect din lemn şi i-au comprimat toracele cu picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care s-au soldat cu decesul acesteia.
Pe tot parcursul anchetei penale inculpata T.G. a încercat să acrediteze alte versiuni cu privire la condiţiile în care a decedat victima D.V., concubinul ei. Astfel, cu ocazia cercetării la locul faptei a susţinut că acesta ar fi căzut de pe acoperişul târlei (2 - 3 m înălţime) învăţându-şi minorul T.N.L. să susţină acelaşi lucru, relatând a II-a zi în sat, martorilor aceleaşi împrejurări ale decesului victimei (martora M.M.).
Ulterior, inculpata construieşte o altă versiune susţinând că atunci când a revenit din locul în care dusese caii, a găsit victima căzută în curte iar minorul T.N.L. i-ar fi povestit că l-ar fi bătut cu inculpatul T.V., care i-ar fi transmis să spună mai departe că victima a căzut de pe acoperiş.
La 21 octombrie 2008 şi 23 februarie 2009, inculpata revine şi arată că de fapt fratele său l-a bătut cu picioarele şi un băţ de o jumătate de metru peste tot corpul ";în jurul orelor 1800, s-a urcat cu picioarele pe el.."; pentru că îl ţinea pe minor în gospodărie şi-i luase şi calul fără învoirea sa.
În faţa Tribunalului Vrancea, la data de 22 octombrie 2008, cu ocazia arestării, aceasta arată că fratele său T.V. a venit la târla lor la orele 1930, i-a reproşat (victimei -s.n.) că i-a luat calul, l-a lovit cu picioarele, o bucată de lemn pe tot corpul.
S-a ascuns de poliţie de frică. A fost primită de T.V. cu condiţia să nu declare că a bătut victima. Acesta a învăţat-o să spună ";că a căzut de pe acoperiş..";
Minorul T.L.N. arată la dosar urmărire penală că victima împreună cu concubina T.G. au făcut ţuică, s-au îmbătat şi s-au lovit reciproc, pentru ca apoi să arate că a venit şi unchiul său T.V. (C.) - care era în conflict cu victima - şi l-a lovit de mai multe ori cu parul, în timp ce mama sa îl lovea cu făcăleţul din lemn. S-au urcat cu picioarele pe victimă. Amândoi l-au dus în cameră pe pat. Victima i-a cerut apă minorului.
La data de 11 noiembrie 2008 minorul susţine că ";cei doi l-au omorât. Mama sa l-a lovit cu făcăleţul, unchiul său cu parul de la ieslea din prejurul târlei. Conflictul dintre ei consta în aceea că victima nu îi dădea caii inculpatei, ea vrând să se împace cu H.I.";
Ambii l-au învăţat să mintă că unchiul său (inculpatul T.V. - s.n.) nu a fost, şi el trebuia să ia vina asupra sa pentru că era minor
Inculpatul T.V. nu recunoaşte fapta susţinând că sora sa împreună cu fiul acesteia l-ar fi ucis pe D.V. La data de 22 octombrie 2008 arată că T.G. l-a lovit cu un arac, picioarele şi pumnii, iar minorul i-a aplicat palme. El în ziua respectivă ar fi fost la cosit iarbă, deşi afară ploua. Nu explică însă inculpatul de unde a ştiut modul de lovire activă a victimei şi contribuţia fiecăruia.
În legătură cu aspectul că s-a ascuns de organele poliţiei, inculpatul susţine că a plecat cu caii, deşi fusese atenţionat să fie prezent la poliţie cu sora sa inculpată, deoarece, ";am fost prost";.
În depoziţia olografă din 10 octombrie 2008, inculpatul nu susţine varianta cositului ierbii, arătând că a stat acasă şi nu a plecat nicăieri.
Dacă inculpatul nu ar fi avut nici o contribuţie la omorârea victimei D.V. se naşte întrebarea motivului pentru care el împreună cu sora sa s-au ascuns de frica organelor poliţiei timp de o săptămână, aşa cum susţine fratele acesteia T.C., cu care locuieşte. Acelaşi martor arată că nepotul său minor, cu ocazia unei vizite la Centrul Focşani, i-a povestit că victima a fost omorâtă de către inculpaţii, T.V. şi T.G.
Martorii C.V., B.I., H.I. nu-şi amintesc să fi văzut vreodată pe inculpatul T.V. cosind iarbă pe ploaie, aşa cum susţine acesta.
Prin urmare, fiind de netăgăduit faptul că cei doi inculpaţi l-au ucis pe D.V., instanţa de fond cât şi cea de prim control judiciar au reţinut o corectă situaţie de fapt, contribuţia ambilor şi vinovăţia acestora, pedepsele aplicate corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi funcţiilor sancţiunii penale aşa cum sunt definite în art. 52 C. pen.
Soluţiile fiind legale şi temeinice, în sensul că interpretarea probatoriului administrat nu este în contradicţie cu mijloacele de probă de la dosarul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 octombrie 2008 la 1 iulie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1445/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1453/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
